Suplimentarea cu vitamina D: cine ar trebui să ia și cât de mult, potrivit noilor ghiduri?

Vitamina D joacă un rol esențial în menținerea sănătății oaselor, dinților și mușchilor prin reglarea nivelurilor de calciu din organism. În ultimii ani, s-a discutat intens despre cât de multă vitamina D este necesară nu doar pentru sănătatea oaselor, ci și pentru prevenirea altor afecțiuni precum bolile cardiovasculare, cancerul, diabetul, bolile autoimune și infecțiile respiratorii.

Noi ghiduri emise de Societatea Endocrină

Un amsamblu de experți, stabilit de Societatea Endocrină și co-prezidat de profesori de la Tufts University School of Medicine, a analizat timp de patru ani cercetările de înaltă calitate existente privind vitamina D. Scopul a fost actualizarea recomandărilor, dat fiind că ultimele ghiduri fuseseră revizuite în urmă cu peste un deceniu.

Principalele concluzii ale amsamblului sunt:
Aportul zilnic recomandat pentru majoritatea persoanelor sănătoase este de 600 UI de vitamina D. Datorită faptului că sursele naturale de vitamina D sunt limitate, suplimentarea este considerată necesară pentru a atinge acest nivel.

Anumite grupuri de populație pot beneficia de aporturi mai mari de vitamina D, deși nu s-au specificat doze exacte din cauza lipsei de dovezi suficiente. Aceste grupuri includ:

• Femeile gravide: Vitamina D poate reduce riscul de preeclampsie, mortalitate intrauterină, naștere prematură și mortalitate neonatală. Studiile analizate au utilizat doze cuprinse între 600 și 5.000 UI zilnic, cu o medie de 2.500 UI.
• Copiii și adolescenții cu vârste între 1 și 18 ani: Aporturi mai mari pot scădea riscul de infecții respiratorii. Dozele din studii au variat între 300 și 2.000 UI zilnic, media fiind de 1.200 UI.
• Persoanele cu vârsta de 75 de ani și peste: Vitamina D poate reduce riscul de mortalitate prematură. Dozele au variat între 400 și 3.333 UI zilnic, cu o medie de aproximativ 900 UI.
• Persoanele cu prediabet: Vitamina D poate reduce riscul de progresie către diabet de tip 2. Dozele din studii au variat larg, între 842 și 7.543 UI zilnic, media fiind de aproximativ 3.500 UI.

Pentru aceste grupuri, se recomandă suplimentarea cu vitamina D fără a fi necesară testarea nivelurilor serice.

Controverse și necesitatea cercetărilor suplimentare

Noile ghiduri au stârnit controverse, în special în ceea ce privește eficacitatea testării nivelurilor de vitamina D și dacă există suficiente dovezi pentru a susține beneficiile suplimentare ale vitaminei D dincolo de sănătatea oaselor. Unii critici consideră că amsambul a ignorat studii de calitate care arată beneficii suplimentare și sunt îngrijorați că recomandarea de a nu testa rutină nivelurile de vitamina D ar putea determina asiguratorii să nu mai acopere costurile testelor.

Rolul vitamina D în prediabet

O descoperire notabilă este legătura dintre vitamina D și reducerea riscului de progresie de la prediabet la diabet de tip 2. Studiile, inclusiv un amplu trial clinic condus de Tufts University, au arătat că suplimentarea cu vitamina D a redus riscul relativ de dezvoltare a diabetului cu 15% la persoanele cu prediabet.

Sursele de vitamina D și variabilitatea individuală

• Sinteza cutanată: Expunerea la soare este o sursă majoră de vitamina D, dar eficacitatea acesteia variază în funcție de factori precum utilizarea cremei de protecție solară și pigmentarea pielii.
• Alimentația: Alimentele îmbogățite cu vitamina D, cum ar fi cerealele, sucul de portocale și laptele, contribuie la aportul zilnic, dar în cantități limitate.
• Suplimentarea: Este recomandată pentru a asigura aportul necesar, în special datorită variabilității în sinteza cutanată și a limitărilor dietetice.

Recomandări privind testarea nivelurilor de vitamina D

Ghidurile actualizate nu recomandă testarea de rutină a nivelurilor de vitamina D la persoanele sănătoase, inclusiv la cele din grupurile identificate pentru un aport crescut. Motivația este lipsa dovezilor clare privind nivelurile optime serice și a beneficiilor suplimentare aduse de cunoașterea acestora. Testarea este recomandată doar în cazuri cu indicații clinice specifice, cum ar fi hipocalcemia sau anumite afecțiuni care afectează metabolismul vitaminei D (de exemplu, boli renale sau malabsorbție).

Concluzii și perspective

Noile ghiduri subliniază necesitatea unei abordări bazate pe dovezi în recomandările privind vitamina D. Deși s-au identificat grupuri care ar putea beneficia de aporturi mai mari, este clar că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili doze optime și pentru a clarifica potențialele beneficii suplimentare ale vitaminei D asupra sănătății generale. Până atunci, suplimentarea cu 400–600 UI zilnic rămâne recomandarea generală pentru menținerea sănătății oaselor și a absorbției adecvate a calciului.

sursa: MedicalXpress