Mituri despre masturbare

Masturbarea constă în atingerea propriului corp, cel mai frecvent a organelor sexuale, pentru a experimenta plăcere. De regulă, se termină cu orgasm, însă nu este obligatoriu ca acest lucru să se întâmple.

Încă din anii 1940-1950, prin studiile întreprinse, unul dintre cei mai importanți sexologi ai tuturor timpurilor, Alfred Kinsey, a arătat că 92% dintre bărbați și 62% dintre femei s-au masturbat cel puțin o dată.

Mai recent, un studiu important realizat în cadrul Institutului Kinsey de la Universitatea Indiana din SUA, realizat pe un lot de 5. 865 de participanți cu vârste cuprinse între 14-94 de ani, a indicat că mai mult de 67. 5% dintre bărbați și mai mult de 43. 4 % dintre femei s-au masturbat măcar o dată în viață. De asemenea, trebuie specificat că este o practică mai frecventă în rândul adolescenţilor, însă poate apărea atât la copii cât și la adulți. [1], [2], [8], [9]

De-a lungul timpului au fost vehiculate numeroase mituri legate de masturbare, dar majoritatea au fost infirmate de către studiile clinice.

Explicaţii psihofiziologice

Dezvoltarea sexualităţii este o componentă la fel de importantă pentru evoluţia normală a individului, la fel cum sunt învăţarea jocurilor, a unei limbi străine sau menţinerea unei diete echilibrate. Copiii încep să se masturbeze odată cu creşterea, proces care implică explorarea şi conştientizarea propriului organism. Uneori, masturbarea poate debuta încă de la vârsta de 5-6 ani, iar până la vârsta de 15 ani sunt studii care arată că aproximativ 100% dintre băieţi şi până la 95% dintre fete au atins orgasmul măcar o dată prin această practică.

Înainte de pubertate, copiii descoperă senzaţia plăcută oferită de atingerea organelor genitale. La aceştia fanteziile sexuale lipsesc, însă cu avansarea spre pubertate, ele încep să se contureze. În egală măsură, până la vârsta pubertăţii nu este, în general, prezentă nici plăcerea sexuală şi nici nevoia de a avea o relaţie.

Din punctul de vedere al substanţelor secretate secundar actului masturbării, s-a observat o creştere a nivelului de dopamină, neurotransmiţător implicat în activarea centrilor plăcerii de la nivel cerebral şi a endorfinelor, compuşi meniţi să reducă durerea. Un alt hormon care se secretă este prolactina, ce are rol în inducerea stării de somn. Nu în ultimul rând, a fost emisă ipoteza conform căreia masturbarea ar fi utilă în cazul bărbaţilor pentru îmbunătăţirea calităţii spermei, prin expulzarea spermatozoizilor îmbătrâniţi.

Este foarte important de subliniat faptul că orice copil trebuie să ştie că masturbarea trebuie făcută în intimitate și că este o practică comună, lipsită de pericole, atât timp cât nu este realizată în exces. În literatura de specialitate este evidenţiat faptul că nici adolescenţii şi nici copii nu ar trebui certaţi sau pedepsiţi pentru actul masturbării, întrucât se poate produce o scădere a stimei de sine şi a confortului actului sexual la vârsta adultă.

Sintetizând, nevoia de masturbare se poate explica prin:

• cunoaşterea propriului corp;
• eliberarea de tensiunile psihice sau sexuale;
• atingerea plăcerii sexuale;
• sexul cu partenerul/partenera este imposibil;
• relaxare. [1], [2], [3], [4], [10]

Mituri legate de masturbare

Până spre jumătatea secolului trecut, când au început să apară studii serioase legate de sexualitatea umană, masturbarea a fost considerată un act capabil să distrugă nu numai mintea, ci și corpul și sufletul celor care o practicau. Deși multe dintre miturile legate de masturbare au fost negate prin absența rezultatelor clinice, încă există, din păcate, medici, preoți sau pseudo-specialiști în sănătatea reproductivă care le promovează.

Vom trece în revistă miturile clasice, în primul rând, iar ulterior cele mai frecvente vor fi explicate detaliat.

