Accesele de furie la copiii mici

Accesele de furie reprezinta o manifestare comportamentala frecventa la copilul mic. Bebelusul pana nu demult adorabil se transforma intr-un mic tiran, care refuza tot ce ii propun parintii, se tranteste pe jos si incepe sa tipe si sa dea violent din maini si picioare. In aceste situatii parintii sunt tentati sa ofere copilului tot ce isi doreste, doar ca sa inceteze - mai ales cand aceste accese de furie au loc in spatii publice. Aceasta cale insa nu este una dezirabila: copilul va invata ca acest comportament este calea cea mai sigura de a obtine ce isi doreste, iar parintele se va transforma in „sclavul” dorintelor copilului.

Inca de la aparitia primelor crize, parintii trebuie sa decida care sunt lucrurile cu adevarat importate (este mai important ca cel mic sa va tina de mana atunci cand traversati strada decat sa se imbrace cu tricoul pe care vreti sa-l poarte?). Daca insistati ca cel mic sa faca exact asa cum doriti, atunci trebuie sa va pregatiti pentru o lupta permanenta intre vointa dumneavoastra si cea a copilului. Ideal ar fi sa impuneti un minim de reguli, pentru a fi siguri ca cel mic le va respecta. Urmatorul pas este consecventa - regulile trebuie sa fie aceleasi de fiecare data, iar abaterile nu sunt permise. Daca cedati la insistentele copilului chiar si o singura data, atunci acesta va incerca de fiecare data sa obtina rezultatul dorit - cu plans, tipete sau chiar violenta.

De ce au copiii mici accese de furie?

In perioada in care sunt bebelusi, parintii isi ingrijesc copiii permanent si au grija sa le indeplineasca orice dorinta, care la aceasta varsta este si o necesitate. Acest comportament este normal, deoarece bebelusii au nevoie de multa dragoste si atentie pentru a se dezvolta sanatos, atat fizic, cat si psihic. Pe masura ce incep sa mearga de-a busilea si apoi pe propriile picioruse, parintii sunt nevoiti sa impuna copilului restrictii si sa-l invete ca dorinta lui nu este singurul lucru care conteaza. Aceasta schimbare poate fi coplesitoare pentru un copil mic, care nu detine capacitatea de a se exprima si a se misca asa cum doreste. Prin urmare copilul isi pierde controlul asupra emotiilor si izbucneste in accese de furie - este posibil ca cel mic sa se arunce pe jos, sa tipe, sa scuipe sau sa muste. In aceste momente copilul nu intelege argumentele rationale, iar parintele nu rezolva nimic daca il cearta. Pe masura ce creste, copilul acumuleaza experienta din numeroasele momente de frustrare si incepe sa devina tolerant si rabdator.

Copiii au temperamente diferite, astfel incat unii copii izbucnesc mai des in accese de furie, in vreme ce altii au rareori aceste izbucniri. Acest comportament are doua motivatii de baza: manipularea si frustrarea. In primul caz, copilul doreste sa obtina ceva de la parinte cu orice pret si mai ales daca stie ca aceasta metoda a functionat in trecut. In cel de-al doilea caz, frustrarea este produsa de incapacitatea copilului fie de a-si exprima emotiile, fie de a realiza o actiune.

Cum putem preveni accesele temperamentale la copiii mici

• Mentineti copilul sub observatie. Astfel puteti afla cauzele si semnele care prevestesc aparitia unui acces emotional. In cazul aparitiei acestora, apropiati-va de copil si intrebati-l daca il deranjeaza sau are nevoie de ceva. Puteti sa-i distrageti atentia sau sa-l ajutati pe cel mic, insa nu exagerati - el trebuie sa invete cum sa faca fata singur situatiilor problematice.

• Oferiti-i un bun exemplu. Daca parintii au un comportament agresiv atunci cand sunt frustrati, copiii vor invata ca acest raspuns este potrivit in astfel de situatii. Incercati sa ramaneti calmi atunci cand copilul se poarta irational.

• Descoperiti limitele copilului si pe ale dumneavoastra. Daca copilul este obosit sau ii este foame, nu-l suprasolicitati. Totodata unii parinti sunt foarte sensibili si irascibili, iar copiii isi dau seama repede ca pot profita de acest lucru - incercati sa nu cedati nervos atunci cand copilul are o criza de furie.

• Evitati expunerea copilului la factorii declansatori. Eventual, puteti pastra un jurnal al acceselor emotionale, pentru a va da seama care sunt situatiile care le declanseaza. Tineti departe de copil obiectele pe care nu are voie sa le atinga.

• Pastrati pe cat posibil rutina in program. Copiii mici izbucnesc deseori doar pentru ca le este foame sau somn. Incercati sa stabiliti mesele si orele de somn ale celui mic la aceleasi ore in fiecare zi.

