Infecția HIV în patologia pulmonară

Bolile pulmonare au rolul cel mai important în morbiditatea și mortalitatea persoanelor infectate cu HIV, plămânii fiind cei mai susceptibili la infecții dintre toate organele, astfel încât insuficiența respiratorie este una dintre principalele cauze de deces la pacienții HIV pozitivi.
În infecția HIV are loc o pierdere treptată a imunității, cu scăderea sistemică a numărului de limfocite T CD4+ naive și cu memorie, favorizând infecțiile oportuniste și complicațiile.

Medicația antiretrovirală și antibioterapia profilactică au redus incidența bolilor pulmonare, îmbunătățind evoluția și prognosticul la acești pacienți. Deși terapia antiretrovirală restaurează funcția imună, inflamația și imunodepresia pot persista.

În infecția HIV, agenții patogeni comuni sunt responsabili pentru cele mai severe afecțiuni pulmonare, cu manifestări atipice. Cele mai frecvente bacterii implicate sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus. Alți agenți infecțioși implicați în patologia pulmonară sunt micobacteriile (Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium avium complex, Mycobacterium kansasii) și fungii (Cryptococcus neoformans, Aspergillus). De asemenea, pneumoniile bacteriene au incidență și severitate mai crescută, asociind frecvent bacteriemie (pătrunderea bacteriilor în fluxul sangvin) în cazurile HIV pozitive.

Există boli neinfecțioase, cu o frecvență crescută în infecția HIV, care determină infiltrare pulmonară, precum sarcomul Kaposi, limfomul non-Hodgkin pulmonar și cancerul pulmonar primar, care trebuie diferențiate de infiltratele pulmonare infecțioase.

Pentru diagnosticul diferențial se utilizează numărul de limfocite T CD4+. Când avem un număr mare de limfocite CD4+, de peste 200 celule/mm3, tuberculoza și alte infecții bacteriene sunt mai frecvente. Sub 200 limfocite CD4+/mm3, pneumonia cu Pneumocystis jirovecii este mai probabilă. Atunci când imunosupresia este severă (sub 50 limfocite CD4+/mm3), sunt mai des întâlnite infecțiile cu citomegalovirus și Mycobacterium Avium Complex.

Un studiu derulat în Mumbai, care a urmărit prevalența infecțiilor oportuniste, a tumorilor și a altor boli pulmonare la pacienții HIV+, analizând la autopsie leziunile pulmonare la un număr de 143 cazuri, a demonstrat că majoritatea erau infecții secundare. Factorii de risc predominanți au fost relațiile intime hetero/homosexuale și transfuziile de sânge. Primul loc este ocupat de tuberculoză, prezentă la 59% din cazuri, urmată de pneumonie și infecția cu virusul citomegalic.

În concluzie, patologia pulmonară în HIV este una extrem de variată, cu mai multe cauze, agenții infecțioși comuni fiind mai periculoși prin severitatea crescută și manifestările atipice a bolilor determinate. De asemenea, este nevoie de o eficientizare a identificării profilactice a tuberculozei, pneumoniei bacteriene și infecției cu citomegalovirus în spută sau lichid de lavaj bronhoalveolar.

Sursa: Wiley Online Library