Sărăcia persistentă și bolile mintale ale părinților sunt legate de risc crescut de violență în rândul tinerilor

Într-un studiu amplu realizat pe baza UK Millennium Cohort Study, cercetătorii au analizat impactul adversităților familiale din copilărie asupra riscului de violență și implicare în conflicte cu poliția în adolescență. Publicat recent în Journal of Epidemiology & Community Health, acest studiu oferă o perspectivă longitudinală asupra modului în care expunerea prelungită la sărăcie și la diverse forme de dificultăți familiale poate predispune tinerii la comportamente de risc.
Adversitățile din copilărie, cum ar fi problemele de sănătate mintală ale părinților, violența domestică, consumul excesiv de alcool și sărăcia, se întâlnesc frecvent împreună și au efecte cumulative asupra dezvoltării emoționale și comportamentale a copiilor. Literatură de specialitate a arătat că astfel de experiențe adverse pot contribui la traume, probleme de sănătate mintală și comportamente antisociale în adolescență. În contextul preocupărilor globale privind violența în rândul tinerilor, studiul de față aduce în discuție rolul esențial al mediului familial în predispunerea la comportamente violente și contacte cu sistemul de justiție.

Despre studiu

Acest studiu se bazează pe datele colectate de UK Millennium Cohort Study, o cohortă reprezentativă la nivel național, care urmărește viața a peste 18.000 de copii născuți între septembrie 2000 și ianuarie 2002. Participanții au fost evaluați la mai multe intervale de timp – de la vârsta de 9 luni până la 17 ani – colectându-se informații privind condițiile socioeconomice, structura familială și sănătatea.

Cercetătorii au identificat șase grupuri de traiectorii ale sărăciei și adversităților familiale, folosind tehnici avansate de modelare multi-traiectorie. Aceste grupuri includ:

• Traiectoria cu expunere redusă la sărăcie și adversități – aproximativ 43% dintre copii;
• Sărăcia persistentă – 22,6%;
• Sănătatea mintală precară persistentă a părinților – 11,9%;
• Expunerea persistentă la consumul de alcool al părinților – 7,7%;
• Expunerea persistentă la violența domestică – 34%;
• Sărăcia persistentă combinată cu sănătatea mintală precară a părinților – 11,1%.

Studiul a evaluat două rezultate la vârsta de 17 ani: implicarea în situații de utilizare a armelor (fie că este vorba de purtarea sau folosirea acestora) și contactul cu poliția (inclusiv opriri, avertismente sau arestări). Datele au fost analizate prin modele de regresie logistică, ajustate pentru variabile precum sexul copilului, etnia și nivelul de educație al mamei.

Rezultate

La vârsta de 17 ani, studiul a relevat că:

• Prevalența generală a implicării în situații de utilizare a armelor a fost de 6,1%, iar cea a contactului cu poliția de 20%.
• Copiii expuși la sărăcie și adversități familiale persistente au prezentat rate semnificativ mai ridicate ale ambelor rezultate. De exemplu, în grupul expus la sărăcie persistentă și sănătate mintală precară a părinților, prevalența utilizării armelor a fost de 8,6% comparativ cu 5,0% în grupul cu expunere redusă, iar contactul cu poliția a fost de 27,8% față de 17,2%.
• Modelele ajustate au indicat că, față de copiii cu expunere redusă la adversități, cei care au experimentat sărăcia persistentă combinată cu sănătatea mintală precară a părinților au avut:
  • O probabilitate dublată de a purta sau folosi arme (OR ajustat de 2,2; interval de încredere 95%: 1,3 – 3,6).
  • O probabilitate de peste dublu pentru contactul cu poliția (OR ajustat de 2,1; interval de încredere 95%: 1,6 – 2,8).
• Analizele suplimentare au demonstrat asocieri similare pentru toate formele de contact cu poliția. De exemplu, acești tineri erau de peste cinci ori mai predispuși să fie arestați sau să ajungă la secția de poliție, de trei ori mai predispuși să primească avertismente și de două ori mai predispuși să fie opriți și interogați.
• Estimările fracții atribuibile populației (PAF) au evidențiat că aproximativ 32% din cazurile de implicare cu arme și 23% din contactul cu poliția la 17 ani ar putea fi atribuite expunerii continue la sărăcie și adversități familiale.

Concluzii și implicații pentru politici

Studiul demonstrează în mod clar că adversitățile familiale și sărăcia persistentă au un impact major asupra comportamentelor de risc în adolescență, inclusiv asupra implicării în violență și a contactelor cu sistemul de justiție. Intervențiile timpurii care vizează reducerea sărăciei și ameliorarea condițiilor familiale pot contribui semnificativ la scăderea acestor riscuri.

Din perspectiva politicilor publice, abordarea integrată și multidisciplinară a acestor probleme – implicând sisteme de educație, sănătate, servicii sociale și justiție – este esențială pentru prevenirea comportamentelor de risc în rândul tinerilor. Reducerea expunerii la adversități familiale nu numai că ar putea diminua incidența violenței, dar ar aduce și beneficii economice semnificative, reducând costurile asociate contactului cu poliția și intrării în sistemul de justiție.

Astfel, intervențiile care vizează îmbunătățirea mediului familial și reducerea inegalităților socioeconomice pot constitui o strategie cheie în prevenirea violenței și promovarea unui parcurs de viață mai favorabil pentru tinerii din societate.