• Dati-i copilului posibilitatea de a alege. Puteti sa il ajutati pe copil in dorinta de a fi independent, oferindu-i posibilitatea de a face mici alegeri, intre variantele care va convin: „Vrei suc de mere sau de struguri?”, „Vrei sa te speli pe dinti inainte sau dupa baita?”. Astfel il puteti „pacali”, copilul crezand ca el detine controlul. Nu puneti intrebari la care raspunsul va fi inevitabil „Nu”.

• Anuntati din timp schimbarile. Nu luati decizii bruste, care il iau prin surprindere pe copil. Avertizati-l cu 5 minute inainte ca se incheie joaca sau este timpul pentru masa. Acelasi lucru este valabil si pentru schimbarile importante, cum ar fi venirea pe lume a unui fratior.

• Nu impuneti limite foarte restrictive copilului. Raspunsul natural la prea multe reguli este furia si rezistenta.

• Discutati din timp regulile activitatilor desfasurate, pentru ca cel mic sa stie la ce sa se astepte.

Cum ar trebui sa reactioneze parintii la accesele emotionale ale copiilor?

In primul rand, parintele trebuie sa inteleaga ca accesele de furie sunt normale la un copil care vrea sa fie independent si comportamentul acestuia nu este un rezultat al educatiei oferite. In al doilea rand, parintele trebuie sa stie care sunt lucrurile pe care nu trebuie sa le faca atunci cand copilul are un acces de furie. Sunt anumite actiuni care nu doar ca nu ajuta, dar si incurajeaza copilul sa repete comportamentul:

• Sa lovesti copilul in public sau sa il tarai dupa tine tinandu-l de ureche.
• Sa imobilizati copilul cu forta; astfel furia copilului va escalada.
• Sa reactionezi tot cu o criza de furie, daca esti rusinat de comportamentul copilului in public.
• Sa oferi copilului o „mita” sau sa cedezi insistentelor acestuia.
• Sa incerci sa vorbesti rational cu copilul, in timp ce acesta se afla in plina criza ne nervi.
• Pedepsirea acceselor de furie nu este recomandata, deoarece ar putea avea ca rezultat reprimarea ulterioara a sentimentelor de furie sau frustrare. Acest lucru nu este sanatos pentru un copil si pentru oameni in general.

Atunci cand copilul are o izbucnire de frustrare pentru ca nu reuseste sa indeplineasca o anumita actiune sau este coplesit de sentimente, el are nevoie de afectiune si de cineva care sa-l asigure ca nu este singur si ca totul va fi bine. Aceasta reactie reprezinta o alta metoda pentru parinte de a-si afirma autoritatea si de a-l ajuta pe copil sa capete incredere in sine. 

Deseori copiii tipa si striga atunci cand parintii le refuza anumite placeri. Aceste accese emotionale ale copiilor sunt deseori jenante pentru parinti, mai ales cand acestea au loc in public. In loc sa actionati violent, duceti copilul intr-un loc retras si asteptati sa se linisteasca. Apoi, dupa ce criza a trecut, explicati-i ca acest comportament nu este solutia pentru a obtine ceea ce isi doresc. In niciun caz nu cedati.

Ignorarea copilului - dupa ce i-ati explicat ca acest comportament nu ii este favorabil, continuati-va cu calm activitatea desfasurata, dandu-i posibilitatea copilului sa aleaga cum va reactiona in continuare, fara a ii mai acorda atentie -  este una dintre cele mai eficiente solutii in cazul in care copilul „face urat” doar pentru ca vrea atentie. Acesta isi pierde repede interesul si se calmeaza. Aceasta tehnica trebuie aplicata cu precautie insa, doar in cazul in care reactiile de furie ale copilului nu il pun in pericol.

In cazul in care copilul tinde sa fie agresiv, sa arunce si sa strice lucruri, duceti-l intr-un loc retras, in siguranta, spunandu-i ca va ramane acolo pana cand se va calma. Intre timp, nu mai vorbiti cu copilul si continuati-va activitatea pana cand va veni singur inapoi, mai calm si poate chiar isi va cere scuze.

Dati-i voie sa isi exprime emotiile - incercati sa intuiti motivul acceselor de furie. Dupa prima „iesire” de acest gen, dupa ce spiritele se calmeaza, spuneti-i copilului ca il intelegeti, ca are dreptul sa se exprime, insa o poate face si altfel. Invatati-l sa-si comunice nemultumirile sau sentimentele, mai degraba, decat sa se exteriorizeze violent.

In cadrul familiei, stabiliti dinainte strategia de actiune in cazul unui acces de furie din partea copilului, astfel incat sa nu fiti sabotati de sot/sotie, parinti sau socri si sa fie clar ca aveti controlul asupra educatiei celui mic si stiti cum sa abordati problema. Totodata nu refuzati categoric orice ajutor - o schimbare de perspectiva poate fi favorabila.

Daca totusi crizele de furie nu se raresc in timp, este nevoie sa cereti sfatul unui specialist (medicul de familie, psiholog, psihiatru) pentru o evaluare si un diagnostic diferential.