Studiu suedez descoperă tendințe în schimbare în riscul de boli arteriale în rândul diabeticilor

Studiile realizate la Universitatea din Gothenburg au evidențiat o redistribuire a riscului bolilor arteriale între diabetul de tip 1 și 2. În timp ce riscurile de infarct miocardic și accident vascular cerebral au scăzut semnificativ, complicațiile în vasele periferice au crescut ca importanță relativă. Aceste descoperiri, publicate în The Lancet Regional Health – Europe, se bazează pe analiza tendințelor pe două decenii pentru aproape toate bolile arteriale periferice, luând în considerare controlul factorilor de risc modificabili și importanța relativă a factorilor de risc selectați.
Datele studiului includ informații despre 34.263 de persoane cu diabet de tip 1 și 655.250 de persoane cu diabet de tip 2 din Registrul Național de Diabet din Suedia, între 2001 și 2020, comparativ cu datele a 2.676.227 de persoane fără diabet din populația generală. Rezultatele arată o scădere a complicațiilor pe termen lung în vasele de sânge din afara organelor centrale, cu o schimbare graduală a riscului de la boli arteriale centrale, cum ar fi infarctul și accidentul vascular cerebral, către complicații în vasele periferice.

Pentru diabetul de tip 1, monitorizarea atentă a glicemiei pe termen lung și a tensiunii arteriale poate reduce riscul mai multor complicații arteriale periferice cu 30-50%. Însă, pacienții cu diabet de tip 1 au puțin de câștigat din scăderea valorilor actuale ghidate pentru factorii de risc cardiometabolic, cum ar fi IMC, nivelurile de colesterol și trigliceride sau funcția renală îmbunătățită.

Pentru diabetul de tip 2, colesterolul „rău” joacă un rol major în calcificarea arterei carotide, iar nivelurile mai scăzute de trigliceride reduc semnificativ riscul bolii arteriale periferice. Totuși, a fi peste valoarea ghidului actual pentru trigliceride nu crește riscul.

În ambele tipuri de diabet, glicemia pe termen lung este cel mai important marker pentru boala arterială periferică, diferind clar de boala arterială centrală. De asemenea, glicemia pe termen lung ridicată pare să întărească aorta și să reducă semnificativ riscul de hernie și ruptură a peretelui interior al arterei. Studiile subliniază diferențele pe care glicemia pe termen lung le exercită asupra tuturor vaselor de sânge din corp, precum și diferențele importante între arterele centrale și periferice.

Rezultatele indică potențialul unei reduceri și mai mari a riscului pentru evenimentele viitoare prin menținerea unor niveluri mai scăzute ale factorilor de risc cardiometabolic, în special prin controlul timpuriu și intensiv al glicemiei pe termen lung. Aceste descoperiri evidențiază importanța diferitelor abordări în gestionarea riscului arterial în funcție de localizarea vaselor de sânge și subliniază rolul semnificativ al glicemiei pe termen lung în dezvoltarea bolii arteriale periferice.

sursa: News Medical