Astfel, nici la bărbaţi, nici la femei, masturbarea NU determină:

• creşterea părului în palme sau în alte zone ale corpului;
• orbire;
• modificări de textură, culoare, dimensiune şi formă a organelor genitale;
• încetinirea creşterii;
• infertilitate;
• boli mentale sau instabilitate psihică;
• acnee (coşuri);
• inflamaţie, tăiere sau zgâriere (cu excepţia situaţiei în care masturbarea este agresivă, îndelungată sau realizată cu un obiect iritant).

MIT: Masturbarea conduce la orbire, la creșterea părului în palme, la modificări de formă și textură a organelor sexuale, impotență sau instabilitate psihică.

Astfel de mituri au existat dintotdeauna și, deși, au fost infirmate de studiile clinice, se pare că au tendința de a supraviețui și de a se perpetua de la o generație la alta. Cercetătorii sunt de părere că acest fapt are drept cauză o vină universală legată de actul masturbării, ce își are originea în imaginea de slăbiciune ce a fost conferită unui procedeu de autocunoaștere perfect normal.  

Legat de apariția mitului referitor la debutul bolilor psihice indus de masturbare, corelația a fost pusă pe seama observării pacienților internați în centre de psihiatrie care aveau, din cauza bolii de bază, un comportament sexual dezinhibat și, consecutiv, tendința de a se autosatisface în public.

În vederea combaterii miturilor legate de masturbare trebuie să se țină cont de faptul că, realizată în intimitate, reprezintă una dintre puținele plăceri care pot fi făcute aproape oricând și oriunde fără repercusiuni de tipul creșterii în greutate, dezvoltarea cancerului pulmonar sau arestare.

MIT: Când apare în cuplu, masturbarea devine condamnabilă.

Ipoteza legată de apariția acestui mit se bazează pe considerentul tradițional conform căruia a fi într-o relație presupune să existe întotdeauna satisfacție din partea partenerului de cuplu pe toate planurile, inclusiv cel sexual.

Masturbarea trebuie privită ca originea sexualității fiecărui om, primul mod prin care descoperă ceea ce-l excită. Este foarte adevărat că fanteziile sexuale diferă de cele mai multe ori de ceea ce se întâmplă în viața reală, însă oferă un moment de recăpătare a controlului asupra propriei persoane și asupra propriilor gânduri.

S-a observat că persoanele care se masturbează continuă să fie în legătură cu propriul corp și cu propria sexualitate, mai ales când vine vorba despre nevoile personale și despre fantezii. Astfel, un beneficiu deductibil ar fi acela legat presiunea mai mică pusă pe partenerul de cuplu în ceea ce privește satisfacerea nevoilor individuale. De asemenea, sunt persoane pe care masturbarea le ajută să se elibereze de stres și să se excite fără a mai fi necesar să treacă prin tot procesul sexului. Totodată, ajută la cunoașterea propriului corp la ambele sexe, iar, la bărbați, are un benefiu direct asupra controlului orgasmului, iar, în cazul femeilor, acestea învață prin masturbare cum să procedeze pentru a avea orgasm.

MIT: Este normal să fii rușinat pentru că te masturbezi.

Toate mesajele negative primite în copilărie referitoare la masturbare conduc la păstrarea anumitor sentimente de rușine și de vină la vârsta adultă. Din acest motiv, crearea plăcerii sexuale în viața de cuplu prin intermediul masturbării individuale sau reciproce poate fi afectată. Este nevoie ca, în cazul în care se ajunge într-o astfel de situație, partenerul care se simte mai în regulă cu această tehnică excitatorie să-l reasigure constant pe celălalt că totul este în regulă; totuși, nu trebuie omis că această schimbare de viziune necesită timp. Se poate apela și la un mic artificiu atunci când vine vorba de masturbarea reciprocă, acela de a începe procesul de masturbare cu lumina închisă. În cazul în care sentimentul de disconfort persistă,  este recomandabil să se respecte nevoia partenerului de păstrare a masturbării ca activitate privată.

MIT: Nu este normal pentru un copil să se atingă în zonele intime sau să se masturbeze.

