Proteina OSER1 reduce stresul oxidativ și prelungește durata de viață la mai multe specii

Un studiu recent subliniază rolul important al factorului de transcripție FOXO în reglarea genelor care influențează îmbătrânirea și longevitatea, prin intermediul gestionării stresului oxidativ. Cercetările, desfășurate pe mai multe specii, inclusiv pe Bombyx mori (viermele de mătase), Caenorhabditis elegans (un tip de nematod) și Drosophila melanogaster (muște de fructe), au identificat o proteină, denumită OSER1, care reacționează la stresul oxidativ și influențează durata de viață a acestor organisme.
OSER1 a fost descoperită ca fiind reglată de FOXO și a demonstrat că poate prelungi durata de viață atunci când este supraexprimată, reducând-o când este subexprimată. De exemplu, în studiile efectuate, modificarea expresiei genei OSER1 la viermele de mătase a avut un impact semnificativ asupra longevității, similar cu efectele observate în C. elegans și D. melanogaster.

Analiza transcriptomică a relevat că FOXO reglează direct genele implicite în răspunsul la stresul oxidativ, influențând astfel longevitatea. Această reglementare include activarea sau suprimarea unor gene cheie care controlează metabolismul mitocondrial și răspunsul celular la stres.

De asemenea, cercetările sugerează că OSER1 poate juca un rol important și la oameni, deoarece studiile pe subiecți umani indică o posibilă influență a variațiilor genetice ale OSER1 asupra longevității. Aceste descoperiri deschid perspective pentru explorarea mai profundă a funcțiilor biologice ale OSER1 și a mecanismelor prin care acesta contribuie la longevitate și la gestionarea stresului oxidativ.

În concluzie, studiul accentuează necesitatea de cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine rolurile biologice și mecanismul de acțiune al proteinelor legate de longevitate, cum ar fi OSER1, evidențiind potențialul lor în dezvoltarea intervențiilor terapeutice pentru îmbătrânire și bolile asociate.

sursa: News Medical