Migrene ce nu (mai) trec cu analgezice - tratament

Migrena este o formă particulară de durere de cap, de intensitate moderată sau severă, cu caracter pulsatil, localizată la nivelul uneia dintre părțile laterale ale capului. Conform studiilor realizate în acest sens, migrena afectează una din cinci femei și unul din 15 bărbați. Cel mai frecvent, migrena debutează la vârste tinere.

În funcție de manifestările clinice caracteristice, pot fi descrise mai multe tipuri de migrenă:

• Migrena cu aură este o durere de cap precedată de apariția anumitor manifestări clinice specifice, precum flash-uri de lumină („străfulgerare” de lumină), parestezii resimțite la nivelul unei jumătăți a feței sau pe o parte a corpului, etc.
• Migrena fără aură este cea mai frecventă formă de migrenă, care apare fără a fi precedată de un tablou clinic sugestiv.
• Migrena silențioasă, caracterizată prin apariția manifestărilor clinice speficie aurei, însă cu absența durerii de cap.
• Migrena retiniană, caracterizată prin apariția unor simptome vizuale care apar la nivelul unui singu ochi și care însoțesc durerea de cap.
• Migrena bazilară, caracterizată prin durere de cap însoțită de zgomote în urechi (tinitus, acufene), tulburări de vorbire, amețeli, pierderea stării de conștiență, vedere dublă.
• Migrena hemiplegică sporadică, caracterizată prin durere de cap moderată sau severă, însoțită de apariția unei tulburări motorii la nivelul unei jumătății a corpului (în hemicorpul drept sau stâng).
• Migrena hemiplegică familială se caracterizează prin apariția în rândul mai multor rude din familie a durerii de cap însoțită de tulburări motorii prezente la nivelul unui hemicorp.

Cauza migrenelor este necunoscută; unii cercetători susțin faptul că migrena ar fi rezultatul modificărilor temporare care apar la nivelul structurilor nervoase și a vaselor de sânge din organism, a unor dezechilibre chimice apărute la nivel cerebral (precum scăderea nivelului de serotonină) sau modificările care apar la nivelul trunchiului cerebral și care sunt legate de interacțiunile acestei structuri cerebrale cu nervul trigemen.

Printre factorii de risc care ar putea favoriza apariția episoadelor de migrenă se numără: ereditatea, stresul psiho-emoțional, vâsta (migrenele apar frecvent în jurul vârstei de 30 de ani), modificările hormonale legate de menstruați la femei, genul feminin, deshidratarea, lipsa de alimentare, consumul de alcool, întreruperea bruscă a consumului de cafea, senzația de foame, administrarea de anticoncepționale orale, oboseala, tratamentul de substituție hormonală, mirosurile puternice, privarea de somn, schimbările meteorologice, diferențele de fus orar (în cazul persoanelor care călătoresc frecvent în state cu fus orar diferit), expunerea la lumină intensă sau intermitentă, efortul fizic intens.

Din punct de vedere clinic, apariția migrenei se desfășoară în patru etape diferite: prodrom, aură, atacul propriu-zis și postdrom.

• Prodromul este un ansamblu de manifestări clinice, reprezentate frecvent de redoare cervicală, constipație, nevoia intensă de urinare, modificări de dispoziție, apariția senzației puternice de sete, care apar cu una sau două zile înainte de apariția durerii de cap.
• Aura este un ansamblu de tulburări vizuale, printre care flash-urile de lumină, apariția unor pete negre sau a unor linii colorate în câmpul vizual, tremorul imaginii, care apare de regulă cu aproximativ 10-60 de minute înainte de apariția atacului migrenos. Uneori aura mai poate fi caracterizată prin tulburări motorii sau prin tulburări senzoriale, precum parestezii sau amorțeli care apar la nivelul unui hemicorp, inițial la degete, cu extindere ulterioară la nivelul întregului membru superior și a feței.
• Atacul migrenos este reprezentat de o durere de cap de intensitate moderată sau severă, cu caracter pulsatil, care se agravează pe parcursul desfășurării diferitelor activități cotidiene, este însoțită de grețui, vărsături, sensibilitate crescută la stimuli sonori, la lumină (fotosensibilitate) și la mirosuri și care prezintă o durată cuprinsă între patru și 72 de ore (în cazul migrenelor netratate).
• Postdromul este un ansamblu de manifestări clinice care apare în urma atacului migrenos și anunță încheierea acestuia din urmă. Postdromul se caracterizează prin amețeli, confuzie, sensibilitate la lumină și la zgomote, slăbiciune generalizată și prezintă o durată de aproximativ 24 de ore.

Episoadele migrenoase pot apărea frecvent, de mai multe ori pe săptămână sau pot apărea ocazional. Există cazuri în care perioada dintre apariția a două atacuri migrenoase a fost chiar de un an.

