Expunerea prenatală la foamete crește riscul de supraponderabilitate

O analiză a înregistrărilor medicale istorice a constatat că bărbații care au fost expuși prenatal în timpul gestației timpurii la foametea olandeză dintre 1944 și 1945 au fost cu 30% mai predispuși să fie supraponderali la vârsta de 19 ani, comparativ cu un grup similar neexpus foametei.
Studiul, publicat în International Journal of Obesity, prezintă dovezi cu privire la riscurile pentru sănătate ale expunerii la foamete prenatală, care include și diabetul și schizofrenia.

Mecanismul prin care expunerea la foamete în perioada prenatală crește riscul de supraponderabilitate ulterior este încă necunoscut. Cercetătorii speculează că expunerea la foamete ar putea duce la modificări ale metilării ADN-ului care stimulează supraponderalitatea sau că bebelușii supraviețuitori ar putea avea profiluri genetice care să le permită să prospere cu mai puține calorii. Un metabolism mai lent, care i-ar fi ajutat să supraviețuiască pandemiei, în perioade abundente, ar putea contribui, de asemenea, la problemele de greutate și la problemele de sănătate conexe.

Cercetătorii au studiat înălțimile și greutățile a 371.100 de bărbați din Olanda născuți între 1943 și 1947, inclusiv bărbați cu și fără expunere prenatală la foametea olandeză. Ei au descoperit că un risc crescut de supraponderalitate a fost prezent la bărbații cu expunere la foamete începând chiar de la începutul gestației, nu cu expunerea începând la mijlocul sau la sfârșitul gestație, o constatare care indică începutul sarcinii ca fiind o perioadă sensibilă de dezvoltare fetală. Studiul arată că riscul crescut de supraponderalitate a fost limitat la copiii lucrătorilor manuali născuți în marile orașe din Olanda de Vest, în concordanță cu dovezile istorice privind populațiile socioeconomice și geografice cunoscute a fi cele mai afectate de foamete.

Foametea olandeză (iarna foamei) a fost o perioadă de foamete civilă apărută la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul ocupației germane. Rapoartele contemporane arată că foametea era concentrată în marile orașe din Olanda de Vest. A fost limitată la ultimele luni ale războiului, în perioada dintre noiembrie 1944 și predarea forțelor germane în mai 1945. După eliberare, aprovizionarea cu alimente a fost repartizată rapid în toată țara. Criza alimentară oferă o oportunitate de a studia relația dintre nutriția maternă în timpul sarcinii și sănătatea descendenților.

sursa: Science Daily