Stresul afectează diferit sănătatea indivizilor

Un model de „ceas epigenetic”, dezvoltat de cercetătorii de la Universitatea Yale pentru a afla cât de mult accelerează stresul cronic îmbătrânirea biologică, arată că stresul influențează într-un sens negativ vârsta biologică, însă indivizii pot ajuta la gestionarea efectelor prin întărirea reglării emoționale și a autocontrolului.
În ultimii ani, oamenii de știință au dezvoltat modalități de măsurare a vârstei biologice prin urmărirea modificărilor chimice ale ADN-ului care apar în mod natural pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, dar apar în momente diferite la oameni diferiți. Aceste așa-numite „ceasuri epigenetice” s-au dovedit a fi predictori mai buni ai duratei de viață și a sănătății decât vârsta cronologică. Într-un nou studiu, cercetătorii de la Yale au folosit un astfel de ceas, numit în mod corespunzător „GrimAge”, pentru a pune două întrebări: cât de mult accelerează stresul cronic ceasul biologic și dacă există modalități de a încetini și de a prelungi o durată de viață sănătoasă?

În cadrul studiului au fost incluse peste 440 de persoane cu vârste cuprinse între 19 și 50 de ani, care au furnizat mostre de sânge, pe care cercetătorii le-au utilizat pentru a evalua modificările chimice legate de vârstă, precum și alți markeri de sănătate. De asemenea, participanții au răspuns la întrebări menite să dezvăluie nivelurile de stres și rezistența psihologică.

Chiar și după ce au luat în considerare factorii demografici și comportamentali, cum ar fi fumatul, indicele de masă corporală, rasa și venitul, cercetătorii au descoperit că cei care au obținut scoruri ridicate la măsurile legate de stresul cronic au prezentat markeri de îmbătrânire accelerată și modificări fiziologice, cum ar fi rezistența crescută la insulină.

Cu toate acestea, stresul nu a afectat sănătatea tuturor în aceeași măsură. Subiecții care au obținut scoruri mari la două măsuri de rezistență psihologică, reglarea emoțiilor și autocontrolul, au fost mai rezistente la efectele stresului asupra îmbătrânirii și, respectiv, a rezistenței la insulină. Cu alte cuvinte, cu cât o persoană este mai rezistentă din punct de vedere psihologic, cu atât este mai mare probabilitatea ca acesta să trăiască o viață mai lungă și mai sănătoasă.

sursa: News Medical