Particularitățile unui stângaci - mituri și adevăruri

Stângacii sunt persoanele care preferă să utilizeze mâna stânga pentru a desfășura anumite activități, preferința manifestându-se cu precădere în efectuarea unor mișcări fine.

Studiile statistice atestă faptul că stângacii reprezintă circa 10% din populație. Acest procent din populație s-a păstrat de-a lungul timpului, cu toate că și există studii populaționale de tip observațional ce au constatat că în ultimii ani procentele au avut tendința de a crește la 15-20%. În plus, rezultatele altor cercetări indică faptul că bărbații tind să aibă această particularitate mai mult decât femeile, speculându-se că testosteronul ar avea un cuvânt de spus în stabilirea acestei dominanțe. [1-7]

În zilele noastre, cultura multor țări nu mai pune presiune asupra persoanelor stângace. În trecut, din pricina experiențelor culturale și a imposibilității creării unor ustensile care să fie folosite de stângaci, aproape toți copiii erau încurajați sau obligați să devină dreptaci. Deși nu se cunoaște cu exactitate ce anume determină dominanța pentru o anumită mână, se știe că utilizarea unuia dintre membrele superioare pentru a îndeplini diverse activități reflectă modul de conectare a neuronilor. Cercetătorii au încercat să identifice motivul pentru care unii indivizi își folosesc în mod curent mâna stângă, iar teoria cea mai acceptată este aceea conform căreia structura creierului stângacilor și a ambidextrilor ar fi ușor diferită de cea a dreptacilor. Totodată, oamenii de știință consideră că este de preferat ca un copil stângaci să nu fie obligat să se transforme în dreptaci. [1], [3], [7]

Este important de precizat de la bun început că doar din simplul motiv că o persoană scrie cu mâna stângă nu înseamnă că este neapărat stângace. Unii indivizi care sunt stângaci preferă sau au deprins abilitatea de a scrie cu mâna dreaptă, dar folosesc mâna stângă pentru alte sarcini. Se pare că factorii biologici și genetici stau la baza preferinței de a utiliza un anumit membru pentru a desfășura activitățile cotidiene. Până la vârsta de 18 luni, mulți copii utilizează predominant una dintre mâini și se poate stabili cu destul de mare certitudine folosirea uneia dintre mâini până la vârsta de 3 ani. [6]

Interesul social și științific pentru stângaci a rămas constant de-a lungul timpului și multe ipoteze sau teorii au fost emise, acuratețea lor fiind nu de puține ori discutabilă. Astfel, pe parcursul acestui articol vor fi detaliate unele dintre cele mai frecvente mituri și adevăruri legate de stângaci.

1. Nu este vorba doar de genetică

În ciuda faptului că nu sunt pe deplin înțelese mecanismele prin care apare dominanța unui membru, oamenii de știință relevă că genele sunt implicate în aproximativ un sfert dintre cazuri. Deși există tendința de a apărea în familie această particularitate, ea nu este la fel de importantă precum sunt alte trăsături moștenite ca înălțimea sau inteligența; uneori, chiar și gemenii identici pot avea dominanță legată de mâini diferită. [1]

Studiile au indicat că doar un sfert din copiii proveniți din familii în care cel puțin un părinte era stângaci va moșteni această particularitate. În plus, se pare că nu doar o genă este implicată în stabilirea dominanței membrului, ci se discută despre implicarea unui cumul de gene. [4]

Modelul deprins de copil din familie a fost la rândul lui ridicat ca suspiciune pentru dominanța de membru. Cu toate acestea, rezultatele nu sunt uniforme, existând copii care utilizează mâna diferită în ciuda impactului învățării, fapt ce ar putea oferi mai mult credit implicării genetice. [7]

2. Utilizarea mâinii stângi este legată de stresul în sarcină

Un studiu britanic a indicat că fetușii mamelor foarte anxioase în timpul sarcinii aveau tendința de a-și atinge fețele mai degrabă cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. Din punctul de vedere al autorilor studiului, acesta ar putea fi primul semn pentru un stângaci. Mai mult, un studiu din 2014 precizează că modul de comportare al fetusului în uter are un rol important în determinarea dominanței membrului. [4]

