Ocolul Pământului în 50 de zile... cu tumori în abdomen

Cu Maria CADART am stat de vorbă anul trecut (în noiembrie 2022), atunci ne-a relatat despre boala ei (cancer ovarian și gastric), respectiv despre cateterul implantat recent. Peste câțiva luni, în martie 2023, ne-a povestit din nou, după ce a sosit acasă la Melbourne, parcurgând un drum lung parcă deprins dintr-un roman de aventuri...

Anul trecut ne-ați acordat un interviu, iar de atunci v-ați întors în Australia – din câte știu, la bordul unui transatlantic...

Da, așa s-a întâmplat. M-am consultat cu câțiva specialiști după implantarea cateterului, și a devenit clar faptul că un zbor de lungă durată cu avionul ar fi destul de riscant. Trebiua să găsim cu soțul o altă alternativă pentru a ne întoarce în Australia. Călătoria cu transatlanticul a fost singura soluție.

De ce ar fi fost riscant zborul?

Zi de zi mi se acumulează lichid în abdomen, ceea ce prezintă risc de tromboză. Zborul durează în total aproape 24 de ore, poate aș fi avut probleme din cauza posturii și a diferenței de presiune atmosferică.

Cum v-ați pregătit pentru călătorie?

Aventurile s-au ținut lanț. Trebuia să găsim o navă cu destinația Australia. Problema a fost că cele mai multe nave circulă până la Caraibe sau în jurul Europei. În cele din urmă am găsit o navă care a pornit din Southampton pe data de 3 ianuare. Însă nu am vrut să zbor nici între Ungaria și Anglia (cu toate că un zbor de scurtă durată, potrivit specialiștilor, nu ar fi prezentat probleme). Trebuia deci să organizăm călătoria până la port cu mașină și tren. Asta a fost partea mai grea. După ce am urcat la bordul navei, totul s-a liniștit în jurul nostru.

Care au fost etapele călătoriei până la port?

Inițial am plănuit să ne ducă sora mea până în Franța cu mașina. În acest caz ea ar fi trebuit să se întoarcă acasă de una singură, așadar am decis să rezervăm un taxi. Am petrecut o noapte la Frankfurt, după aceea am traversat cu trenul Canalul Mânecii. Ajunși la Londra, din nou am rezervat cameră și taxi, și într-un sfârșit, în portul din Southampton am urcat la bordul transatlanticului în data de 3 ianuarie.

Povestea e plină de aventuri chiar și până în momentul sosirii la bord. Cum ați trecut prin toate acestea cu un cateter implantat în abdomen?

Cateterul mi-a salvat practic viața. Din cauza stresului organismul meu produce lichid în ritm mai rapid, deci în timpul călătoriei pe continent am drenat mai des decât în circumstanțe obișnuite. Nu mi-am făcut griji în acest sens, pentru că am avut tot timpul posibilitatea să drenez. Am știut că, odată ajunși în camera de hotel, pot să drenez lichidul cu ajutorul cateterului. Pentru acest lucru sunt foarte recunoscătoare.

Cum ați cooperat cu compania de transport maritim în privința bolii?

Trebuia să completez multe formulare nu numai pentru ei, dar și pentru compania de asigurări. La bordul navei era o echipă medicală, iar în cazul unor probleme au putut oferi asistență medicală potrivită pasagerilor pe baza informațiilor furnizate de ei.

În timpul călătoriei ați avut nevoie de serviciile acestei echipe?

Deloc. Sunt un bolnav norocos, pentru că nu am dureri (în afară de disconfortul produs de balonare), nici cu cateterul nu am avut probleme.

În timpul drenajelor ați folosit consumabile, deci s-au produs deșeuri. Compania a avut cerințe în această privință?

Colectarea selectivă a deșeurilor a fost obligatorie. Au fost plasate coșuri de gunoi în cabine nu numai pentru deșeurile organice și reciclabile, dar și pentru cele medicale. Acestea se aflau în băile cabinelor. Deci trebuia să pun într-un loc special tot ce s-a adunat pe parcursul utilizării cateterului.

Cum au decurs zilele la bord?

Drumul a durat cincizeci de zile, au oferit servicii variate pe lângă masă și cazare. Mai multe restaurante au stat la dispoziția pasagerilor, puteam să mergem la teatru, la cinema, la ore de pictură. Pe parcursul drumului am oprit în mai multe porturi, de exemplu la Insulele Bahamas, Insulele Hawaii. Eu am rămas pe navă de fiecare dată să nu prind vreo boală.

O zi tipică a început cu micul dejun, după care am ales un program, de exemplu ne-am dus la oră de pictură, acolo puteam să pictăm pe teme legate de porturi sau de fotografii diverse. După-masă sau seara iarăși puteam să alegem dintre mai multe programe (mi-a plăcut foarte mult un chitarist virtuoz), sau am ales ceva de citit de la bibliotecă. Au fost și zile când nu am participat la niciun program, pur și simplu am stat pe terasă să privesc oceanul lin, fermecător.

Ați avut parte de condiții meteo neplăcute pe drum?

O, da!

Puteți citi întregul interviu pe site-ul centrului medical ewiCare.