Semne de depresie ale copilului

Autor: Bejenariu Adrian, student medicină

Depresia este o boală mentală comună la nivel mondial, cu peste 300 de milioane de cazuri diagnosticate. Organizația Mondială a Sănătății estimează că până in 2021 depresia va fi a doua cea mai comună cauză ce necesită asistență medicală.

Cazurile de depresie sunt din ce în ce mai numeroase atât în rândul adulților cât și în rândul copiilor și adolescenților. Se estimează că depresia afectează 2-8% dintre copii și adolescenți, cea mai mare incidență înregistrându-se în cadrul copiilor aflați în perioada pubertății. Aproximativ 40% dintre copii ce au avut în trecut o perioadă depresivă suferă o recădere, o treime dintre ei au o tentativă de suicid, iar 2% recurg la suicid.

Multe cazuri de depresie în rândul copiilor și adolescenților rămân nediagnosticate. Acest lucru se întâmplă deoarece adolescenții nu recunosc că au o problemă, iar părinții nu observă sau nu știu cum să interpreteze schimbările ce se produc cu copiii lor. În unele cazuri adolescenții se pot prezenta la medic din motive ce par să nu fie în legătură cu depresia (cefalee, epigastralgii), dar uneori aceștia se prezintă pentru probleme asociate cu depresia (furie, probleme la școală).

Netratată la timp, depresia poate avea consecințe în dezvoltarea ulterioară a copilului care poate duce la repercusiuni în viața adultă. (4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11)

Cauze și factori de risc

Depresia la copil reprezintă o maladie complexă ce apare ca urmare a interacțiunii dintre mai mulți factori, printre care se află factori genetici, neurobiologici, somatici și factori personali. Uneori însă, depresia poate apărea ca urmare a unei boli fizice, cum ar fi o infecție virală, ce se poate manifesta printr-o stare de oboseală.

Factorii de risc pentru depresie sunt variați. Există atât factori moșteniți, cât și factori psihosociali implicați în producerea depresiei. Copiii ai căror părinți suferă de depresie sunt predispuși la rândul lor spre depresie. Acest lucru apare ca urmare atât a moștenirii geneticel, cât și a conviețuirii cu un părinte afectat de depresie.

Factorii psihosociali dețin un rol important în apariția depresiei la copil. Conflictele familiale, conflictele dintre părinți, despărțirile, violența în familie, pierderile familiale, maltratarea și neglijarea copilului, toate aceste aspecte reprezintă factori de risc pentru depresie în cazul unui copil sau adolescent. De asemenea, alți factori de risc dovediți a fi implicați în apariția depresiei la copii și adolescenți sunt: relația defectuoasă dintre tată și copil, antecedente personale de depresie, evenimente ce duc la schimbarea relațiilor cu prietenii sau cu familia, stresul cronic, abuzurile sau migrațiile. Totodată un risc crescut prezintă și copiii cu anumite tipuri de temperament sau anumite gânduri, cum ar fi autoblamarea.

Copiii ce prezintă anumite dizabilități, fie fizice, fie intelectuale, sunt predispuși către depresie. Astfel, datorită dizabilităților lor fizice sau prin modificările de comportament pe care le afișează, identificarea semnelor depresiei în cadrul acestor copii este mai dificilă. Totodată, copiii cu afecțiuni endocrine sau care experimentează efecte adverse ale unor tratamente pe care le urmează pot fi mai predispuși spre depresie decât ceilalți copii de vârsta lor. (2, 3, 4, 5, 9, 10, 11)

Manifestări clinice și recunoașterea depresiei

Depresia presupune apariția unei stări de tristețe persistentă însoțită de pierderea interesului pentru activitățile care în trecut creau plăcere persoanei respective. Spre deosebire de adulți unde cel mai comun semn al depresiei este tristețea, la copii cel mai comun semn al depresiei este iritabilitatea. Uneori însă iritabilitatea poate lipsi, iar în aceste cazuri alte simptome pot sugera depresia în cazul unui copil sau adolescent, cum ar fi: scăderea sau lipsa interacțiunii dintre copil și părinți sau dintre copil și prieteni, alături de sustragerea de la activitățile zilnice. Totodată, iritabilitatea reprezintă un simptom comun pentru mai multe boli ale copilului, însă asocierea dintre iritabilitate, sentimentul de vinovăție excesivă, anhedonie, izolare socială, poate masca semnele inițiale ale unei depresii.

În unele cazuri, copiii pot prezenta diferite tulburări somatice precum cefalee, tulburări ale tractului gastro-intestinal, mialgii, iar uneori pot acuza stări de oboseală. S-a constatat că durerile de cap apărute în cadrul depresiei afectează mai frecvent persoanele de sex feminin, iar durerile musculo-scheletale afectează ambele sexe în aceeași proporție.