Descoperirea este susținută și de concluzilile unui studiu suedez din 2008. Astfel, femeile mai depresive sau mai anxioase în timpul sarcinii au avut șanse mai mari de a naște copii stângaci sau ambidextrii. [1]

Cercetătorii Universității Durham au efectuat un studiu în anul 2014 pe 15 fetuși, observând că atunci când mamele lor păreau a fi stresate aceștia aveau tendința să-și atingă fața mai degrabă cu mâna stângă. Deși au sesizat acest comportament, dat fiind numărul mic de subiecți, autorii studiului sunt de părere că pentru a se stabili dacă stresul în sarcină predispune la o tendință de a folosi mâna stângă pe tot parcursul vieții necesită investigații suplimentare. [9], [10]

Aceste studii rămân controversate, modificările cerebrale implicate în apariția dominanței stângi neexistând decât la o mică parte din populația care utilizează în mod curent mâna stângă. Ceea ce se cunoaște cu adevărat este că expunerea la diferiți hormoni în timpul sarcinii are o implicare aparte în stabilirea ulterioară a preferinței pentru utilizarea unui anumit membru. [7]

3. Tendința de a fi stângaci apare mai frecvent la gemeni

Dominanța mâinii stângi este de 2 ori mai frecventă la gemeni decât la populația generală. Pentru a sprijini acest argument, un studiu belgian a indicat o incidență de 21% a dominanței mâinii stângi atât la gemenii monozigoți (așa-ziși identici) cât și la cei dizigoți. Rezultate similare au fost evidențiate și în alte studii, însă o explicație pentru această realitate nu există până la ora actuală. Miturile legate de „gemenii în oglindă” sau de creiere în oglindă sunt depășite. [3]

Două variante ale genelor se presupune că ar fi implicate în stabilirea dominanței mâinii drepte sau stângi. Există o alelă numită alela D (care se consideră că stabilește dominanța mâinii drepte) și alela C (chance, care predispune la apariția tendinței spre a fi dreptaci sau stângaci în proporții egale). Totodată, existența alelei C este influențată de factori de mediu precum presiunea socială sau factorii culturali care țin de o anumită populație. Acest fapt indică și apariția unor copii dreptaci în familiile de stângaci sau viceversa. [6]

Un alt model descris de lumea științifică se referă la gena RS (right shift). Aceasta ajută la specializarea emisferei stângi pentru deprinderea limbajului, cu prețul reducerii anumitor abilități ale emisferei drepte. [11]

În ciuda acestor descoperiri, incapacitatea de a replica rezultatele studiilor a condus oamenii de știință la concluzia că transmiterea poligenică a dominanței unui mebru pare să fie mult mai verosimilă. [11]

4. Creierul stângacilor nu funcționează atât de diferit

Din punct de vedere medical, dominanța unui membru în efectuarea anumitor activități cotidiene ține de fenomenul de lateralitate cerebrală. Conform acestei teorii, cele două emisfere cerebrale au funcții ușor diferite. A fost observat faptul că aria limbajului și preferința pentru utilizarea unui anumit membru ar avea localizarea pe aceeași emisferă cerebrală. Întrucât tracturile nervoase se încrucișează în drumul lor spre creier, dreptacii ar trebui să utilizeze mai curând emisfera stângă, iar stâgacii pe cea dreaptă, fapt nu întru totul adevărat.

