MIT: Persoanele cu sânge dulce sunt mai predispuse la pișcăturile de țânțari

FALS

Cu siguranță ați observat că tânțarii au anumite preferințe atunci când își aleg „victimele”. Într-un grup de prieteni care își petrece seara în aer liber, de exemplu, nu toți se bucură de același tratament – unii par să atragă țânțarii ca un magnet, în timp ce alții se aleg cu doar câteva pișcături sau și mai bine, sunt ocoliți.

O explicație extrem de populară pentru această preferință este că țânțarilor le place mai mult sângele dulce. Este adevărat sau e doar o consolare pentru cei care cad mereu pradă acestor insecte?

Tânțarii au fost și continuă să fie subiectul a numeroase cercetări științifice, cee a ce nu este de mirare, având în vedere numeroasele boli pe care le pot transmite. Astfel s-a descoperit că țânțarii au într-adevăr preferințe pentru victimele cu ale cărui sânge se hrănesc, însă dulceața lui nu e nici pe departe unul dintre punctele de atracție. Mai mult decât atât, nici calitatea sângelui nu are vreun rol în această ecuație. Tânțarii sunt atrași de fapt de diferitele mirosuri pe care organismul nostru le emană (acesta e motivul principal, responsabil de mai mult de 90% din „atractivitatea” pentru țânțari), dar și de dioxidul de carbon pe care îl eliminăm prin respirație și de căldura corpului nostru.

Într-un studiu publicat în 2011 care a vizat specia Anopheles gambiae sensu stricto (țânțarul care transmite malaria), cercetătorii au demonstrat că anumite compoziții ale bacteriilor de pe piele favorizează atractivitatea victimelor pentru acest țânțar. Este vorba de un nivel mai ridicat al genelor bacteriilor 16S rRNA. În schimb, la persoanele cu o diversitate mare a bacteriilor de pe piele nu s-a observat același interes al țânțarilor față de ele.

În urma unor studii privind alte specii s-a observat o variabilitate a mușcăturilor de țânțari care țineau cont și de vârsta persoanelor (adulții erau preferați copiilor) și de gen (bărbații mai atractivi pentru țânțari decât femeile). În schimb rezultate contradictorii au fost obținute în privința femeilor însărcinate, infecțiilor parazitare și a grupelor de sânge A, B și 0.

La originea acestui mit ar putea sta analogia pe care o facem între modul de hrănire al țânțarilor și al altor insecte: dacă acestea din urmă sunt atrase de dulceața nectarului și a sucurile plantelor, considerăm că probabil și sângele dulce este este mai de interes pentru țânțari. Calitatea sângelui nostru, cu atât mai puțin nivelul de zahăr pe care îl conține, nu influențează însă aceste insecte.