Tratamentul migrenei

Tratamentul migrenei este de regulă medicamentos și constă în administrarea de:

• analgezice (precum Paracetamol, Ibuprofen, Aspirină),
• triptani (medicamente care acționează asupra modificărilor cerebrale care duc la apariția migrenei, administrați în cazul lipsei de răspuns a migrenei la analgezicele obișnuite, amintite anterior) și
• antiemetice (pentru combaterea senzației de greață și a vărsăturilor, asociate sindromului migrenos).

Trebuie avut în vedere faptul că administrarea îndelungată a unor analgezice poate duce la apariția ulcerului gastric și la alte tulburări hepatice și renale. De asemenea, administrarea îndelungată a medicamentelor analgezice sau a triptanilor poate duce la pierderea efectului medicamentos în timp (lipsa de răspuns a durerii față de substanța medicamentoasă administrată) și la agravarea sindromului migrenos. O alternativă față de tratamentul medicamentos administrat poate fi acupunctura, în cazul migrenelor de intensitate moderată. [3], [4]

migrene ce nu (mai) trec cu analgezice - ce este de făcut?

În cazul formelor severe de migrenă, care nu cedează în urma administrării de analgezice, triptani sau alte medicamente administrate pentru cuparea durerii de cap, se recomandă stimularea magnetică transcraniană.

Stimularea magnetică transcraniană este o procedură intervențională plasarea unui dispozitiv electric de dimensiuni reduse la nivelul cutiei craniene (a capului). Acest dispozitiv va emite unde magnetice prin pielea capului la nivelul creierului, care acționează prin cuparea migrenei. Această procedură acționează prin stimularea celulelor nervoase în acea zonă a creierului în care au loc modificările care duc la apariția durerii de cap de tip migrenos.

Spre deosebire de alte proceduri asemănătoare de tip invaziv, stimularea magnetică transcraniană nu necesită implantarea electrozilor la nivelul țesutului cerebral și nu necesită anestezie.

Stimularea magnetică transcraniană nu este un tratament curativ, care elimină total migrenă, însă este un mijloc terapeutic eficient, care reduce semnificativ în intensitate migrena severă. Această procedură poate fi utilizată ca singur mijloc de tratament sau în combinație cu terapia medicamentoasă antimigrenoasă administrată bolnavului în antecedente. Rezultatele stimulării magnetice transcraniene au fost limitae în cazul bolnavilor care prezintă migrenă cu aură.

Procedura durează aproximativ 40 de minute, timp în care bolnavul rămâne conștient și cooperant.

Contraindicațiile stimulării magnetice transcraniene

Persoanele care prezintă următoarele afecțiuni sau condiții fiziologice sau patologice:

• sarcina
• persoane supuse unei proceduri chirurgicale pentru anevrism
• montarea anterioară de stenturi
• implantarea diferitelor tipuri de stimulatoare (cardiace etc. )
• implantarea altor dispozitive electrice, precum peacemaker-ul etc.
• implantul cohlear pentru îmbunătățirea auzului
• electrozi montați pentru monitorizarea activității electrice cerebrale
• epilepsie
• psihoză
• tulburare bipolară
• tumori cerebrale
• accident vascular cerebral
• traumatisme cerebrale
• abuz de medicamente.

Mod de desfășurare a stimulării magnetice transcraniene

Stimularea magnetică transcaniană nu necesită internare și nu se desfășoară sub anestezie locală sau generală. Pentru desfășurarea procedurii de stimulare magnetică transcraniană este necesară plasarea bolnavului cu migrenă într-o cameră dotată cu un scaun rabatabil și plasarea în urechi a unor dopuri speciale, cu rol de protecție a auzului în timpul desfășurării procedurii.

Pe suprafața pielii scalpului se aplică mai multe dispozitiv electrice, conectate la o bobină electrică, care emite stimuli magnetici (impulsuri sau unde magnetice). Acești stimuli magnetici sunt transmiși cu ajutorul electrozilor montați pe suprafața scalpului la nivelul creierului, pentru stimularea celulelor nervoase cerebrale și ameliorarea modificărilor apărute la acest nivel.

Doza de stimuli magnetici emiși de către bobina electrică este ajustată de către medic și poate fi modificată în funcție de gravitatea simptomelor.

Complicațiile stimulării magnetice transcraniene

Printre efectele adverse ale stimulării magnetice transcraniene se numără:

• oboseala
• somnolența
• iritabilitatea
• amețelile
• parestezii sau spasme ale musculaturii feței
• disconfort la nivelul scalpului, pe locul stimulării
• convulsii
• declanșarea sindromului maniacal în cazul persoanelor cu tulburare bipolară
• pierderea auzului (în cazul în care procedura a fost realizată fără asigurarea protecției auzului). [1], [2], [3], [4]