Noi tehnici neuroimagistice studiază stimularea cerebrală pentru depresie

Stimularea magnetică transcraniană repetitivă este o tehnică utilizată și în trecut în psihiatrie, însă responsivitatea pacienților la această terapie s-a dovedit a fi redusă, cu o remisiune modestă a simptomelor. În prezent, o echipă formată din psihiatri și ingineri biomecanici de la Universitatea din Florida de Sud a studiat un lot de 13 adulți sănătoși și depresivi, și lucrează la îmbunătățirea ratei de eficacitate a acestei proceduri de stimulare cerebrală la pacienții cu depresie, prin intermediul unei tehnologii funcționale în curs de dezvoltare, folosită pentru prima dată în psihiatrie, și anume tomografia optică difuză (TOD).

TOD, portabilă, cu costuri reduse și cu puține limitări, are capacitatea de a elucida modul în care funcționează stimularea magnetică transcraniană repetitivă (SMTr), prin producerea de imagini 3D cu rezoluție ridicată ale țesuturilor moi și prin măsurarea modificărilor activității creierului în timpul stimulării, fără a interfera cu aceasta. TOD măsoară modificările luminii în infraroșul apropiat, calculând nivelurile hemoglobinei oxigenate, deoxigenate și totale, estimând astfel fluxul sanguin cerebral, care este direct proporțional cu activarea cerebrală în cortexul prefrontal dorsolateral stâng. La pacienții depresivi s-a observat o activitate cerebrală scăzută și mai întârziată în această regiune a creierului.

Procedura SMTr a fost aprobată de FDA (Agenția Medicamentului din SUA) în anul 2008 pentru tratamentul depresiei severe rezistentă la medicamentele antidepresive, fiind descrisă ca neinvazivă și sigură. Undele magnetice repetitive pulsate, care trec prin craniu și stimulează celulele nervoase, provin de la o bobină mică ce se plasează langă scalp. Astfel, simptomele depresiei sunt ameliorate cu puține efecte secundare.

Cercetătorii au găsit 3 motive pentru care SMTr nu a funcționat până în prezent la unii pacienți cu depresie severă: țintirea imperfectă a creierului, parametrii eronați (doze, frecvențe ale pulsului, pauze între stimulări), cunoașterea incompletă a fiziologiei cerebrale. „Doza și momentul tratamentului pot trebui ajustate la pacienții care prezintă răspunsuri slabe la stimularea creierului la început (tratamentul inițial)” a spus Dr. Shixie Jiang.

Aceste rezultate ale studiului Universității din Florida de Sud urmează să fie validate prin cercetări clinice mai mari, care să identifice și alte regiuni din creier ce pot fi stimulate în depresie și să definească parametrii ideali de tratament.

sursa: Science Daily
foto: Huabei Jiang, PhD, USF Health