Tiparele activității cerebrale ar putea fi un indicator pentru riscul de apariție a schizofreniei

Schizofrenia este o boală cronică severă ce afectează modul de gândire, simțire și comportamentul în general. Persoanele care suferă de această boală par să fi pierdut contactul cu ralitatea. Simptomele apar deobicei în jurul vârstei de 16-30 de ani, în cazuri mai rare și la vârste mai mici. Simptomele sunt împărțite în trei categorii:

• pozitive: în care apar halucinații, deziluzii, probleme de raționament și mișcări agitate ale corpului.
• negative: emoțiile nu mai sunt exprimate în mod normal, se produce o schimbare a expresiei faciale și a tonului vocii, apare dificultatea de a începe și susține diferite activități și reducerea comunicării.
• cognitive: scăderea abilității de a înțelege și folosi anumite informații în luarea unor decizii, probleme în păstrearea atenției si concentrării, probleme în a utiliza informațiile memorate recent.

Predispoziția genetică și influența mediului pot crește riscul de apariție a bolii, de asemenea se consideră că anumite reacții chimice produse între neurotransmițători (substanțele prin care celulele sistemului nervos comunică între ele), sau unele conexiuni care nu s-au realizat în mod corespunzător în dezvoltarea intrauterină, pot fi considerați factori de risc crescut. (3)

În prezent nu există nici o metodă de diagnostic a schizofreniei, până în momentul când apare primul episod psihotic, deși unele semne pot sugera la anumite persoane riscul crescut de apariție a acestei boli.

În urma unor studii realizate de cercetători la Beth Israel Deaconess Medical Center și Shanghai Mental Health Center, s-a identificat un tipar al activității creierului ce ar putea fi corelat cu apariția schizofreniei, facilitând astfel diagnosticarea timpurie. Foarte multe persoane au dorit să participe la acest studiu, un ajutor pentru cercetători, care au beneficiat de mai mulți subiecți pe care și-au putut desfășura activitatea. Studiul care a aparut in jurnalul Molecular Psychiatry, a fost realizat la Shanghai Mental Health Center. (2)
Înaintea apariției episodului psihotic: schimbarea comportamentului și pierderea legăturii cu realitatea, pacienților le este afectat raționamentul, în sensul că persoana respectivă nu mai poate corela anumite idei, sare de la un subiect la altul sau emite răspunsuri ce nu au legatură cu o anumită întrebare, de exemplu. Studii anterioare au demonstrat că aproximativ 25-30% dintre persoanele care au avut astfel de experiențe, au dezvoltat la scurt timp boala.

Cercetătorii au studiat, 158 de persoane cu vârsta cuprinsă între 13 și 34 de ani, identificate ca având un risc crescut. Pe lângă acestea, au existat și 93 de subiecți-control care nu au prezentat semnele de risc. La început, cercetătorii au utilizat rezonanța magnetică pentru a măsura un tip de activitate a creierului ce implică anumite rețele „de stare” : regiuni ale creierului care se conectează și comunică între ele în timp ce creierul nu demarează nicio activitate cognitivă. (2)

Interesul a fost pentru observarea arhitecturii funcționale intrinseci a creierului și pentru a se vedea dacă se pot detecta din timp conexiuni sau rețele aberante la indivizii ce prezintă un risc crescut. (1, 2)

După un an, 23 dintre pacienți au fost diagnosticați cu schizofrenie, iar la acești pacienți, înainte să fie diagnosticați, s-au găsit modele distinctive de activitate care au fost diferite față de cele ale pacienților fără risc, cei din urmă nedezvoltând psihoza. (1, 2)

La majoritatea persoanelor, o parte a creierului, denumită girusul temporal superior, care este implicat în pocesul auditiv, este conectată cu regiuni ale creierului care sunt implcate în percepția senzitivă și controlul motor. La pacienții care dezvoltă psihoza, girusul temporal superior se conectează cu sistemul limbic, care este implicat în dezvoltarea emoțiilor. Astfel, s-ar putea explica de ce pacienții diagnosticați cu schizofrenie adesea semnalează halucinații auditive. Persoanele care au avut risc crescut, dar care nu au dezvoltat psihoza, au prezentat rețele aproximativ identice cu cele ale subiecților sănătoși. (2)

Cercetătorii acum demarează studii la persoanele cu risc crescut, dar cu vârsta mai scăzută, incluzând copiii la care boala este confirmată în istoricul familial, în dorința de a reuși să se depisteze timpuriu simptomele și a se interveni asupra lor. În acest sens, persoanele sunt instruite să abordeze o stare de meditație pentru a reduce activitatea din girusul temporal superior, care tinde să crească înainte și în timpul halucinațiilor auditive. (1, 2)

De asemenea, doresc să continue studiul curent și analizează informații despre conexiunile substanței albe a creierului la acești pacienți, pentru a se observa dacă aceste conexiuni pot servi ca indicatori incipienți de depistare a bolii. (1)

Apariția simptomelor incipiente pot fi precedate de anxietate, stres, insomnie și oboseală. Orice acțiune care ar putea scădea stresul este văzută ca fiind benefică pentru persoanele predispuse.

După cum afirmă cercetătorii, este încă greu de spus dacă schizofrenia este o boală a conectivității excesive sau izolării excesive în anumite părți ale creierului, totuși este o direcție în care se îndreaptă cercetarea asupra creierului pentru a ințelege mai bine funcțiile neurologice și psihiatrice. (1)