Cei mai mulți dreptaci își utilizează emisfera stângă pentru a procesa limbajul, însă nu s-au identificat diferențe semnificative la stângaci, 70% dintre ei folosind, la rândul lor, emisfera stângă. Restul de 30% utilizează emisfera dreaptă sau ambele emisfere. [1], [2]

Pentru alte funcții ale intelectului (atenție, emoție, muzicalitate, percepția fețelor) datele sunt puține, însă se consideră că nu sunt diferențe semnificative între dreptaci și stângaci. [1]

Astfel, ipoteza multor cercetători legată de creierele în oglindă ale stângacilor nu poate fi susținută. De asemenea, lumea cercetătorilor este aproape în unanimitatea de acord că reducerea anumitor abilități doar la o singură emisferă este mult prea simplistă și exclude capacitatea de neuroplasticitate a creierului. [1], [11]

Mai mult decât atât, o cercetare relativ recentă, din 2017, indică faptul că preferința pentru utilizarea unui anumit membru ar avea originea în măduva spinării și nu în creier. Conform autorilor acestui studiu, preferințele pentru utilizarea unui anumit membru sunt apărute cu mult înainte de a se dezvolta zonele cerebrale implicate în mișcare. [8]

5. Stângacii gândesc diferit

Pentru o perioadă foarte mare de timp, societatea a avut tendința de a-i asocia pe dreptaci cu aspecte pozitive, pe când stângacilor le erau conferite trăsături negative. În anumite culturi, această distincție încă mai este făcută. [1], [2]

În Evul Mediul, stângacii erau intens discriminați și, de-a lungul timpului, multe dintre aceste cutume s-au perpetuat astfel că, o bună bucată de vreme, a fi stângaci însemna criminalitate, nebunie, inferioritate. [4]

Câteva cercetări de neuropsihologie subliniază că stângacii au o gândire puțin diferită de a dreptacilor, însă nu într-un sens peiorativ. Conform unui studiu din 2009 al Universității Stanford, pentru stângaci, obiectele sau persoanele așezate în stânga sunt privite drept bune, iar cele așezate în dreapta drept rele, fapt care a fost identificat și la lotul de persoane care-și utilizează mai frecvent mâna dreaptă. [1], [12]

6. A fi stângaci poate afecta performanțele academice

Rezultatele unei cercetări australiene din 2009 a subliniat că acei copii de 11 ani și mai mici care aveau ca mână dominantă mâna stângă au avut tendința de a avea rezultate puțin mai slabe decât ale dreptacilor. Extinderea acestor modificări ale performanțelor a vizat exercițiile de vocabular, de citire, de scriere, de dezvoltare socială și performanțele legate de abilitățile motorii fine sau grosiere. În ceea ce privește ambidextrii, capacitățile lor au fost și mai scăzute. Explicația pentru această particularitate rezidă în tendința de a utiliza ambele emisfere într-un mod neobișnuit, fapt care-i pune la riscul pentru ușoare tulburări de învățare. [1]

Totuși, autorii studiului sunt de părere că nu este nimic de speriat, întrucât, în timp, atât stângacii cât și ambidextrii ajung să performeze la fel de bine precum ceilalți copii. [1]

7. A fi stângaci este corelat cu riscul de a dezvolta o boală psihică

Un studiu condus de cercetătorii de la Universitatea Yale a indicat un risc mai mare de afecțiuni psihice grave (precum este schizofrenia) la stângaci. Studiul nu este întru totul valid, deoarece a fost efectuat doar la pacienții internați într-o clinică de psihiatrie, astfel rezultatele nu pot fi extrapolate. Conform acestei cercetări, 40% dintre cei care sufereau de schizofrenie și tulburare schizoafectivă foloseau mână stângă la scris. Legat de populația generală, 10% dintre cei care folosesc mâna stângă au acest risc. În literatura de specialitate, lipsa dominanței drepte este corelată cu: dislexie, ADHD, tulburări afective. [1], [13], [14]

Alți autori consideră că persoanele stângace intră în categoria a ceea ce se numește dominanță atipică a membrului superior. Unele cercetări de amploare au stabilit legături între utilizarea preponderentă a mâinii stângi și riscul de apariție a afecțiunilor psihice (autism, schizofrenie, epilepsie). Cu toate acestea, rezultatele par a fi mai degrabă incidentale și mai multe cercetări sunt necesare în acest domeniu pentru a stabili dacă descoperirea este doar un mit sau are și un sâmbure de adevăr. [4]