Uneori depresia se poate manifesta sub forma unor comportamente distrugătoare. Auto-mutilarea, pierderea interesului în ceea ce privește propria imagine, retragerea din cercurile sociale și pierderea interesului în efectuarea activităților cotidiene pot ascunde o tulburare depresivă în rândul copiilor și adolescenților. Copiii și adolescenții afectați de depresie ar putea să nu conștientizeze schimbările ce s-au petrecut atât în aspectul lor fizic cât și în comportamentul lor în legătură cu celelalte persoane.

Unii copii pot recurge chiar la un comportament suicidal. În alte situații, cei care sesizează o problemă sunt profesorii sau învățătorii pe baza scăderii capacității de concentrare, a rezultatelor obținute de către copii, iritabilității și agresivității crescute și totodată, copiii cu o tulburare depresivă tind sa nu mai frecventeze cursurile.

Totuși, mulți copii ce sunt afectați de depresie tind să sufere în tăcere. Acest lucru se produce deoarece, în cazul copiilor, depresia se instalează într-un timp îndelungat, iar simptomele pot fi variabile. Uneori, simptomele depresiei pot fi confundate cu simptomele altor tulburări de comportament sau cu simptomele hiperactivității. (1, 2, 3, 4, 6, 7, 11)

Semne sugestive ale depresiei la copil

tristețe;
iritabilitate;
dezinteres în ceea ce privește școala sau activitățile obișnuite;
lipsa interesului pentru activitățile care creau plăcere;
izolare de familie și/sau prieteni;
dificultăți la școală;
tulburări somatice: dureri de cap, dureri abdominale, tulburări ale somnului, fatigabilitate;
lipsa concentrării;
stimă de sine scăzută;
creștere sau scădere în greutate;
sentiment de vinovăție sau de inutilitate;
agitație psihomotorie;
creșterea sau reducerea apetitului;
gânduri sau tentative de suicid.

Diagnostic

Diagnosticul de depresie la copil se pune pe baza simptomelor descrise și pe baza istoricului familial. Iritabilitatea și lipsa interesului pentru activitățile care creau în trecut plăcere reprezintă indicatori de tulburare depresivă, dar pentru a pune diagnosticul de depresie, pe lângă acestea este nevoie să fie puse în evidență încă trei alte simptome enumerate în lista de mai sus. Simptomele descrise trebuie să fie prezente zilnic și să dureze aproximativ întreaga zi timp de cel puțin două săptămâni.

În cazul copiilor, sentimentele de rușine sunt frecvente, de asemenea, abilitățile de comunicare sunt imature, prin urmare pentru diagnostic sunt folosite metode variate precum desenul sau completarea de propoziții.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul de depresie a copilului se pune în momentul în care simptomatologia are un impact puternic atât asupra pacientului cât și asupra celor din jur. Copiii și adolescenții pot avea dificultăți în a exprima simptomele pe care le experimentează, chiar și în fața părinților.

Diagnosticul diferențial al depresiei se face cu alte tulburări afective, cum ar fi tulburările afective bipolare sau tulburările schizoafective. Alte afecțiuni cu care se face diagnosticul diferențial al depresiei sunt reprezentate de anxietate și tulburările emoționale. (1, 2, 6, 9, 11)

Tratament

Tratamentul depresiei ușoare constă în suport din partea familiei și monitorizare. Suportul familial reprezintă un factor important în vindecarea depresiei. Acesta trebuie să apară din momentul în care semnele de depresie au fost recunoscute și constă în încurajarea copilului să facă activitățile care îl făceau fericit până nu demult, să se înscrie și să ia parte la activitățile extrașcolare pe care acesta și le dorește, de asemenea practicarea unui sport, un stil alimentar sănătos, petrecerea timpului cu părinții făcând activități de familie, toate aceste lucruri duc la îmbunătățirea stării emoționale a copilului.

Reducerea stresului pe care copilul îl resimte are un rol esențial în vindecarea depresiei. Totodată dacă un părinte resimte la rândul său simptome de depresie, este important ca acesta să ceară ajutor atât în legătură cu copilul afectat, cât și cu ceilalți membri ai familei.

Este foarte important ca substanțe precum alcoolul, medicamentele, substanțele toxice și armele să fie îndepărtate din casă pentru a evita contactul copiilor și adolescenților cu acestea.

Depresia moderată și depresia severă necesită asistență medicală de specialitate, iar în unele cazuri poate fi indicată internarea în centre specializate în tratarea depresiei. Tratamentul depresiei moderate și al depresiei severe presupune psihoterapie și uneori tratament medicamentos cu antidepresive.

