Probleme de sănătate cu care se confruntă bărbații trecuți de 50 de ani

Vârsta este unul dintre principalii factori de risc pentru numeroase afecțiuni cronice care pot pune în pericol sănătatea fizică și psihică a unei persoane. Odată cu înaintarea în vârstă, riscul de apariție a unei boli crește considerabil, procesul de îmbătrânire încetinind activitatea celulelor corpului. Bolile cardiovasculare, cât și cele neurodegenerative, sunt asociate adesea cu îmbătrânirea, prevalența acestora fiind una crescută la persoanele trecute de 50 de ani. Există multiple probleme de sănătate cu care se confruntă bărbații trecuți de 50 de ani, majoritatea acestor probleme fiind relativ rar întâlnite și la persoanele tinere. (1)

Care sunt cele mai frecvente probleme de sănătate care apar după vârsta de 50 de ani?

Afecțiunile cardiovasculare

Aproape o treime dintre decesele înregistrate anual sunt cauzate de afecțiuni cardiovasculare, acestea reprezentând în continuare principală cauză de deces la nivel global. Factorii de risc tradiționali pentru afecțiunile cardiovasculare includ vârsta, care este mai mică pentru bărbați, comparativ cu femeile, sexul masculin, istoricul familial, fumatul, diabetul, obezitatea, hipertensiunea, nivelul colesterolului și activitatea fizică scăzută. Persoanele trecute de 50 de ani sunt de aproape cinci ori mai susceptibile să dezvolte boli de inimă. În cazul bărbaților, hipertensiunea arterială, unul dintre principalii factori de risc pentru bolile de inimă, este întâlnită la aproximativ 2 din 3 persoane care depășesc vârsta de 50 de ani. (5) (6) (7)

Diabetul de tip 2

Conform statisticilor, frecvența diabetului zaharat de tip 2 crește pe măsură ce înaintăm în vârstă, cele mai multe cazuri de îmbolnăvire fiind înregistrate la persoanele din grupul de vârstă 45-64 de ani. În anul 2015, numărul persoanelor diagnosticate cu diabet și a căror vârstă era de minimum 45 de ani și maximum 64 de ani a fost de 809.000. Șansele de a dezvolta diabet de tip 2 depind însă de multipli alți factori, precum genele sau stilul de viață. Dacă anumiți factori, precum vârsta, etnia sau predispoziția genetică, nu pot fi influențați, factori precum alimentația, activitatea fizică sau greutatea, pot fi ușor modificați. O persoană cu un stil de viață sănătos, activă din punct de vedere fizic și a cărei aport de zaharuri este unul redus, are șanse semnificativ scăzute de a dezvolta diabet. (6) (8) (9)

Cancerul

Vârsta este considerat cel mai important factor de risc pentru numeroase tipuri de cancer. Din punct de vedere procentual, 24,1% dintre cazurile noi de cancer sunt depistate la persoanele cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani. În cazul bărbaților, cancerul pulmonar, cancerul de colon și cancerul de prostată reprezintă cele mai frecvente cancere diagnosticate. Dintre acestea, cancerul colorectal și cel de prostată sunt cele mai ușor de depistat, la momentul actual existând soluții fiabile de diagnosticare într-o fază incipientă a acestor afecțiuni grave. (2) (4)

Depresia

Frecvent nediagnosticată, depresia în rândul persoanelor în vârstă este favorizată de factorii biologici, sociali și psihologici. Singurătatea, izolarea și excluderea socială sunt factori de risc determinanți pentru bolile mintale. În cazul bărbaților trecuți de 50 de ani, declinul nivelului de testosteron asociat îmbătrânirii poate reprezenta o cauză a simptomelor depresive sau distimice. Depresia nu este considerată normală, indiferent la ce vârstă apare, nefiind o condiție medicală asociată îmbătrânirii. Tocmai din acest motiv, atunci când sunt semnalate simptome ale depresiei, este obligatoriu să fie solicitat sprijin medical. (10) (11)

Disfuncția erectilă

Definită ca incapacitatea bărbatului de a obține sau de a menține erecția, disfuncția erectilă este o condiție medicală care poate avea multiple cauze. Problemele de sănătate mintală reprezintă cauza episoadelor trecătoare de impotență, în timp ce anumite afecțiuni cronice reprezintă cauza disfuncției erectile prelungite. Vârsta nu este unul dintre principalii factori de risc ai disfuncției erectile, însă, odată cu îmbătrânirea, din cauza riscurilor crescute de a dezvolta una dintre bolile asociate cu impotența, cresc și riscurile de scădere a capacității de obținere a unei erecții. (15)

