TERAPIA JOCULUI DE NOROC PATOLOGIC
Autor: Antoanela Cogian
Jocul de noroc patologic, cunoscut și sub numele de gambling sau ludomania, este o tulburare de control a impulsului, caracterizat prin faptul că persoana este preocupată în mod excesiv de acest mod de viață, cu consecințe foarte grave asupra sănătății, relațiilor, familiei jucătorului, evoluției profesionale. Participarea la jocul de noroc este preocuparea primordială și constantă a jucătorului. Abia în momentul în care consecințele devin de nesuportat și jucătorul încearcă „să se lase”, își dă seama cât de greu îi este să controleze acest impuls de a se opri din jucat. Elementul central al terapiei îl constitue motivația jucătorului, fără de care terapia nu poate ajunge la rezultatul scontat. La fel de importantă este relația terapeutică, încrederea pe care o au cei doi, unul în celălalt. Clientul va trece progresiv prin fiecare din etapele de mai jos, cu posibilitatea de a recidiva:
o PRECONTEMPLAREA – „Nu e nimic în neregulă cu mine… Nici nu mă gândesc să fac ceva... oricum, dacă va fi în neregulă, pot să mă opresc oricând... joc pentru plăcerea personală... joc pentru bani...”
o CONTEMPLAREA – „Poate că ar fi momentul să fac ceva...”
o PREGĂTIREA – „Intenționez să nu mai joc de mâine, de luni...”
o ACȚIUNEA – „Am oprit jocul.... am jucat doar o dată săptămâna aceasta....
o MENȚINEREA – „Nu am mai jucat de.... am redus jocul.... aplic cele învățate la terapie...”
o RECĂDEREA – revenirea la comportamentul problematic;
Contrar a ceea ce își imaginează jucătorul, scopul terapiei este de a învăța clientul să țină sub control dependența, dependență de care va fi .... dependent, practic, toată viața. Știu că sună descurajator, dar dacă ai curajul să te compari cu un infirm căruia nu-i vor crește niciodată picioarele, cu un dependent de insulină care toată viața va face injecții, zilnic, cu cel care nu va mai vedea niciodată, poți ajunge să crezi că ești un caz fericit. Terapeutul te învață să-ți schimbi atitudinea față de problema ta, apoi viziunea și să-ți menții motivația pentru a urma programul terapeutic.
psiholog – psihoterapeut
Antoanela Cogian
o PRECONTEMPLAREA – „Nu e nimic în neregulă cu mine… Nici nu mă gândesc să fac ceva... oricum, dacă va fi în neregulă, pot să mă opresc oricând... joc pentru plăcerea personală... joc pentru bani...”
o CONTEMPLAREA – „Poate că ar fi momentul să fac ceva...”
o PREGĂTIREA – „Intenționez să nu mai joc de mâine, de luni...”
o ACȚIUNEA – „Am oprit jocul.... am jucat doar o dată săptămâna aceasta....
o MENȚINEREA – „Nu am mai jucat de.... am redus jocul.... aplic cele învățate la terapie...”
o RECĂDEREA – revenirea la comportamentul problematic;
Contrar a ceea ce își imaginează jucătorul, scopul terapiei este de a învăța clientul să țină sub control dependența, dependență de care va fi .... dependent, practic, toată viața. Știu că sună descurajator, dar dacă ai curajul să te compari cu un infirm căruia nu-i vor crește niciodată picioarele, cu un dependent de insulină care toată viața va face injecții, zilnic, cu cel care nu va mai vedea niciodată, poți ajunge să crezi că ești un caz fericit. Terapeutul te învață să-ți schimbi atitudinea față de problema ta, apoi viziunea și să-ți menții motivația pentru a urma programul terapeutic.
psiholog – psihoterapeut
Antoanela Cogian