Ce vedem când ascultăm muzică

Muzica a reprezentat dintotdeauna un mijloc artistic de expresie a emoțiilor, trezind în noi numeroase trăiri. Deși muzicienii utilizează sunetele ca modalitate de exprimare, mesajul acestei arte ajunge la noi atât pe cale auditivă, cât și tactilă sau poate chiar vizuală.
O echipă de cercetători de la Princeton University și de la Michigan State University și-a propus să investigheze acest fenomen, dorind să răspundă la întrebarea: este muzica un limbaj cu adevărat universal sau trăirile fiecăruia dintre noi sunt diferite, subiective? Rezultatele studiului au fost publicate recent în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.

Pentru a realiza acest studiu, cercetătorii au creat un chestionar prin intermediul căruia participanții au putut să își exprime trăirile în timp ce ascultau muzică instrumentală, fără versuri. Lotul de participanți a fost alcătuit din 622 de persoane de pe două continente: America Centrală (din Arkansas și Michigan) și Asia (din Dimen, un sat din China). Alegerea mediului atât urban, cât și rural a servit scopului de a elimina pe cât se poate barierele culturale induse în zilele noastre de către media, locuitorii din Dimen având un acces limitat către cultura occidentală.

Cele trei grupuri de participanți din cele trei regiuni selectate au fost rugați să asculte 32 de stimuli muzicali, provenind din fragmente de câte 60 de secunde de muzică instrumentală pe care participanții nu au mai auzit-o niciodată. Jumătate dintre fragmente au fost culese din muzica occidentală, iar cealaltă jumătate din muzică inspirată de cultura chineză. În urma ascultării fiecărui fragment muzical, participanții luau o pauză pentru a completa chestionarul despre trăirile resimțite, majoritatea întrebărilor oferind posibilitatea unor răspunsuri libere. Cercetătorii au dorit să observe cel fel de povești luau naștere în mintea oamenilor atunci când ascultau diverse sunete.

Rezultatele experimentului au oferit o nouă perspectivă asupra felului în care cultura ne influențează trăirile. Participanții proveniți din Arkansas și din Michigan au descris povești foarte asemănătoare între ele, folosind adesea aceleași cuvinte pentru fragmentele muzicale. De asemenea, ascultătorii din satul Dimen au creat povești foarte asemănătoare între ele pentru același fragment. Cu toate acestea, prin comparație, poveștile participanților americani și ale celor chinezi au fost extrem de diferite.

Spre exemplu, un fragment muzical a trezit în mintea participanților americani o imagine a unui răsărit peste o pădure, cu păsări ciripind, în timp ce participanții din Dimen și-au imaginat un bărbat cântând un cântec de dragoste iubitei sale. De asemenea, un pasaj muzical care a reprezentat pentru american imaginea un cowboy singuratic în soarele deșertului, privind spre un oraș părăsit, a fost experimentat foarte diferit pentru participanții din Dimen: aceștia și-au imaginat un bărbat din Antichitate contemplând cu tristețe pierderea iubitei sale.

Benjamin Kubit, autor al studiului și membru în cadrul Princeton Neuroscience Institute, a afirmat: „Este uimitor. Poți să alegi doi oameni la întâmplare care au crescut într-un mediu similar, să le pui să asculte o melodie pe care nu au mai auzit-o până atunci, să le ceri să-și imagineze o narațiune și vei găsi asemănări. Dar dacă nu împărtășesc o cultură sau o locație geografică, nu vom vedea același tip de similitudine în experiență. Așa că, deși ne imaginăm că muzica poate aduce oamenii împreună, și opusul poate fi adevărat: poate face distincția între grupuri de oameni cu o cultură diferită.”

sursa: Science Daily