8. Stângacii au un avantaj în activitățile sportive

A fost dovedit faptul că stângacii sunt mai buni la sporturi 1 la 1 cum sunt tenisul sau boxul și sunt luptători mai buni. Explicația pentru această realitate este adaptabilitatea mai bună a unui stângaci, dat fiind faptul că majoritatea antrenamentelor sunt efectuate cu dreptaci și mulți dintre oponenți sunt dreptaci. [1], [2]

9. Stângacii sunt mai creativi și mai artistici

Lumea științifică actuală consideră că acesta este un lucru greu de măsurat. Ipoteza pleacă de la un studiu din 1995 care considera că stângacii au o gândire mai divergentă. De asemenea, de-a lungul timpului, stângacii au fost priviți mai introvertiți și cu o înclinație aparte spre latura artistică. Un studiu din 2013 contrazice faptul că stângacii ar fi mai introvertiți decât dreptacii; cu toate aceaste, același studiu a arătat că persoanele ambidextre tind să fie mai introvertite. [1]

Mitul are la bază 2 teorii; prima se referă la faptul că emisfera dreaptă este sediul creativității, a doua la faptul că, din încrucișarea fibrelor nervoase la nivel cortical, persoanele stângace au o dominanță a emisferei drepte. Nu în ultimul rând, observarea performanțelor artiștilor stângaci a dus la amplificarea acestei cutume. [2]

10. A fi stângaci se corelează cu afectarea stării de sănătate

Conform rezultatelor unor cercetări, stângacii sunt mai predispuși la a avea probleme de sănătate. Un studiu australian din 2007 a indicat un un risc mai mare al femeilor de a face cancer de sân, mai ales după menopauză. Tendința pare a fi legată de dezvoltarea fetusului în uter și expunerea acestuia la estrogen. În plus, s-ar asocia atât greutatea scăzută la naștere cât și circumferința craniană cu această posibilitate. Cu toate acestea, autorii afirmă că, deși au găsit un rezultat semnificativ statistic pentru a indica că femeile stângace ar avea o predispoziție mai mare, lotul studiat a fost scăzut și recomandă cercetări ulterioare. [1], [15], [16]

Reproducerea acestei cercetări de către oamenii de știință olandezi, pe un lot mai mare de indivizi, a indicat alte rezultate: risc mai mare de cancer în premenopauză și risc mai redus în post-menopauză. Cu toate acestea, rolul factorilor de mediu a fost mult mai important decât dominanța mâinii. Deși studiul este mai mare decât precedentul, cercetătorii recomandă ca descoperirea lor să fie privită critic. [17]

O singură categorie de boli a fost asociată cu persoanele stângace, și anume bolile autoimune. Un studiu britanic din 2001 a indicat că boala Crohn sau colita ulcerativă ar fi mai frecvente la acești indivizi. Chiar și în acest caz este necesar ca teoria să fie validată pe o polulație mai largă, altfel rămâne la categoria de mit. [1], [2]

Același lucru este valabil și pentru incidența sclerozei multiple. S-a observat o mică discrepanță între femeile care au mâna dreaptă drept dominantă și cele care utilizează preponderent mâna stângă, însă sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili această concordanță. [18]

11. Stângacii sunt mai predispuși să dezvolte tulburări de somn și au șanse mai mici să dezvolte ulcere și artrită

Un studiu din 2011, coordonat de cercetătorii Universității din Toledo și efectuat pe 100 de pacienți, a indicat că stângacii au o predispoziție mai crescută spre boala mișcărilor periodice ale membrelor în timpul somnului. 94% dintre stângaci au avut această problemă comparativ cu 69% din lotul dreptacilor. [1]

Se pare că particularitățile genetice ale stângacilor îi protejează pe aceștia de artrită sau de ulcere. Cel puțin aceasta este concluzia unui studiu din 2005. [1]

După cum se poate observa, rezultatele aparțin unor studii singulare și, de cele mai multe ori, de mici dimensiuni. Din această cazuă este necesar ca ele să poată fi repetate pe populații mai mari de indivizi astfel încât asemnea teorii să poată fi validate.

