Preparate topice pentru ameliorarea durerilor articulare

Antiinflamatoarele nonsteroidiene

Cele mai cunoscute preparate topice (aplicate la nivel de tegument) care se folosesc pentru ameliorarea durerilor articulare cu eficacitate dovedită sunt antiinflamatoarele nonsteroidiene. Acestea sunt larg răspândite sub diverse forme: gel, spumă, unguent, cremă, plasturi și sunt folosite în prima linie de tratament pentru ameliorarea durerilor articulare, periarticulare și musculare, dar și pentru scăderea inflamației. Avantajul lor este dominat de incidența scăzută a reacțiilor adverse sistemice prin acțiunea lor strict localizată, motiv pentru care se încearcă obținerea unor rezultate cu astfel de topice înaintea deciziei administrării unui tratament oral sau injectabil. Cu toate acestea, indicațiile lor sunt limitate la afecțiunile dureroase de intensitate moderat-ușoară, deci efectul lor este unul mult mai slab față de celelalte forme de administrare.

Pe lângă faptul că administrarea se realizează direct la nivelul articulației dureroase și absorbția sistemică este foarte limitată cu absența reacțiilor adverse tipice antiinflamatoarelor orale, un alt avantaj îl reprezintă apariția rapidă a efectului la nivel local, scăzând durerea și inflamația imediat după aplicare. Rezultatele sunt mai evidente însă în cazul articulațiilor mai superficiale, precum genunchi, coate sau articulații mici de la nivelul mâinilor și picioarelor, la nivelul cărora produsul prezintă un grad mai mare de absorbție. În plus, pentru un efect mai bun se folosesc preparate în concentrații cât mai mari, eventual care prezintă în lista de ingrediente și alți compuși cu rol analgezic. (1)

Preparate topice pentru durerile articulare, altele decât antiinflamatoarele nonsteroidiene

Capsaicina (Capsicum Frutescens)

Capsaicina este un ingredient natural extras din ardeiul iute care introdus în creme sau unguente poate fi folosită pentru rolul său analgezic. Ea acționeaza prin scăderea nivelului de „substanță P” secretată de terminațiile nervoase care se leagă în mod normal de receptorii durerii, iar în felul acesta este inhibată percepția durerii. Aceasta este folosită pentru ameliorarea durerilor de intensitate scăzută de la nivel articular și muscular din artroze, artrita reumatoidă, durerile de spate, entorse, crampe musculare, dureri neuropate, dureri de sciatică sau nevralgie postherpetiformă. Este considerată eficientă chiar și pentru articulațiile profunde, cum ar fi spatele, șoldurile sau umerii.

Cu toate acestea nu are capacitate de absorbție sistemică, deci nu poate provoca efecte adverse mai mult decât cele locale. Așadar, pe lângă senzația de căldură locală pe care o provoacă, capsaicina poate prezenta ca și reacții adverse locale: prurit, eritem, uscarea teumentului sau senzație de arsură locală. Avantajul acestui preparat, pe lângă o absorbție mai în profunzime, deci probabil și cu efecte mai bune, este acela că poate avea în plus și un ușor efect antiinflamator. Așa se explică utilitatea capsaicinei nu numai pentru durerile articulare degenerative, cât și pentru cele cu caracter inflamator, precum afectarea articulară din artrita reumatoidă. Modul de aplicare este la nivel local, în mod repetat pe parcursul zilei, nu mai mult de 5 ori pe zi. (2)

Contrairitanții

Sunt preparate care își exercită efectul analgezic prin inducerea unor senzații locale de cald sau rece care pot distrage temporar atenția de la durere prin întreruperea semanlelor către creier. Aceștia se găsesc în diverse creme, unguente sau geluri asociate între ele sau cu alte ingrediente care ajută la absorbție sau poate chiar la ameliorarea efectelor adverse locale. Cele mai cunoscute ingrediente sunt reprezentate de: salicilați, mentol, camfor, eucalipt și ulei de scorțișoară.

