Studiu: probioticele și efectul real al acestora asupra florei intestinale

Probioticele reprezintă un subiect de interes general pentru întreaga comunitate medicală, astfel că în ultimii ani au fost efectuate o serie de studii relevante. Conform ultimelor două astfel de studii, efectul probioticelor asupra florei intestinale nu este unul general valabil, ci poate să fie diferențial. În funcție de anumite particularități, probioticele pot avea un efect benefic, dar totodată administrarea de probiotice poate provoca şi efecte adverse nedorite.

Ajută probioticele flora intestinală? Răspunsul nu este atât de simplu.

Deşi este vorba de un subiect dezbătut şi care provoacă interesul cadrelor medicale şi al specialiștilor din domeniul medical, anumite particularități au fost o bună perioadă de timp necunoscute. Despre potențialul dăunător al probioticelor s-au raportat extrem de puține lucruri, astfel că studiile recente (în care sunt prezentate efectele negative şi pozitive, în diverse situații) sunt elocvente.

Au fost raportate următoarele:

• efectele interacțiunii dintre microbiomul gazdei şi probiotice pot să fie stabilite doar prin realizarea studiilor asupra oamenilor, nu şi prin utilizarea unor eșantioane de șoareci, deoarece portretul final nu va fi unul precis;
• flora intestinală a unor oameni va rezista unei colonizări cu probiotice, în timp ce în anumite cazuri există schimbări de-a lungul tractului gastro-intestinal, ca urmare a administrării probioticelor;
• probioticele administrare după antibiotice ar putea împiedica revenirea la o floră normală;
• efectele probioticelor pot fi prezise.

În ce constau şi cum au fost efectuate cele două studii în urma cărora s-a ajuns la concluziile prezentate anterior?

Un prim studiu, realizat de cercetători de la Institutul de Ştiință Weizmann din Israel s-a desfășurat pe parcursul a patru săptămâni, perioadă în care au fost testate diverse combinații probiotice, atât pe șoareci, cât şi pe oameni. În cazul șoarecilor cu o bună colonizare, probioticele au întâlnit o rezistență marcată la colonizarea mucoasei.

În ceea ce privește testarea pe oameni, aceasta s-a derulat pe două grupuri care au primit un tratament diferit. Persoanele din primul grup au luat zilnic câte două suplimente de probiotice, în timp ce persoanele din celălalt grup au primit placebo. Înainte de studiu au fost colectate probe de scaun, biopsii mucoase şi regionale de la toți participanții. Astfel de probe au fost luate şi pe parcursul testării, zilnic în prima săptămână, iar mai apoi în ultima zi a următoarelor trei săptămâni.

Deşi la şoareci au fost relativ uşor de stabilit efectele pe care probioticele le au, la oameni lucrurile au stat diferit. În urma investigării scaunelor persoanelor incluse în studiu nu au putut fi descrise efecte ale probioticelor. Examinarea scaunelor nu a scos la iveală modificări produse de probiotice în tractul gastro-intestinal. Cu toate acestea, în urma examinării biopsiei s-a remarcat o colonizare a mucoasei intestinale ce a depins de tulpina probioticelor, regiunea din care au fost prelevate probele şi anumiți alți factori unici.

Al doilea studiu, efectuat la acelaşi institut, dar de către alți cercetători, a testat efectele probioticelor asupra microbiotei intestinale, însă în urma unei cure cu antibiotice. Aşadar, persoanelor implicate în teste le-a fost administrat un anumit antibiotic timp de şapte zile. La finalul celor şapte zile, participanții au fost împărțiți în trei grupuri distincte. Studiul a durat 35 de zile şi a fost împărțit în două perioade: cea inițială, în care a fost efectuată cura cu antibiotice şi care a durat şapte zile şi perioada de tratament propriu-zis, care s-a derulat pe parcursul a 28 de zile. Persoanele din primul grup au luat probiotice de două ori pe zi, cei din grupul al doilea au fost tratați printr-un transplant autolog de fecale în timp ce grupul al treilea de voluntari nu a avut parte de niciun tratament. Modalitățile de colectare ale monstrelor de scaune şi biopsii pentru analiză au fost aceleaşi ca la primul studiu.

Chiar dacă existau alte aşteptări, s-a constatat faptul că probioticele întârzie recuperarea microbiomului intestinului. Probioticele au fost ineficiente, mult mai rapidă fiind revenirea la starea inițială a microbiomului la cei care nu au ținut niciun tratament, cât şi la cei care au primit transplantul autolog de fecale. Aşadar, contextul utilizării probioticelor este decisiv, deoarece, atunci când sunt luate după o cură cu antibiotic, au efecte adverse.

În ciuda rezultatelor nu tocmai favorabile din ultimele studii, există multiple dovezi care susțin utilitatea clinică a probioticelor, însă doar în anumite situații. Gradul de beneficii adus este unul variabil, în funcție de persoană. Anumiți specialişti sunt de părere că o regenerare lentă a microbiomei nu este un lucru rău, astfel că este nevoie de multe alte studii care să confirme sau să infirme efectele nu tocmai benefice ale probioticelor.