Copiii cu vârste cuprinse între 2-4 ani încep să se atingă pentru a-și descoperi corpul. Studiile au observat că fiecare individ ar tinde să se atingă încă din viața intruterină. Pentru că până la vârsta de 4 ani copilul este, în general, incapabil să înțealeagă conceptul de intimitate, părinții trebuie să-i explice cât mai simplu posibil că masturbarea, respectiv atingerea zonelor intime, sunt activități de evitat în spațiile publice, precum sunt și sugerea dinților sau urinatul. De la vârsta de 4 ani, părinții pot începe să-i vorbească despre conceptul de intimitate.

MIT: La femei, masturbarea cu ajutorul dușului determină infecții genito-urinare.

Masturbarea cu ajutorul dușului este considerată a treia metodă de masturbare în rândul femeilor după utilizarea propriilor mâini și a vibratoarelor. Nu s-a decelat niciun alt inconvenient în afară de intrarea în vagin a unei cantități mari de apă ce ar putea modifica flora locală normală și să predispună la apariția infecțiilor fungice (candidoza vaginală). Pentru a evita acest neajuns, este indicat ca toată apa să se concentreze în afara vaginului.

MIT: Masturbarea periclitează funcția normală a organelor sexuale.

Pe scala evoluției, organele genitale masculine și deopotrivă feminine s-au adaptat condițiilor reproductive, deci sunt foarte rezistente. Singura problemă care ar putea apărea este aceea legată de o posibilă iritație a tegumentului organelor genitale, în aceast caz recomandându-se ca masturbarea, dacă este făcută, să se realizeze cu lubrifiant.

MIT: Masturbarea afectează capacitatea de a atinge orgasmul.

Deși nu sunt studii directe care să confirme sau să infirme acest mit, totuși, logica biologică indică faptul că nimeni nu se naște cu un număr standard de orgasme pe care să le atingă în timpul vieții, dar, există într-adevăr o limită a acestora de la care procesul poate deveni inconfortabil.

O observație trebuie făcută pentru femeile care ating orgasmul doar prin masarea clitorisului. Actul sexual propriu-zis poate reprezenta o problemă în acest sens din cauza faptului că penisul nu se află suficient de mult timp în contact cu clitorisul pentru a-l stimula suficient. Cel mai bun remediu ar fi să discutați cu partenerul sexual deschis despre cum v-ar putea satisface și să introduceți această practică în activitatea sexuală.

MIT: Vibratoarele ruinează viața sexuală a femeii.

La fel cum transportul în comun îi ajută pe oameni să ajungă mai rapid la destinație, fără a le afecta capacitatea de a merge, așa și vibratorul le ajută pe femei să atingă mai repede orgasmul, fără a le produce niciun alt disconfort. Cu toate acestea, dacă activitatea sexuală a femeii depinde doar de stimularea cu ajutorul vibratorului, există un risc ca, în timp, aceasta să răspundă mai greu la alte forme de stimulare.

MIT: Masturbarea determină acnee.

Există unele studii care indică faptul că, după atingerea orgasmului, apar în sânge niveluri oarecum mai ridicate de hormoni androgeni atât la femei cât și la bărbați, însă creșterea este nesemnificativă, iar normalizarea acestora se face în decurs de câteva minute.
La polul opus, în 2003, în publicația Universității Zhejiang din China, a fost publicat un studiu în care s-a observat o creștere a nivelului de testosteron la bărbați în a șaptea zi de abstinență de la activitatea sexuală de orice tip, modificare pusă, conform cercetătorilor, pe seama formării și a maturării spermatozoizilor, însă nu se pot trage încă suficiente concluzii despre consecințele acestei creșteri asupra funcțiilor organismului.

MIT: Femeile nu trebuie să se masturbeze.

Studiile mai recente arată că aproximativ 85% dintre femei s-au masturbat măcar o dată în viață. Sexualitatea feminină a fost multă vreme privită doar prin prisma reproducerii și a plăcerii sexuale pe care trebuiau s-o ofere bărbatului.

Masturbarea a fost și este încă privită ca metodă de revoltă față de normele tradiționale legate de imaginea femeii în societate. Studiile au indicat că această practică îmbunătățește stima de sine, tocmai prin automodificarea percepției despre feminitate și sexualitatea feminină. Prin intermediul masturbării, femeia ajunge să cunoască metodele prin care poate fi excitată, prin care poate să-și creeze plăcere sexuală, fară a trebui să ia în calcul nevoia de urmași, satisfacerea partenerului sau teama de a rămâne însărcinată. Totodată, ajută la ameliorarea imaginii față de propriul corp.