Tulburările de vedere

Pierderea vederii la persoanele vârstnice reprezintă o problemă majoră de îngrijire a sănătății. Principalele cauze ale pierderii vederii în rândul vârstnicilor sunt degenerarea maculară, caracterizată prin pierderea vederii centrale, glaucomul, care duce la pierderea câmpului vizual, ca urmare a deteriorării nervului optic și cataracta, o afecțiune caracterizată printr-o opacifiere a cristalinului sau a capsulei sale. Șansele de a dezvolta o afecțiune oculară sunt mult mai crescute la persoanele în vârstă, performanțele oculare fiind mult mai slabe după vârsta de 50 de ani. Prezbiopia, definită ca o scădere a capacității ochiului de a se acomoda, este una dintre tulburările oculare asociate în mod direct cu înaintarea în vârstă. (12)

Tulburările de auz

Atunci când cauza pierderii auzului o reprezintă vârsta, tulburarea poartă denumirea de prezbiacuzie. Afecțiunea este întâlnită tot mai frecvent la persoanele trecute de 65 de ani, la momentul actual 1 din 3 persoane care depășesc această vârstă confruntându-se cu prezbiacuzia. Pierderea auzului legată de îmbătrânire se produce treptat și este bilaterală (apare de regulă la ambele urechi). Atunci când auzul este afectat brusc și doar una dintre urechi este afectată, cauza nu este vârsta, ci, cel mai probabil, zgomotele puternice. Țiuitul în urechi, ce poartă denumirea de tinitus, este un simptom al unei tulburări de auz și este, de asemenea, asociat vârstei înaintate. Tinitus este adesea un prim semn al pierderii auzului, însă poate fi totodată și un simptom al hipertensiunii arteriale sau un efect secundar al consumului de medicamente.

Osteoartrita

Tulburare degenerativă a articulațiilor, osteoartrita afectează preponderent mâinile, genunchii, coloana vertebrală sau șoldurile. Osteoartrita este cea mai frecventă cauză de dizabilitate la adulții în vârstă. Deși genetica și stilul de viață joacă un rol important în dezvoltarea acestei afecțiuni, vârsta reprezintă principalul factor de risc. Mai bine de o treime dintre persoanele trecute de 45 de ani suferă de osteoartrită a genunchiului. (6) (13)

Osteoporoza

Caracterizată printr-o densitate osoasă redusă și o deteriorare a osului, osteoporoza este o boală scheletică sistemică asociată cu îmbătrânirea și care poate cauza rupturi osoase la persoanele în vârstă. În ciuda unei predispoziții mai scăzute de a dezvolta osteoporoza, bărbații au un risc de mortalitate mai mare decât femeile, în situația în care boala determină apariția unor fracturi de șold. În ceea ce privește incidența afecțiunii la persoanele de peste 50 de ani, conform datelor, 25% dintre bărbații suferă de osteoporoză, în timp ce, în cazul femeilor, procentul este unul dublu. (6) (14)

Probleme ale vezicii urinare

Unul din trei bărbați și aproape majoritatea celor trecuți de 85 de ani întâmpină dificultăți la urinare. Incontinența urinară este una dintre condițiile medicale asociate vârstei înaintate și totodată una dintre cauzele izolării sociale, ce poate duce la instalarea depresiei sau a anxietății sociale. Cauza principală a incontinenței urinare la vârstnici o reprezintă pierderea tonusului și a forței mușchilor care contribuie la funcția vezicii urinare. (17)

Probleme de sănătate orală

Vârsta în sine nu este considerat un factor determinant al sănătății orale, însă, din cauza riscurilor crescute de existență a unor condiții medicale care pot îngreuna periajul dentar și care sunt asociate îmbătrânirii, vârsta poate să fie considerat un factor de risc pentru problemele de sănătate orală. Cariile dentare, infecțiile gingivale, retracția gingivală și cancerul oral sunt principalele afecțiuni ale sistemului dento-maxilar care pot să apară la vârstnici. (19)

Alopecia

Pierderea în grosime a părului este asociată cu îmbătrânirea și este frecventă la bărbații de vârsta a doua și a treia. Aproximativ jumătate dintre bărbații trecuți de 50 de ani au pierderi vizibile de păr, față de doar 25%, procentajul bărbaților de până în 30 de ani care prezintă forme de alopecie. (18)