Obiectivele generale ale psihoterapiei sunt: reducerea factorilor stresori, creșterea numărului de activități cu caracter pozitiv, promovarea și creșterea gradului de conștientizare a resurselor pe care copilul le are, învătarea strategiilor de rezolvare a problemelor, creșterea încrederii și a stimei de sine, modificarea gândurilor negative. În acest proces pe lângă sfaturile primite de la psihoterapeut, un rol important îl are și familia copilului.

Tratamentul medicamentos presupune administrare de medicamente antidepresive. Antidepresivele sunt medicamente care acționează prin mecanisme diferite influențând sistemul noradrenergic/serotoninergic. Rolul lor este acela de a înlătura simptomele depresiei la copil. (1, 2, 4, 6, 8, 9, 11)

Prognostic

Aproximativ 10% dintre copiii afectați de depresie se recuperează spontan după 3 luni, 40% după un an, iar după doi ani aproximativ 70-80% dintre copiii afectați de depresie s-au recuperat. Totuși, 30% dintre copiii și adolescenții ce au avut un episod depresiv suferă o recădere în următorii 5 ani. Totodată, copiii și adolescenții care sunt afectați de o depresie moderată sau severă pentru o perioadă îndelungată tind ca în viața adultă să sufere de diferite dizabilități si deficiențe. Aproximativ o treime dintre copiii și adolescenții afectați de depresie au la un anumit moment o tentativă de suicid, iar 2-3% dintre aceștia recurg la suicid.

Cu toate acestea, majoritatea copiilor și adolescenților ce suferă un episod depresiv la un anumit moment pentru care primesc asistență de specialitate și suport din partea familiei nu vor suferi o recădere la maturitate. (2, 5, 10)

Data actualizare: 11-09-2018 | creare: 11-09-2018 | Vizite: 6094

Bibliografie

1. McInerny TK, Adam HM, Foy JM, et al. Textbook of Pediatric Care. 2nd Edition. American Academy of Pediatrics, 2017
2. Depression in Children and Young People. The British Psychological Society, 2005
3. Semple D, Smyth R. Oxford Handbook of Pshychiatry. Third Edition. Oxford University Press, 2013
4. Maughan B, et al. Depression in Childhood and Adolescence. J Can Acad Child Adolesc Psychiatry. 2013 Feb; 22(1): 35–40. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3565713/
5. Lima NNR, et al. Childhood depression: a systematic review. Neuropsychiatr Dis Treat. 2013; 9: 1417–1425. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3788699/
6. Luby JL. Early Childhood Depression. Am J Psychiatry. 2009 Sep; 166(9): 974–979. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3184299/
7. Hazell P. Depression in children. BMJ. 2002 Aug 3; 325(7358): 229–230. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1123757/
8. Cheung AH, et al. Pediatric Depression: An Evidence-Based Update on Treatment Interventions. Curr Psychiatry Rep. 2013; 15(8): 381. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3744276/
9. Mehler-Wex C, Kölch M. Depression in Children and Adolescents. Dtsch Arztebl Int. 2008 Feb; 105(9): 149–155. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2696739/
10. Hazell P. Depression in children and adolescents. BMJ Clin Evid. 2009; 2009: 1008. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2907806/
11. Wilkinson PO. Managing depression in childhood and adolescence. London J Prim Care (Abingdon). 2009; 2(1): 15–20. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4453693/

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Cum îi spun copilului că este adoptat?

Adopția unui copil este un act de bunăvoință, dar și de curaj. Dincolo de a oferi mediul ideal dezvoltării no...

Abuzul asupra copilului

Abuzul asupra copilului înglobează totalitatea formelor de rele tratamente aplicate minorului, care îi pot văt�...

Comportamente anormale la copil

Experții în psihologia copilului de la University of Oxford și University of Pittsburgh susțin că termenul tul...

Când și cum le vorbim copiilor despre moarte?
Gelozia între fraţi – cum o gestionăm?
Terapia ABA în tulburarea de spectru autist
Educația sexuală în școală

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:

Depresia la copii

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Tratamentul cu hormonul creșterii la copii ar putea intensifica simptomele depresiei

Un studiu publicat în 2014 a arătat că unele probleme cognitive care apar la adulți în urma tratamentului cu h...

Riscul de anxietate și depresie ar putea fi depistat la copii imediat după naștere

Factorii genetici, de mediu și experiențele influențează riscul unei persoane de a prezenta semne de boli minta...

Obezitatea și depresia – conexiuni cerebrale comune la copii

Atunci când tulburările de greutate și depresia debuteză în copilărie, aceastea tind să persiste a...

Ketamina ca alternativă terapeutică pentru adolescenții cu depresie rezistentă la tratamente

Un număr tot mai mare de adolescenți sunt diagnosticați cu depresie

Depresia la persoanele tinere

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum