Primul embrion modificat genetic şi problemele etice asociate

Un grup de cercetători chinezi de la Universitatea Sun-Yat-sen au declarat la mijlocul lunii aprilie a acestui an că au reuşit să creeze primul embrion uman modificat genetic.

Din afirmaţiile lor reiese că experimentele s-au desfăşurat pe embrioni tripronucleari (un ovul a fost fecundat de 2 spermatozoizi, situaţie biologică incompatibilă cu supravieţuirea embrionului) şi au folosit o mutantă de ADN responsabilă de cauzarea beta-talasemiei umane. Beta-talasemia este o afecţiune hematologică în care producţia de hemoglobină normală este redusă, fapt ce ameninţă viaţa bolnavilor. Boala afectează la nivel mondial circa 100. 000 de indivizi.

Situaţii cu implicaţii etice de asemenea amploare prin care, utilizând experimente pe embrioni umani, se încearcă vindecarea unor patologii ca: fibroza chistică, boala Huntington sau se încearcă înlăturarea mutaţiilor BRCA, incriminate în producerea cancerului de sân sau ovarian, i-au incitat în ultimii ani pe biologi.

Metoda de cercetare a fost dezvoltată pe embrioni neviabili, donaţi de clinicile unde se practică fertilizarea in vitro. Fiind tripronucleari, embrionii nu s-ar fi putut dezvolta. În structura biologică a acestora, oamenii de ştiinţă au injectat un sistem molecular, ce funcţionează ca un foarfece, capabil să ţintească un segment de ADN specific. Sistemul poartă denumirea de CRISPR/Cas9.

În cazul de faţă a fost vizată gena HBB, răspunzătoare de inducerea beta-talasemiei. Cu ajutorul CRISPR/Cas9 a fost secţionată o regiune responsabilă de generarea bolii şi a fost înlocuită cu una normală. Procedura este aparent la fel de facilă ca ştergerea dintr-un document Word a unui text şi copierea altuia.

Însă, lucrurile nu au fost atât de simple. Cercetătorii au semnalat modificări în zone ale ADN-ului care nu au fost iniţial ţintite. Mai mult, efectele benefice nu au fost înregistrate la toţi embrionii.

Încercarea cercetătorilor chinezi naşte cel puţin două probleme. Prima este legată de considerentele etice referitoare la cercetarea pe embrioni umani şi temerile asociate de ideea creării în laborator a unor prototipuri umane. A doua implică erorile apărute pe parcursul experimentului.

Fără un control riguros al manipulării ADN-ului, modul în care va arăta şi starea de sănătate a unui făt rezultat în urma aplicării unei astfel de tehnologii sunt necunoscute. De asemenea, incapacitatea de prezicere a reuşitei tehnicii sugerează că eliminarea anumitor patologii prin manipularea ADN-ului embrionar este încă departe de a se concretiza. Mai mult, testarea unei asemenea metode pentru a i se verifica siguranţa este, la rândul ei, problematică.

Există ţări, cum este, spre exemplu, Australia unde astfel de cercetări sunt strict reglementate. Clonarea umană şi multe alte tehnologii bazate pe cercetarea pe subiecţi umani vii (cum sunt consideraţi şi embrionii umani) sunt strict interzise, iar orice abatere de la lege este aspru penalizată. Acest fapt denotă că, în viitorul apropiat, în interiorul unor asemenea naţiuni, cercetarea pe embrioni umani este puţin probabilă.

În timp ce comunitatea ştiinţifică este divizată în privinţa perspectivelor aplicării acestei metode pe embrioni umani, incluzând reala probabilitate de prevenire şi vindecare a bolilor, există un consens care admite că asemenea experimente ar trebui realizate cu deosebită prudenţă.