De asemenea, studiile psihologice, care au comparat adolescentele care se masturbează cu cele care sunt indiferente față de acest procedeu, au indicat următoarele:

• o creștere a gradului de confort atunci când vorbesc despre activitățile sexuale, în cazul lotului care practică masturbarea;
• o creștere a gradului de comunicare cu părinții despre sex, tot la cele care se masturbează constant;
• exprimarea clară a plăcerii și a dorințelor sexuale la cele care se masturbează;
• satisfacerea partenerului sexual pusă pe primul plan și păreri negative despre discuțiile cu tentă sexuală, în cazul celor care erau indiferente față de masturbare.  

MIT: Masturbarea afectează capacitatea de a rămâne însărcinată și ciclurile menstruale

Nu s-a demonstrat prin niciun studiu că masturbarea ar altera capacitatea reproductivă a femeii sau funcția organelor sexuale. [1], [8], [11-18]

Masturbarea și originea miturilor legate de aceasta

Chiar etimologia cuvântului masturbare indică aspectele negative ale acestei practici. Cuvântul provine din limba latină prin alăturarea termenului manus (mână) și a termenului turbare (nestăpânire). Dacă romanii nu acceptau această practică, populaţiile Greciei Antice și a Egiptului Antic aveau o toleranță crescută față de autosatisfacere.

În secolul al XVI-lea, lumea medicală începe să fie asaltată de credinţe conform cărora masturbarea ar cauza: impotență, gonoree, epilepsie și creșterea părului în palme. Ulterior, începând cu 1800, miturile cum că masturbarea ar afecta sistemul nervos central au început să se răspândească, bolile provocate fiind: depresia, isteria, ipohondria, pierderile în greutate și nebunia. Începând, în special, cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, atât psihologii, cât și cercetătorii au ajuns la concluzia că atât timp cât nu este realizată cu obiecte posibil vătămătoare și nu interferează cu activitățile cotidiene, masturbarea poate fi făcută fără probleme.

Ca metodă de prevenţie, cei care se masturbau erau legați la mâini sau forțați să poarte centuri de castitate pentru a fi prevenită atingerea organelor genitale. Alteori, băieții erau încurajați să-şi pună gheață în regiunea genitală, iar fetelor le era interzis să stea picior peste picior. La un moment dat, moda prevedea pentru băieți pantaloni suficient de lungi și de largi în așa fel încât organele genitale să nu poată fi atinse cu mâna prin buzunarele pantalonilor. Pentru fete, mersul pe bicicletă și echitația erau total interzise.

Poate că apogeul barbarismului în privința practicilor de prevenție a fost atins atunci când s-a impus ca băieții care erau prinși că se masturbează să fie circumciși fără anestezie, iar fetelor care recurgeau la astfel de acte să le fie ars clitorisul cu acid carbolic (fenol). La mijlocul secolului al XX-lea, atât aceste practici barbare, cât și majoritatea miturilor legate de masturbare au fost distribuite de un nutriționist și sexolog american, John Harvey Kellog, care a inventat fulgii de porumb, tocmai pentru că, în accepţiunea sa, cu ajutorul acestei diete era promovată sănătatea și se reducea interesul sexual al oamenilor. Kellog considera sexul o abominație, iar masturbarea era privită drept cel mai mare păcat, predispunând la mai multe boli precum: tuberculoza, lepra, epilepsia, bolile cardiovasculare, scăderea acuității vizuale și oribire, acnee, modificări ale conformației corpului și a organelor genitale, nebunie, idioție și chiar moarte.

Și biserica a avut un rol aparte în privarea de autocunoaștere a corpului și a sexualității și, de asemenea, există și persoane care promovează pe diverse bloguri sau forumuri cum că viața lor s-a schimbat radical odată ce au renunțat la masturbare.

