Pentru o glicemie stabilă, culcă-te mai devreme și dormi mai mult (studiu)

Somnul joacă un rol esențial în menținerea sănătății umane, influențând în mod direct procesele metabolice, inclusiv echilibrul glicemic. Studiile anterioare au asociat durata insuficientă a somnului, calitatea slabă și adormirea la ore târzii cu un risc crescut de tulburări metabolice, în special cu probleme ale reglării glicemiei. Cu toate acestea, multe dintre cercetările de până acum s-au concentrat pe măsurători unice ale somnului și pe niveluri de glucoză măsurate punctual (de ex. glicemia a jeun), ignorând variațiile continue ale glucozei pe parcursul unei zile.
Grație dispozitivelor moderne de monitorizare continuă a glucozei (MCG), cercetătorii pot evalua în mod detaliat și pe termen lung fluctuațiile glicemiei. Prin urmare, scopul principal al acestui studiu este de a investiga modul în care traiectoriile de durată și oră de culcare ale somnului, măsurate de-a lungul a 6 ani, se asociază cu parametri ai glicemiei derivați din MCG la adulții de vârstă mijlocie și vârstnici dintr-o populație chineză.

Context

Este recunoscut de mult timp că somnul insuficient și perturbarea ritmului circadian pot contribui la disfuncții metabolice, inclusiv la alterarea sensibilității la insulină și creșterea riscului de diabet de tip 2. În plus, variabilitatea glicemică (oscilațiile glicemiei în timp) are implicații importante pentru complicațiile pe termen lung, atât la pacienții cu diabet, cât și în populația generală. Până de curând, majoritatea studiilor privind asocierea dintre somn și glicemie se bazau pe:

• Măsurători singulare ale glucozei (de exemplu, glicemia a jeun).
• Date transversale, care nu pot stabili pe deplin relația cauză-efect.

Utilizarea sistemelor de MCG oferă o imagine mult mai cuprinzătoare asupra modului în care glicemia fluctuează pe parcursul zilei, fiind un indicator valoros atât pentru controlul glicemic, cât și pentru variabilitatea glicemică.

Despre studiul actual

Metodologie și populație

Studiul face parte din Guangzhou Nutrition and Health Study (GNHS), o cohortă prospectivă desfășurată într-o zonă urbană din provincia Guangdong, China, care a inclus inițial adulți cu vârsta între 40 și 75 de ani. Pentru această analiză au fost folosite datele colectate:

• Între 2014 și 2017 (considerat „linia de bază” pentru evaluarea somnului),
• La două vizite de urmărire (în medie la fiecare 3 ani),
• La aproximativ 6 ani de la momentul de bază, participanții au purtat dispozitive MCG Freestyle Libre H timp de 14 zile consecutive.

În final, 1156 de participanți (vârsta medie de 63 de ani; 70,6% femei) au îndeplinit criteriile de includere în analiza privind durata somnului, iar 1109 participanți au avut și date valide despre ora obișnuită de culcare.

Măsurarea somnului

1. Durata somnului

• A fost auto-raportată la trei momente (2013-2017, 2017-2021 și 2021-2023).
• Participanților li s-a cerut să precizeze media orelor de somn pe noapte în ultima lună.

2. Ora de adormire

• În două dintre vizitele de urmărire (2017-2021 și 2021-2023), participanții au raportat ora la care se culcă și timpul necesar pentru a adormi (latența).
• Pe baza acestor informații, cercetătorii au modelat traiectorii atât pentru durata somnului, cât și pentru ora de adormire, folosind metoda de grupare bazată pe traiectorii.

Monitorizarea continuă a glucozei (MCG)

Fiecare participant a purtat un senzor MCG timp de 14 zile consecutive, însă au fost excluse datele din prima și ultima zi dacă înregistrările nu au fost complete.

Au fost măsurați mai mulți indicatori:

• TIR (Time in Range - Timp în interval): procentul de timp în care glicemia se afla între 3,9 și 10 mmol/L.
• MBG (Mean Blood Glucose - Glicemia medie): media glicemiilor de peste 24 de ore.
• CV (Coefficient of Variation - Coeficientul de variație): raportul dintre deviația standard (SD) și media glicemiei.
• SD (Standard Deviation - Abaterea standard): variația absolută a glicemiei.
• MAGE (Mean Amplitude of Glycemic Excursions - Amplitudinea medie a excursiilor glicemice): media amplitudinii fluctuațiilor glicemiei care depășesc 1 abatere standard într-un interval de 24 de ore.
• MODD (Mean of Daily Differences - Media diferențelor zilnice): media diferențelor absolute dintre valori ale glicemiei măsurate la aceeași oră în zile consecutive (o estimare a variabilității interzile).

Analize statistice

• A fost utilizată modelarea Huber robust regression pentru a evalua asocierea dintre traiectoriile somnului și parametrii derivați din MCG.
• S-au construit trei modele succesive de ajustare (Model 1 - vârstă, sex; Model 2 - +factori socio-demografici și stil de viață; Model 3 - +HbA1c la momentul inițial).
• S-au realizat analize de sensibilitate, luând în calcul variabile suplimentare (sforăit, somnolență diurnă, hipertensiune, diabet de tip 2, dislipidemie) și schimbând grupul de referință.

Rezultate

Traiectoriile duratei somnului

Cercetătorii au identificat 4 traiectorii distincte:

• 1. Somn sever inadecvat (aprox. 4,7 → 4,1 ore/noapte; 5,7% dintre participanți),
• 2. Somn moderat inadecvat (aprox. 6,0 → 5,5 ore/noapte; 27,3%),
• 3. Somn ușor inadecvat (aprox. 7,2 → 6,8 ore/noapte; 55,4%),
• 4. Somn adecvat (aprox. 8,4 → 8,0 ore/noapte; 11,5%).

Analiza a demonstrat că somnul inadecvat (fie sever, fie ușor) se asociază cu:

• Creșteri semnificative ale variabilității glicemiei (CV, SD, MAGE, MODD),
• Scădere a TIR (în special la cei cu somn sever inadecvat).

De exemplu, participanții cu somn sever inadecvat au avut:

• CV cu +2,87% mai mare față de cei cu somn adecvat,
• SD mai mare cu 0,17 mmol/L,
• MAGE mai mare cu 0,47 mmol/L și
• TIR mai mic cu 3,11 puncte procentuale.

Traiectoriile orei de adormire

Pentru ora de adormire, s-au conturat 2 tipare:

• 1. Adormire devreme și constantă (≈ 79,2% dintre participanți),
• 2. Adormire târzie și constantă (~20,8% dintre participanți).

Cei care au adormit sistematic după miezul nopții au prezentat valori mai mari pentru:

• CV: +1,18%,
• SD: +0,08 mmol/L,
• MODD: +0,02 mmol/L.

Aceste constatări sugerează că alăturarea unui program de somn tardiv se corelează cu o variabilitate glicemică mai mare, independent de alți factori de risc.

Asocierea combinată a duratei și orei de adormire

O analiză suplimentară a evaluat efectul cumulativ al duratei și orei de culcare:

• Grupul cu somn inadecvat (mai ales cel sever) și adormire târzie a prezentat cele mai mari valori ale variabilității glicemice (CV, SD, MAGE, MODD).
• Chiar și în cazul persoanelor cu somn mai puțin decât optim, adormirea timpurie a atenuat într-o oarecare măsură creșterea variabilității glicemiei.

Discuții

Rezultatele subliniază importanța duratei și a momentului somnului în menținerea unui control glicemic adecvat, oferind o perspectivă mai amplă decât studiile care se bazau doar pe măsurători transversale. În plus, acestea arată că:

• Somnul scurt (sub 6 ore) poate amplifica riscul de activare simpatică, modificări ale cortizolului și inflamație cronică, afectând metabolismul glucozei.
• Ora de culcare târzie (peste miezul nopții) perturbă ritmul circadian, ceea ce poate deranja secreția de melatonină și cortizol, acutizând oscilațiile glicemice.

Aceste constatări vin să susțină ideea conform căreia armonizarea atât a cantității, cât și a momentului de culcare (mai devreme) poate reprezenta o strategie de prevenire a bolilor metabolice, inclusiv diabetul de tip 2.

Limitări

• Auto-raportarea somnului: ar putea exista erori de memorie sau subiectivitate.
• Factori necontrolați: de exemplu, prezența apneei de somn sau stresul nu au fost investigate în detaliu.
• Număr limitat de evaluări: doar trei puncte de colectare pentru durata somnului și două pentru ora de culcare - pot rata fluctuații mai fine.
• Generalizabilitate restrânsă: participanții sunt adulți chinezi de vârstă mijlocie și înaintată, astfel încât concluziile nu pot fi extrapolate automat la alte populații sau grupe de vârstă.
• Eșantion mic într-un subgrup (de ex., cei cu somn adecvat și adormire târzie) - datele privind aceste combinații trebuie interpretate cu precauție.

Concluzii

Acest studiu evidențiază că durata insuficientă a somnului și adormirea târzie - luate separat sau împreună - se asociază cu niveluri crescute de variabilitate glicemică la adulții de vârstă mijlocie și înaintată. Implicațiile practice sugerează că:

• Somnul suficient (≥7 ore) și un program de culcare mai devreme pot contribui la îmbunătățirea reglării glicemiei.
• Intervențiile de sănătate publică ar putea include educație pentru igiena somnului și consiliere legată de orarul de culcare, ca modalități non-farmacologice de prevenție a diabetului și a altor boli metabolice.

Astfel, se conturează nevoia unor studii suplimentare - ideal, cu măsurători obiective ale somnului și perioade de urmărire extinse - pentru a înțelege mai bine mecanismele prin care modificările de durată și sincronizare a somnului influențează homeostazia glicemică și riscul de boli metabolice.