Riscul de demență

Pe măsură ce înaintăm în vârstă este normal să apară un grad de declin cognitiv cu modificări ușoare ale memoriei, care să nu afecteze calitatea vieții, dar demența nu este un proces normal și inevitabil de îmbătrânire a creierului. (1)

Demența este un termen utilizat pentru a descrie un grup de simptome care afectează memoria, gândirea și abilitățile sociale atât de sever încât să interfere cu desfășurarea activităților zilnice. (2)

În prezent, mai mult de 55 milioane de persoane suferă de demență în întreaga lume și în fiecare an se înregistrează în jur de 10 milioane de cazuri noi. (3)

Forme de demență

Există mai multe forme de demență, iar boala Alzheimer reprezintă cea mai frecventă cauză și poate fi responsabilă pentru până la 60-70% din cazuri.

Alte forme importante sunt demența de tip vascular, demența cu corpi Lewy (agregate anormale de proteine care se formeaza in interiorul neuronilor) și demența fronto-temporală.

Demența poate apărea însă și ca urmare a unui accident vascular cerebral sau in contextul unui abuz important de alcool sau al unor traumatisme cerebrale repetate.

Conform unui raport recent al Organizatiei Mondiala a Sănătății, demența este a șaptea cauza de deces dintre toate bolile și una dintre cauzele principale de dizabilitate și dependență în rândul persoanelor în vârstă.

Factori de risc pentru demență

Deși vârsta este cel mai important factor de risc cunoscut, aceasta nu afectează în exclusivitate persoanele în vârstă, un debut precoce, însemnând instalarea simptomelor înainte de 65 ani, fiind documentat în până la 9% din situații.

2% dintre persoanele între 65-69 ani au demență, riscul crescând pe măsura înaintării în vârstă, dublându-se aproximativ la un interval de 5 ani.

Așadar, pentru cei peste 90 ani procentul ajunge la circa 33. (4)

Femeile ar avea un risc mai mare de a dezvolta demență de tip Alzheimer comparativ cu bărbații și acest lucru ar fi și mai evident după vârsta de 80 ani. Motivul acestei diferențe nu este pe deplin cunoscut, deși au fost propuse mai multe explicații.

La nivel mondial speranța de viață a femeilor este mai mare decât cea a bărbaților și aceasta ar putea fi una din ipotezele care susțin această diferență. (5)

Pe de altă parte, nivelurile de estrogen și progesteron se prăbușesc după menopauză și există studii care sugerează că, cu cât se întâmplă mai repede acest proces, cu atât ar fi mai mare riscul pentru demență. Totuși, trialurile clinice care au folosit terapia de substituție hormonală nu au arătat efecte asupra riscului de dezvoltare a demenței. (4)

Raportul femei/bărbați diferă însă în funcție de subtipul de demență, femeile având un risc mai mare pentru demență Alzheimer, iar bărbații pentru demența vasculară.

Demența cu corpi Lewy și demența din boala Parkinson sunt asociate cu un declin cognitiv mai rapid sau mai sever în cazul bărbaților.

Factorul etnic este o altă variabilă care influențează riscul de apariție a demenței și în acest context populația afro-americană sau sud-asiatică ar avea o probabilitate mai mare de a dezvolta această afecțiune, comparativ cu cea de origine caucaziană.

Gena APO reprezintă în prezent cel mai important factor genetic de risc pentru demența Alzheimer cu debut tardiv. APOE este o proteină numită Apolipoproteina E, un transportor important al colesterolului, care coordonează și transportul lipidelor în creier. Această genă are 3 alele importante ε2, ε3, și ε4 care coordonează, printre altele, acumularea și îndepărtarea plăcilor de amiloid. Indivizii care au alela ε4 au un risc mai mare pentru demența Alzheimer raportat la cei care au alela ε3, pe când alela ε2 a fost asociată cu un risc scăzut. (6)

Din ce in ce mai multe dovezi susțin că există însă 12 factori de risc potențial modificabili: (7)

• lipsa activității fizice
• fumatul
• diabetul zaharat
• hipertensiunea arterială
• obezitatea
• afectarea auzului
• depresia
• contactele sociale reduse
• educația deficitară
• consumul excesiv de alcool
• traumatismele cerebrale
• poluarea

Împreună, acești factori de risc modificabili sunt responsabili pentru circa 40% din numărul total de demențe din întreaga lume, însemnând că aceste cazuri ar putea fi prevenite sau debutul lor ar putea fi întârziat.