12. A fi stângaci afectează longevitatea

Baza acestui mit a pornit un articol publicat în revista Nature în anul 1988 și a vizat strict observațiile statistice. Unii autori au identificat o legătură între starea generală de sănătate și dominanța unui anumit membru. Astfel, epilepsia, afecțiunile cardiace, afecțiunile glandei tiroide sau alergiile păreau a fi mai frecvente în rândul persoanelor stângace. [2], [11]

Până la ora actuală nu există niciun studiu de amploare care indice predispoziția stângacilor la vreo afecțiune somatică sau psihică. Explicația rezidă fie în lipsa de sustenabilitate a implicării genetice totale pentru determinarea dominanței mâinii în apariția diferitelor afecțiuni, fie în incorectitudinea studiilor efectuate. Cu toate acestea, alți factori intrauterini încă nedescoperiți, implicați apariția preferinței pentru utilizarea mâinii stângi, ar putea fi responsabili de o parte din bolile care poate că au fost observate la această populație. [11]

Cercetările ulterioare au indicat faptul că ipoteza nu este una reală, ci un artefact statistic, dat fiind faptul că procentul persoanelor care folosesc mâna stângă ca mână dominantă a crescut în secolul 20. [2]

La un moment dat, se considera că riscul de moarte timpurie era mai mare la stângaci, însă acest lucru nu a putut fi dovedit. [1], [11]

13. A fi stângaci predispune la consumul suplimentar de alcool

Dat fiind faptul că a existat dintotdeauna un interes aparte pentru identificarea diferențelor dintre oameni pornind de la dominanța mâinii, nu s-a putut trece cu vedere nici tendința spre consumul de alcool. Un mit existent presupunea că persoanele stângace sunt mai predispuse la a dezvolta dependență de alcool. Un studiu amplu publicat în 2011 în British Journal of Psychological Health a negat corelația între consumul crescut de alcool și dominanța mâinii. [1]

14. Stângacii câștigă mai puțin

O cercetare condusă în 2014 a sugerat faptul că salariul unui stângaci este cu 9-19% mai scăzut decât cel al unui dreptaci. Același cercetător a observat că stângacii au tendința de a renunța la studii încă de timpuriu sau că se pot angrena în meserii mai puțin solicitante din punct de vedere psihic. Aceeași rezervă legată de caracterizarea unei persoane în funcție de membrul folosit se aplică și acestui studiu. Reproducerea unor astfel de cercetări pe loturi mari de persoane devine obligatorie pentru a se putea face trecerea de la mit la adevăr. [1]

Concluzii

Cercetările referitoare la lateralitatea cerebrală continuă, iar rezultatele obținute de oamenii de știință scot în evidență complexitatea acestui fenomen, subliniind totodată, misterul ce stă la baza lui. Din acest motiv, identificarea unor diferențe între oameni pornind de la premisa că sunt dreptaci sau stângaci nu atestă realitatea și nu poate depăși nivelul de speculație. Mai mult decât atât, diferențele între stângaci și dreptaci sunt atât de subtile, încât nu ar trebui să li se ofere importanță. Momentan, nu se cunosc foarte multe despre ambidextri. Astfel, nici personalitatea, nici succesul și nici starea de sănătate nu sunt dictate de dominanța mâinii. [1-3]

Un alt aspect este acela că nu există o delimitare clară între dreptaci și stângaci. Fiecare om își poate desfășura o parte din activități cu mâna non-dominantă și, în egală măsură, fiecare individ, prin exercițiu, poate deprinde realizarea unor activități cu membrul superior non-dominant. În plus, a fost observat că, odată cu înaintarea în vârstă, există o tendință mai mare de a folosi ambele mâini pentru a îndeplini anumite activități. [2]