Pe lângă afectarea organelor genitale produse de tehnicile barbare menite să prevină masturbarea, vina ce începe să se contureze odată cu informațiile negative primite de-a lungul dezvoltării în legătură cu masturbarea poate reduce atitudinea contraceptivă, iar, în special la femei, poate inhiba confortul în a-și construi o imagine pozitivă legată de propiul organism. Din punct de vedere comportamental, stigmatizarea autosatisfacerii conduce la vină și rușine care, la rândul lor, pot determina: izolare, conflicte inter-relaționale; diminuarea stimei de sine; tulburări de identitate sexuală. În egală măsură, se poate perpetua imaginea clasică referitoare la rolurile sexuale în viața de cuplu și anume: agresivitate în cazul bărbaților și pasivitate, respectiv, rol major în susținerea relațiilor din partea femeii. [14], [19], [20], [21], [22]

Beneficiile masturbării

Pentru a sintetiza cele prezentate, masturbarea se corelează direct cu:

• creșterea stimei de sine, în cazul femeilor;
• diminuarea incidenței cancerului de prostată la bărbați (două studii clinice, unul din 2003, celălalt din 2004, au arătat că ejacularea frecventă, indiferent că este secundară autosatifacerii sau actului sexual, protejează de cancerul de prostată; o explicație posibilă implică eliminarea de la nivelul prostatei a substanțelor potențial iritante și carcinogene);
• îmbunătățirea funcției sistemului imunitar (prin creșterea numărului total de leucocite și a numărului celulelor natural-killer);
• diminuarea infecțiilor de col uterin la atingerea orgasmului, întrucât, în acest moment, colul se deschide, lăsând bacteriile să fie eliminate;
• crearea unei senzaţii de bună dispoziţie;
• îmbunătăţirea relaţiilor sexuale, atât fizic cât şi emoţional;
• creşterea capacităţii femeilor de a avea orgasm, iar, la bărbaţi, îmbunătăţirea controlului ejaculator, fiind o metodă indicată atunci când aceştia se confruntă cu ejaculare precoce sau întârziată;
• îmbunătăţirea somnului, prin secreţia de prolactină;
• satisfacţie sexuală pentru cei care au decis să fie abstinenţi din punct de vedere sexual;
• prevenţia sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală (inclusiv HIV);
• creşterea cantităţii de sânge care ajunge la organele genitale, fiind recomandată celor cu disfuncţii sexuale;
• reducerea stresului;
• ameliorarea tensiunii fizice şi psihice premenstruale la femei;
• la femei, creşterea tonusului musculaturii din regiunile pelvină şi anală, cu reducerea pierderilor de urină şi a prolapsului uterin. [1], [2], [6], [7], [10], [17], [18]

Riscuri și semnale de alarmă legate de masturbare

Masturbarea poate deveni o problemă a relației de cuplu și a interacțiunii interumane atunci când:

• apar modificări ale stării de sănătate odată cu practicarea acestui act;
• este practicată din lipsa satisfacțiilor privind viața personală;
• apare reducerea atingerii orgasmului în compania partenerului de viață;
• se constată scăderea nevoii de satisfacție sexuală în prezența partenerului;
• se adoptă tehnici de masturbare periculoase (asfixia autoerotică).

Nu se cunosc alte riscuri fizice în afara unei posibile iritări a tegumentului organelor genitale atunci când masturbarea este practicată intens sau agresiv. Însă, din punct de vedere psihologic, pot apărea: sentimentul de vină, tristeţea, izolarea sau alte tulburări emoţionale. În plus, la persoanele diagnosticate cu tulburare obsesiv-compulsivă, masturbarea poate fi considerată un simptom al acesteia. Nu în ultimul rând, masturbarea în exces poate interfera cu funcţia normală zilnică, responsabilităţile profesionale şi relaţiile personale.

De asemenea, există anumite semne de alarmă în ceea ce priveşte masturbarea, mai ales în perioada pre-pubertară şi în primii ani ai adolescenţei, ele fiind reprezentate de:

• depăşirea actului masturbării individuale şi simularea actului sexual cu un alt copil;
• practica devine intruzivă în psihicul copilului şi dureroasă pentru acesta;
• frecvenţa acestei activităţi creşte mai mult decât ar trebui şi are o cauză subiacentă (de exemplu, existenţa unui agent stresor ascuns);
• copilul este vădit nefericit sau supărat din acest motiv;
• se acompaniază de traumatisme secundare procesului de frecare (infecţii fungice sau infecţii urinare). [1], [2], [3], [6], [12], [21]