Răspunsul imun puternic al liliecilor împotriva virusurilor ar putea determina o virulență și o infecțiozitate mai mare la oameni

Un nou studiu de la Universitatea din California sugerează că răspunsul imun puternic al liliecilor împotriva virusurilor ar putea determina o replicare mai rapidă a acestora, astfel încât să se transmită la oameni cu o virulență și o infecțiozitate mai mare. Studiul a fost publicat în revista eLife.
S-a demonstrat că unii lilieci au un sistem imun care, în caz de infecție virală, poate menține virusurile în afara celulelor. Acest lucru îi protejează pe lilieci de infecții cu încărcătură virală mare, făcându-i un rezervor unic de reproducere rapidă și transmitere a virusurilor. Când virusurile ce infectează liliecii ajung la animale fără un sistem imun puternic, acestea invadează rapid gazda, determinând rate crescute de deces.

Cercetătorii menționează că încălcarea habitatului liliecilor pare să determine un nivel mare de stres pentru aceștia, făcându-i să secrete încărcături virale și mai mari în salivă, urină și fecale, care pot infecta și alte animale. În acest sens, există chiar și un proiect denumit Bat One Health, ce investighează legătura dintre pierderea habitatului liliecilor și transmiterea virusurilor de la lilieci la alte animale și oameni.

În ceea ce privește infecțiile virale, liliecii sunt potențial speciali. Ei nu sunt asemănători cu omul, așa că nimeni nu se așteaptă să găzduiască multe virusuri ce determină infecții la om. Acest studiu demonstrează însă contrariul.

Liliecii sunt singurele mamifere zburătoare. În timpul zborului, rata metabolică a acestora se dublează în comparație cu cea a unor rozătoare de aceeași dimensiune atunci când aleargă. În mod obișnuit, activitatea fizică intensă și metabolismul rapid determină leziuni tisulare mai mari datorită acumulării de radicali liberi. Totuși, liliecii au dezvoltat mecanisme fiziologice care îi ajută să elimine aceste molecule distructive. De fapt, durata lungă de viață a liliecilor este explicată de capacitatea acestora de distrugere a moleculelor produse de inflamația de orice cauză. Astfel, unii lilieci pot trăi și până la 40 de ani, în timp ce o rozătoare de aceeași dimensiune, doar până la 2 ani. Capacitatea de combaterea a inflamației poate să îi ajute pe lilieci să tempereze și inflamația legată de răspunsul imun antiviral. Ei eliberează o moleculă denumită interferon-alfa, care trimite semnale celulelor să se înarmeze înainte de invazia unui virus.

În studiul lor, cercetătorii au efectuat experimente pe culturi celulare provenite de la 2 lilieci și de la o maimuță. Unul din lilieci era liliacul frugivor egiptean (Rousettus aegyptiacus), o gazdă naturală a virusului Marburg. Al doilea liliac era liliacul negru australian (Pteropus alecto), o gazdă naturală a virusului Hendra. Maimuța era maimuța verde africană (Vero), al cărei organism nu producea interferon, spre deosebire de cei doi lilieci, care produceau. Când toate cele 3 linii celulale au fost expuse virusurilor ce mimau Ebola și Marburg, s-au observat răspunsuri diferite. În timp ce liniile celulare provenite de la maimuță au fost rapid distruse de către virus, cele de la liliacul egiptean (un subset) s-au protejat de infecția virală datorită semnalelor timpurii date de interferon. Răspunsul imun a fost și mai puternic la liliacul australian. Concluzia este că un sistem ce produce interferon poate ajuta virusurile să persiste în gazdă, care își pot crește rata de replicare fără să dăuneze celulelor. Când însă virusul este transmis la om, care nu deține mecanisme antivirale asemănătoare, poate determina boală și consecințele sale.

Unele din cele mai periculoase epidemii virale din ultimii ani, printre care cea cu SARS, MERS, Ebola, Margburg, și posibil și cea actuală cu 2019-nCov, au avut ca și punct de plecare liliacul. Este important însă de menționat că multe din virusurile de la liliac s-au transmis la om printr-o gazdă intermediară. Astfel, SARS a ajuns la om prin intermediul civetei de palmier, MERS prin intermediul cămilelor, Ebola prin intermediul gorilelor și cimpanzeilor, Hendra prin intermediul cailor iar Margburg prin intermediul maimuței verzi africane.

sursa: Science Daily