Activitatea fizică

Nivelul scăzut de activitate fizică a fost asociat cu un risc mai mare de demență și un declin cognitiv mai important în rândul adulților în vârstă. (8)

Activitatea fizică poate îmbunătăți performanța cognitivă prin efect indirect asupra altor factori modificabili cum sunt hipertensiunea arterială, obezitatea sau printr-un efect direct asupra activității neuronale. Se pare ca ativitatea fizica ar duce la formarea de neuroni și ar contribui la neuroplasticitate la nivelul hipocampului, o zonă a creierului importantă pentru memorie și procesul de învățare. (9)

Fumatul

Fumatul ar putea fi implicat în apariția demenţei prin mai multe mecanisme, cea mai recunoscută cauză fiind afectarea vasculară care duce la probleme cardiovasculare sau accident vascular cerebral. Fumatul crește și nivelul total de homocisteină, care este un factor de risc independent pentru afectarea cognitivă, accident vascular cerebral, demență de tip Alzheimer și alte tipuri de demență. (10)

Diabetul

Unul dintre motivele pentru care diabetul zaharat poate duce la demență este efectul pe care acesta îl are asupra sănătății cardiovasculare și implicit asupra circulației cerebrale. Un alt factor este legat de episoadele de hipoglicemie care apar frecvent și care au efecte negative la nivelul hipocampului, afectând în acest fel memoria.

O ipoteză mai putin clarificată până in prezent sugerează chiar că diabetul ar putea cauza direct demență de tip Alzheimer, aceasta fiind numită uneori si „diabet de tip 3” din cauza trăsăturilor moleculare și celulare comune.

De exemplu, insulina joaca un rol important în formarea plăcilor de amiloid și este implicată în fosforilarea proteinei tau. Așadar, rezistența la insulină la nivelul creierului poate conduce la formarea plăcilor de amiloid și fibrilelor din boala Alzheimer. (11)

Hipertensiunea

Hipertensiunea arterială are efecte negative asupra sănătății cardiovasculare, crescând riscul de accident vascular cerebral și de demență vasculară. Hipertensiunea duce la o rigidizare și îngroșare a pereților vasculari, proces cunoscut ca arterioscleroză, care poate avea loc și la nivelul creierului, cauzând un deficit de oxigen și nutrienți care la rândul lui împiedică funcționarea corectă a celulelor nervoase sau poate duce chiar la distrugerea lor.

Afectarea auzului

Diminuarea sau pierderea auzului ar putea contribui la accelerarea procesului de atrofie cerebrală.

Pentru a procesa sunetul, creierul este forțat să lucreze mai mult în detrimentul altor funcții, cum ar fi memoria sau gândirea. O altă explicație este faptul că diminuarea sau pierderea auzului duc în multe cazuri la izolare socială, socializarea fiind deosebit de importantă în menținerea stimulării intelectuale. (12)

Depresia

Exista mai multe căi prin care depresia poate fi legată de demență. (13)

În primul rând, depresia poate fi un simptom al demenței, apoi poate fi o reacție la apariția primelor semne de declin cognitiv, poate afecta funcția cognitivă prezentându-se ca o „pseudodemență” și, nu în ultimul rând, reprezintă un factor de risc pentru demență.

Depresia majoră este frecvent întâlnită la pacienții cu demență, apărând la până la 20% din cei cu demență Alzheimer și la până la 50% din cei cu demență vasculară.

Poluarea

Expunerea pe termen lung la poluanți atmosferici a fost asociată cu un nivel crescut de beta-amiloid în sânge într-un studiu mare de cohortă desfășurat în Statele Unite. (14)

Particulele fine eliberate în aer prin arderea combustibililor la temperaturi ridicate pot ajunge la nivelul creierului pe cale circulatorie sau direct de la nivelul mucoasei nazale.