Practicarea sportului pe tot parcursul vieții este asociată cu un risc mai scăzut de demență

Demersurile științifice anterioare au evidențiat în mod constant beneficiile activității fizice pentru sănătatea creierului, incluzând îmbunătățirea funcției cognitive și scăderea riscului de declin mental. Boala Alzheimer, cea mai frecventă cauză de demență, afectează în special hipocampul (zonă cerebrală-cheie pentru memorie) și se caracterizează prin acumularea de placi de beta-amiloid, precum și prin micșorarea progresivă a volumului cerebral. Cu toate că multe studii au examinat relația dintre exercițiile fizice și demența la vârsta înaintată, era mai puțin cunoscut felul în care activitatea fizică susținută, încă din prima parte a vieții adulte și de-a lungul anilor, poate influența riscul de a dezvolta această afecțiune.
Un nou studiu realizat de cercetători de la University College London (UCL) sugerează că exercițiile fizice efectuate pe tot parcursul vieții pot reduce semnificativ riscul de demență, chiar și în prezența unor semne precoce ale bolii Alzheimer. Studiul face parte din proiectul Insight46, care urmărește starea de sănătate a peste 450 de participanți încă de la nașterea acestora, în anul 1946.

Proiectul Insight46 se bazează pe:

• Urmărirea a peste 450 de persoane născute în 1946, cărora li s-au monitorizat periodic diferiți factori de sănătate și stil de viață.
• Evaluarea frecvenței exercițiilor fizice efectuate în timpul liber (activitatea sportivă sau recreațională, nu cea profesională) pe parcursul a 30 de ani - înainte și după vârsta de 50 de ani.
• Analiza imagistică a creierului la 70 de ani, pentru a observa posibile asocieri între volumul hipocampului, semnele biologice ale bolii Alzheimer și istoricul de activitate fizică.

Cercetătorii s-au concentrat pe identificarea unor semne timpurii ale bolii Alzheimer (precum acumularea de beta-amiloid) și au încercat să coreleze aceste date cu nivelul de activitate fizică raportată de participanți de-a lungul vieții.

Colectarea datelor și metodologia

• Participanții au raportat cât de frecvent au practicat exerciții fizice în timpul liber (de la „niciodată” până la „cel puțin o dată pe lună”).
• Imagistica cerebrală (inclusiv volumetria hipocampului) a fost realizată la împlinirea vârstei de 70 de ani, pentru a decela atrofia cerebrală și eventualele depuneri de beta-amiloid.
• S-a urmărit și performanța cognitivă a participanților, pentru a stabili dacă activitatea fizică ajută la menținerea funcției cognitive, chiar în condițiile unor factori de risc pentru Alzheimer.

Rezultate

1. Volumul hipocampului și importanța antrenamentului înainte de 50 de ani

Studiul a arătat că acei participanți care au raportat activitate fizică regulată (de cel puțin o dată pe lună) înainte de 50 de ani aveau, la 70 de ani, un hipocamp mai mare comparativ cu cei care au fost inactivi în perioada adultului tânăr. Deși poate părea o frecvență minimă (o dată pe lună), acest lucru subliniază chiar și efectul moderat pe care mișcarea îl poate avea în protecția împotriva atrofiei cerebrale.

2. Menținerea funcției cognitive la vârste înaintate

Chiar și persoanele care prezentau depuneri de amiloid (un semn precoce al bolii Alzheimer) și-au conservat o mai bună funcție cognitivă dacă avuseseră un istoric de exerciții fizice. Acest efect de ”protecție” a fost mai vizibil la femei, sugerând că activitatea fizică ar putea juca un rol esențial în reziliența cognitivă a acestora.

3. Construirea rezistenței cognitive

Rezultatele susțin teoria conform căreia activitatea fizică de-a lungul vieții duce la formarea unui „rezervor cognitiv” mai mare, care poate întârzia manifestările clinice ale demenței, chiar dacă procesele patologice ale Alzheimer-ului sunt deja prezente în creier.

4. Limitările studiului și direcții viitoare

• Datele privind exercițiile fizice se bazau pe auto-raportare, fără măsurători obiective ale intensității sau duratei.
• Studiul nu a luat în calcul activitatea fizică profesională (de exemplu, munca fizică intensă).
• Rata de abandon mai ridicată în rândul participanților dezavantajați ar putea influența generalizarea concluziilor.

În ciuda acestor limite, autorii subliniază nevoia de cercetări suplimentare pentru a identifica ce tip de activitate și în ce momente ale vieții are cel mai mare impact asupra riscului de demență. Aceste informații ar putea fi folosite pentru intervenții de prevenție specifice, potențial personalizate.

Concluzii

Acest studiu oferă dovezi concludente că menținerea unui stil de viață activ din punct de vedere fizic - mai ales înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani - poate sprijini sănătatea creierului și poate întârzia manifestările demenței, chiar și în condițiile unor modificări cerebrale timpurii asociate bolii Alzheimer. Efectul benefic pare să fie mai pronunțat în rândul femeilor, însă încurajarea activității fizice regulate rămâne un demers-cheie în promovarea sănătății cerebrale pentru toți adulții, indiferent de sex sau vârstă.

Mesajul central pe care îl transmit cercetătorii este că nu este niciodată prea devreme - sau prea târziu - să începem să facem exerciții fizice pentru a ne proteja memoria și funcția cognitivă. Acest lucru ar putea contribui la prevenirea sau amânarea declanșării demenței și poate fi un element esențial într-o strategie mai amplă de sănătate publică, alături de o alimentație echilibrată, îngrijirea sănătății cardiovasculare și menținerea relațiilor sociale.