Ticurile la copil

Ticurile la copil

©

Autor:

Ticurile la copil

Ticurile sunt miÈ™cări bruÈ™te È™i repetitive sau sunete necontrolate care apar în mod spontan, pe fondul unui complex proces neurobiologic. Ticurile la copil sunt un fenomen comun È™i, în majoritatea cazurilor, nu reprezintă o problemă gravă. Cu toate acestea, pentru părinÈ›i È™i copii, gestionarea È™i înÈ›elegerea ticurilor pot fi provocatoare. Cu sprijinul adecvat, copiii pot învăța să gestioneze ticurile, pentru ca ele să nu le afecteze dezvoltarea sau relaÈ›iile cu alÈ›i copii sau cu persoanele adulte. (1, 2, 3)

Ce sunt ticurile?

Ticurile sunt comportamente repetitive și involuntare, care pot apărea la copii și adulți. Există două tipuri principale de ticuri:

  • ticuri motorii (implică miÈ™cări fizice involuntare, precum clipitul frecvent din ochi sau scuturarea corpului);
  • ticuri vocale (implică sunete necontrolate, cum ar fi tusea, sforăitul, sau chiar emiterea unor cuvinte sau sunete vulgare sau inadecvate).


Ticurile pot fi simple sau complexe. De exemplu, un tic motor simplu ar putea fi doar o simplă scuturare a capului, în timp ce un tic motor complex ar putea implica o serie de miÈ™cări complexe, cum ar fi atingerea nasului în mod repetat Ticurile vocale pot fi, de asemenea, simple sau complexe. Un copil ar putea să producă sunete simple, precum un bâzâit, sau sunete complexe, cum ar fi să repete cuvinte sau fraze. (2, 3)

Baza neurobiologică a ticurilor

S-a constatat că în dezvoltarea ticurilor, interacÈ›iunea dintre mai multe zone ale creierului joacă un rol crucial. Printre acestea se numără:

  • girusul cingular anterior (parte a creierului implicată în controlul miÈ™cărilor È™i procesarea emoÈ›iilor);
  • globus pallidus È™i nucleele talamice (regiuni implicate în controlul miÈ™cărilor voluntare);
  • cortexul prefrontal (parte a creierului asociată cu planificarea È™i controlul comportamentului).


Anomaliile în cortexul prefrontal pot contribui la manifestarea ticurilor vocale sau a ticurilor complexe, care implică rostirea în mod repetat a unor cuvinte sau fraze. Pe de altă parte, anomaliile în girusul cingular anterior, globus pallidus sau în nucleele talamice pot contribui la apariÈ›ia ticurilor motorii. De asemenea, s-a observat că dezechilibrele chimice ale neurotransmițătorilor din creier, cum ar fi dopamina È™i serotonină, pot juca un rol în apariÈ›ia ticurilor. Neurotransmițători influenÈ›ează comunicarea între neuroni È™i pot afecta modul în care funcÈ›ionează circuitul neuronal responsabil de controlul miÈ™cărilor. (1, 4, 5)

Cauze și factori de declanșare

Cauza exactă a ticurilor nu este cunoscută, dar cercetările sugerează că există o componentă genetică puternică în dezvoltarea lor. Mai mulÈ›i factori pot contribui la apariÈ›ia sau exacerbarea ticurilor la copii, inclusiv:

  • factorii genetici (dacă unul sau ambii părinÈ›i au avut ticuri sau tulburări asociate, este mai probabil ca un copil să dezvolte ticuri);
  • stresul È™i anxietatea (situaÈ›iile stresante sau anxietatea pot agrava ticurile la copii sau pot duce chiar la apariÈ›ia lor);
  • infecÈ›ii streptococice (exista o asociere între infecÈ›iile streptococice È™i tulburarea obsesiv-compulsivă sau sindromul Gilles de la Tourette, care implică ticuri);


În plus, unele tulburări medicale sau psihiatrice, precum ADHD sau sindromul Gilles de la Tourette, pot fi asociate cu apariÈ›ia ticurilor. De asemenea, anumite substanÈ›e, cum ar fi cofeina sau medicamentele stimulante, pot agrava ticurile la unii copii. (1, 2, 4, 5)

Cum se manifestă ticurile la copil?

Ticurile pot varia în severitate È™i pot să se manifeste în diferite moduri. Unii copii pot avea doar un tic motor sau vocal simplu, în timp ce alÈ›ii pot avea mai multe ticuri È™i pot combina ticuri motorii È™i vocale. Ticurile pot avea un caracter fluctuant, ceea ce înseamnă că pot apărea È™i dispărea pe parcursul zilei sau în funcÈ›ie de nivelul de stres. DeÈ™i ticurile nu sunt neapărat dureroase pentru copii, ele pot fi stânjenitoare sau incomode, mai ales dacă atrag atenÈ›ia celor din jur sau afectează calitatea vieÈ›ii copilului. (1, 2)

Cum puteți să gestionați ticurile la copil?

Pentru părinÈ›i, gestionarea ticurilor la copii poate fi o provocare. Este important să È›ineÈ›i cont de câteva aspecte cheie:

  • înÈ›elegeÈ›i È™i recunoaÈ™teÈ›i ticurile (primul pas este să înÈ›elegeÈ›i că ticurile sunt involuntare È™i că nu le poate controla copilul);
  • sprijiniÈ›i copiii să îÈ™i exprime emoÈ›iile;
  • ajutaÈ›i copilul să evite situaÈ›iile stresante;
  • consultaÈ›i un medic.


În unele cazuri, consilierea psihologică poate fi benefică pentru copii cu ticuri, mai ales dacă ticurile sunt severe sau afectează viaÈ›a lor de zi cu zi. TerapeuÈ›ii pot ajuta copiii să înÈ›eleagă È™i să gestioneze ticurile È™i să dezvolte strategii de adaptare. (1, 2, 6, 7)

Când este recomandată consultarea medicului

În majoritatea cazurilor, ticurile la copil sunt tranzitorii È™i nu necesită tratament medical. Cu toate acestea, există situaÈ›ii în care este necesar să se consulte medicul. Se recomandă efectuarea unui control medical dacă ticurile sunt severe È™i afectează în mod semnificativ viaÈ›a de zi cu zi a copilului sau dacă ticurile persistă pe o perioadă mai lungă de timp. De asemenea, consultarea medicului se recomandă atunci când apar È™i alte simptome asociate, cum ar fi schimbări bruÈ™te de comportament sau probleme de sănătate mintală. (3, 8, 9)


Data actualizare: 03-11-2023 | creare: 03-11-2023 | Vizite: 590
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum