Scancitul la copilul mic

Scancitul, smiorcaitul sau miorlaitul - acel obicei iritant al copiilor de a se tangui si a plange intr-un mod prefacut - este specific copiilor mici, mai ales in jurul varstei de 2 ani. Pe langa zgomotul care constituie o adevarata "tortura" pentru pariti, scancitul este iritant pentru ca, atunci cand vrea cu adevarat, cel mic in general este deja capabil sa se exprime intr-un mod normal, in cuvinte. In perioada de varsta 18 - 24 luni are loc o schimbare majora in dezvoltarea copilului - daca pana atunci acesta este doar un "bebelus mare", dupa varsta de 2 ani copilul este capabil sa se exprime mai direct, se controleaza mai mult decat inainte si reusesc sa-i inteleaga mai bine pe parinti. Si totusi de ce scanceste?

Scancitul este de fapt o alternativa mai blanda a crizei emotionale si este o etapa normala in dezvoltare, precum si un indiciu ca cel mic invata sa-si foloseasca abilitatile de negociere atunci cand isi doreste ceva - copiii mici par a sti in mod instinctiv ca daca scancesc suficient de mult, ii vor indupleca pe parinti sa le ofere ceea ce isi doresc. Cei mici nu isi dau seama cat de iritant este scancitul pentru adulti, iar de cele mai multe ori nu reusesc sa gaseasca alta cale de a cere ceva. Iata cateva dintre motivele pentru care cel mic recurge la acest obicei iritant - scancitul:

• Isi doreste atentia parintilor. Chiar daca se poate juca si singur, copilul inca are nevoie de atentia parintilor - de obicei se simte abandonat daca mama pleaca o perioada mai lunga de timp fara a-l lua si pe el, daca apare un nou fratior care necesita atentia parintilor, sau daca a inceput sa mearga la gradinita.

• Este obosit sau bolnav. Daca va dati seama ca copilul este obosit, puneti-l la culcare, eventual devansati ora de culcare seara.

• Se simte frustrat sau este depasit de situatie. Aceasta stare emotionala este specifica varstei 1 - 3 ani. Nu incercati sa ii faceti pe cei mici sa isi depaseasca limitele - de ex., daca stiti ca este ora pentru somnul de pranz nu il solocitati pentru o alta activitate.

• Se simte neputincios. Este bine da il lasati sau sa il ajutati pe cel mic sa faca anumite lucruri care ii stau in putere; copilul trebuie sa stie ca poate conta pe dumneavoastra daca are nevoie de ceva, insa in aceasi timp trebuie sa aiba incredere in fortele proprii. Altfel, va scanci de fiecare data cand va dori ceva.

• Este plictisit. Copilul este predispus sa scanceasca atunci cand nu stie ce sa mai faca si se plictiseste. Asta se intampla in cazul in care cel mic este obisnuit sa se uite la televizor si nu mai stie cum sa-si ocupe timpul de unul singur. Retineti! Medicii recomanda interzicerea televizorului pentru copiii sub 2 ani, deoarece poate produce leziuni cerebrale.

• A transformat scancitul intr-un obicei. Contrar opiniei generale, nu satisfacerea cerintelor copilului transforma scancitul intr-un obicei, ci ignorarea copilului. Pentru a intrerupe acest obicei iritant, parintii trebuie sa le acorde atentie copiilor - fie sa le dea ce vor, fie sa le redirectioneze atentia.

• Vor sa manance, sa bea, etc. De cand erau bebelusi, copiii sunt obisnuiti sa se bazeze pe parinti pentru a le satisface orice doleanta, astfel incat le vine mai usor sa scanceasca atunci cand vor ceva, decat le ia singuri sau sa ceara in cuvinte.

• Inca nu stapaneste bine abilitatile de comunicare verbala. Din pacate, chiar daca deja cunoaste cateva cuvinte, copilul nu este pe deplin capabil sa se exprime, mai ales in momentele in care este coplesit de emotii.

• Este stresat sau se teme de ceva. Este posibil ca celui mic sa ii fie frica de ceva - ganganii, cainele vecinului, o petrecere cu multa lume, sau sa fie stresat in legatura cu o situatie - venirea pe lume a unui fratior.

Ce pot face parintii atunci cand copilul mic scanceste?

• Acordati atentie copilului, in mod constant. Cu cat acordati mai multa atentie nevoilor copilului, cu atat este mai putin probabil ca acesta sa scanceasca. Secretul este sa preluati initiativa inainte ca cel mic sa-si dea seama ca ii lipseste ceva. In momentul in care parintii sunt intelegatori, copilul reuseste sa isi controleze mai bine emotiile si astfel incepe sa interactioneze in mod normal in societate - pana la urma asta isi doresc toti parintii.

• Invatati copilul sa ceara ce isi doresc intr-un mod normal, in cuvinte. Inregistrati audio/video copilul atunci cand scanceste si atunci cand vorbeste normal. Apoi, in momentul in care se afla intr-o dispozitie buna, aratati-o inregistrarile si explicati-i cat de iritant este atunci cand scanceste si cat de bine il intelegeti si il apreciati atunci cand vorbeste normal - de ex. "Nu imi place cand te smiorcai - ma dor urechile si imi arati ca esti inca un bebelus. "

• Nu recompensari scancitul. Nu ii dati copilului imediat ceea ce isi doreste. Rugati-l intai sa vorbeasca normal si sa ceara frumos. Daca ii cedati, copilul va utiliza de fiecare data cand vrea ceva acelasi truc - scancetul.

• Pastrati-va calmul. Este important sa nu va enervati si sa nu certati copilul sau sa tipati. Pentru un copil mic un raspuns negativ este mai bun decat ignorarea. Daca va enervati el isi va da aseama ca a reusit sa va capteze atentia si, prin urmare, tactica scancetului a functionat.

• Distrageti atentia copilului. In momentul in care copilul nu mai este in stare sa accepte argmentele logice incercati sa-i distrageti atentia schimband subiectul sau imbratisandu-l.

• Incercati o abordare plina de simtul umorului. Va puteti preface ca nu stiti de unde vine scancetul si il puneti pe cel mic sa il caute in frigider, dupa canapea, etc, sau incercati sa ii "dregeti" scancetul cu putin "ulei de gadilici". Evitati insa sa il imitati, deoarece majoritatea copiilor devin si mai iritabili la cel mai mic indiciu ca sunt ironizati.

• Evitati factorii declansatori. Nu incercati sa il faceti pe cel mic sa accepte mai mult decat "poate duce" - daca stiti ca este ora mesei sau ora de somn, nu il puneti pe cel mic in situatia de a-si schimba programul. Mai dificil pentru parinti este faptul ca la aceasta varsta factorii declansatori sunt multipli - prea mult suc in pahar, prea putine jucatii pe podea, etc. Incercati sa interveniti inainte ca cel mic sa scanceasca si distrageti-i atentia.

• Dati-i copilului o pauza in izolare. Atunci cand copilul exgereaza si scanceste excesiv si fara motiv intemeiat, il puteti trimite sa faca o pauza in izolare, eventual la colt si nu pentru mult timp - 1 minut, 2 sunt suficiente. Important este ca cel mic sa inteleaga ca nu va obtine nimic daca va scanci. Parintii trebuie sa aiba grija sa-l laude pe copil atunci cand vorbeste frumos.

• Ignorarea. In ultima instanta, putetei recurge si la acest procedeu - asta daca rezistati lamentarilor plangacioase. Puteti spune 'Nu mai scanci. Nu inteleg ce vrei atunci cand scancesti. Am sa te ascult atunci cand ai sa vorbesti frumos. ", apoi nu va mai uitati la copil timp de cateva minute. Metoda nu are intotdeauna succes.

• Incercati sa preveniti scancetul. Ascultati-l pe cel mic si asigurati-va ca are tot ce poate avea nevoie - mancare, jucarii noi, cineva sa-l puna in pat pentru somnul de pranz, etc. Daca il vedeti ca este frustrat, incercati sa-l ajutati - fie sa-si exprime sentimentele, fie sa desfasoare o activitate mai dificila. O idee eficienta este sa-l laudati atunci cand vorbeste normal.