Transplantul de insule pancreatice: nanoterapia poate crește eficiența medicamentelor imunosupresoare

Persoanele care suferă de diabet de tip 1 sunt nevoite să își administreze cu atenție insulină în fiecare zi, folosind fie injecții, fie o pompă cu insulină sau un alt dispozitiv. Fără opțiuni viabile de tratamente pe termen lung, un curs de tratament cu insulină este o sentință pe viață.
În cadrul unui nou studiu, cercetătorii au identificat o modalitate care poate face ca transplantul de insule pancreatice (aglomerări de celule aflate în pancreasul endocrin) să fie fezabil și să nu fie respins de organismul primitorului.

Insulele pancreatice controlează producția de insulină atunci când nivelul zahărului din sânge se modifică, iar în diabetul de tip 1, sistemul imunitar al organismului atacă și distruge astfel de celule producătoare de insulină. Transplantul de insule pancreatice a apărut în ultimele decenii ca un potențial remediu pentru diabetul de tip 1. Cu celule pancreatice sănătoase transplantate, pacienții cu diabet de tip 1 nu mai au nevoie de injecții de insulină.

Cu toate acestea, eforturile de transplant s-au confruntat cu eșecuri, deoarece sistemul imunitar continuă să respingă în cele din urmă noile insule pancreatice. Medicamentele imunosupresoare actuale oferă o protecție inadecvată pentru celulele și țesuturile transplantate și sunt afectate de efecte secundare nedorite.

În cadrul unui nou studiu, o echipă de cercetători de la Universitatea Northwestern a descoperit o tehnică ce ajută la eficientizarea imunomodulației. Metoda folosește nanopurtători pentru a reproiecta rapamicina, un medicament utilizat în mod obișnuit pentru a suprima răspunsurile imune în timpul altor tipuri de tratamente sau în timpul unui transplant. Folosind nanopurtători încărcați cu rapamicină, anchetatorii au generat o nouă formă de imunosupresie, capabilă să vizeze celule specifice transplantate, fără a suprima răspunsurile imune mai largi.

Folosirea nanoparticulelor a permis echipei să livreze rapamicina printr-o injecție subcutanată, despre care au descoperit că folosește o cale metabolică diferită pentru a evita pierderea extinsă a medicamentelor care are loc în ficat, de regulă după administrarea orală.

sursa: News Medical
foto: Northwestern University