Salicilații cunoscuți sub formă de silicilat de metil sunt produși asemănători din punct de vedere chimic cu aspirina. Ei pot ameliora durerile articulare și musculare ușoare prin creșterea fluxul sangvin local, declanșând inițial o senzație de rece, iar uterior de căldură locală. Astfel, efectul salicilaților apare mai precis prin crearea acestor senzații care reușesc într-o mică măsură să distragă atenția de la durerea resimțită la nivelul articulației respective. Totodată au și un ușor efect atiinflamator. Salicilații sunt contraindicați la persoanele alergice la aspirină sau care administrează și anticoagulante, întrucât pot crește riscul de sângerare. Un alt dezavantaj al acestor preparate ar fi capacitatea de absorbție sistemică, iar astfel, aplicarea exagerată poate crește riscul de toxicitate și de asemenea poate fi interzis în sarcină.

Ceilalți contrairitanți: mentolul, camforul, eucaliptul și uleiul de scorțișoară acționează prin iritarea tegumentului pentru a contracara durerea și disconfortul de bază. De asemenea, pot ajuta la ameliorarea durerilor ușoare articulare și musculare și se aplică în mod repetat, de 3-4 ori pe zi pentru menținerea efectului care este de scurtă durată. Reacțiile adverse locale ale contrairitanților sunt asemănătoare, de tipul iritațiilor tegumentului, arsuri chimice, eritem și/sau prurit temporar, reacții ușoare care de obicei dispar la scurt timp după întreruperea administrării. (3)

Lidocaina

Derivat al cocainei, lidocaina conferă o senzație de amorțeală locală cu întreruperea semnalelor de durere către creier. Se absoarbe la nivel sistemic, iar dacă este folosită în cantitate mare poate da reacții adverse precum bătăi neregulate ale inimii. În ceea ce privește efectele locale, aceasta poate da o senzație de arsură, mai ales dacă se folosește în concentrații mari. Asemenea celorlalte preparate, lidocaina nu poate ameliora decât durerile de intensitate mică, motiv pentru care se folosește de cele mai multe ori asociată cu alte ingredinete pentru potențarea efectului. (3)

Concluzii

Cele mai eficiente, cu rezultate dovedite pentru ameliorarea locală a durerilor articulare sunt antiinflamatoarele nonsteroidiene. Ele sunt folosite ca primă intenție de tratament, în funcție de caz, în principal pentru evitarea reacțiilor adverse sistemice ale preparatelor orale. În practica medicală de foarte multe ori sunt folosite și ca adjuvante pentru tratarea durerilor articulare, aducând un plus de eficacitate direct la nivelul articulației afectate.

În ceea ce privește utilizarea celorlalte preparate, acestea au rezultate mai puțin evidente și de durată mai scurtă, în principiu se folosesc doar pentru ameliorarea durerilor articulare ușoare. Pentru un plus de eficiență de obicei se asociază între ele și trebuiesc reaplicate la interval de câteva ore, dar nu mai mult de 4-5 ori pe zi. Efectul lor ușor analgezic poate fi observat doar la nivelul ariculațiilor superficiale, mai apropiate de suprafața pielii (mâini, picioare, genunchi, coate), excepție făcând capsaicina, singura care poate pătrunde mai în profunzime.

Pe piață se găsesc numeroase preparatele topice cu efect analgezic local sub diverse forme, de cremă, unguent, gel, balsam, spray sau plasturi, ale căror concentrații diferă de la preparat la preparat. Cu cât concentrația de ingredient activ este mai mare, cu atât produsul este mai eficient, dar și potențialul iritant mai mare, motiv pentru care orice topic de acest fel trebuie folosit totuși cu prudență, eventual la indicația medicului. De asemenea, este important de menționat că din cauza potențialului efect iritativ, acestea nu se aplică direct pe leziuni, erupții sau iritații ale tegumentului și nu se acoperă cu bandaje sau alte surse de căldură, plus că trebuie evitat pe cât posibil contactul cu ochii și mucoasele. Atenție la gradul de toleranță al pielii și la tipul de preparat folosit, mai ales că acestea se pot procura fără prescripție medicală, iar multe dintre ele nu au menționate concentrațiile ingredientelor. Unele preparate, precum salicilații sau lidocaina, după cum am menționat pot avea și efectele adverse sistemice care depind de cât de mare este suprafața de aplicare a preparatului, de concentrația acestuia și frecvența aplicării. (1)