Când somnolența cronică în timpul zilei este considerată anormală (patologică)?

Hipersomnia, sau somnolența resimțită în timpul zilei pe perioade lungi de timp, este un simptom frecvent cu un caracter cronic, tradus clinic prin imposibilitatea controlării senzației de oboseală în timpul zilei, pacienții adormind deseori în circumstanțe nepotrivite fără voia lor.

Uneori, somnolența cronică în timpul zilei poate reprezenta o simplă manifestare a unei vieți stresante și active, însă în situația în care o persoană se odihnește suficient noaptea și nu prezintă, în viața de zi cu zi, motive pentru apariția acesteia, somnolența cronică în timpul zilei poate căpăta un caracter patologic.

Cauzele apariției hipersomniei

Etiologia somnolenței cronice, atunci când aceasta nu este determinată de afecțiuni organice palpabile, este necunoscută, boala fiind considerată de natură iatrogenă. Una dintre ipotezele referitoare la factorii etiologici ai acesteia este reprezentată de producerea excesivă a unor molecule la nivelul lichidului cefalorahidian, ce se manifestă similar medicamentelor anestezice sau somniferelor.

Studii recente arată că această moleculă interacționează cu acidul gamaaminobutiric (GABA), un neurotrasmițător al cărui principal efect este unul inhibitor, și care stimulează mecanismele cerebrale ce determină somnul. (1)

Cu toate acestea, hipersomnia poate reprezenta și o manifestare a unor situații particulare, una dintre acestea fiind prezența unor modificări ale somnului fiziologic, după cum se întâlnesc în cazul apneei nocturne sau a insomniei. Mai mult, afecțiuni medicale precum scleroza multiplă, encefalita, depresia, epilepsia și obezitatea pot fi asociate cu somnolența cronică, același efect avându-l și consumul cronic de alcool sau dependența de substanțe stupefiante. (2)

Narcolepsia, afecțiune ce se manifestă prin hipersomnie diurnă, este cauzată că întreruperea ritmului circadian fiziologic și se prezintă sub două forme. Prima formă de narcolepsie este asociată cu o altă manifestare clinică a oboselii cronice, anume cataplexia, tradusă prin senzația puternică de slăbire musculară în timpul zilei, în special cauzată de o emoție puternică. Cea de-a doua formă, în schimb, nu presupune și prezența cataplexiei, având simptome similare tipului 1, însă fiind mai ușoară. (3)

De asemenea, un alt studiu a constatat că, dintr-un eșantion compus din 30 de pacienți ce au prezentat, în antecedente, sarcoidoză, două treimi dintre aceștia au experimentat, de-a lungul timpului, episoade cu caracter cronic de hipersomnie, sugerând astfel că aceasta este una dintre manifestările principale ale afecțiunii. (4)

Simptomele somnolenței cronice

Manifestările considerate fiziologice ale somnolenței cronice, indiferent de etiologia sa, se limitează la scăderea performanțelor mintale pe perioade scurte, lipsa capacității de concentrare și senzația de somn. Acestea sunt normale, în special dacă li se asociază un program de muncă lung și un stil de viață obositor, precum și o cantitate redusă de somn pe timpul nopții, acesta fiind cel răspunzător de regenerarea capacităților cerebrale.

În situații patologice, persoanele cu hipersomnie pot resimți:

• dificultate la trezirea dintr-un somn lung;
• pierderea controlului asupra mușchilor;
• scăderea capacității de gândire;
• scăderi marcate ale energiei;
• dificultăți de vorbire;
• afectarea memoriei;
• halucinații;
• anxietate;
• iritare. (2, 5)

Influența asupra vieții de zi cu zi

Hipersomnia, ca manifestare a unor multiple posibile afecțiuni sau iatrogenă, afectează persoanele care o prezintă în multiple feluri, cel mai comun fiind scăderea capacității de muncă și scăderea potențialului global. Astfel, oamenii care suferă de narcolepsie se simt obosiți pe toată durata zilei, iar somnul de după-amiază nu influențează în mod pozitiv această senzație, oboseala fiind prezentă și după ce se trezesc.

Mai mult, pe lângă o somnolență asemănătoare celei resimțite în mod fiziologic după masa de prânz, dar care persistă de dimineață și până seara, aceștia pacienți tind să adoarmă în circumstanțe nepotrivite, precum la serviciu, întrucât nu au control asupra somnolenței ce se asociază afecțiunii. (1)

Posibile tratamente ale hipersomniei

Somnolența cronică în timpul zilei nu este imposibil de tratat, însă în prezent nu există o atitudine terapeutică general acceptată pentru aceasta. În ultimul deceniu, atenția cercetătorilor din domeniul medical, în special din ramura neurologică a acestuia, a fost centrată pe identificarea factorilor de risc, etiologiei și unor posibile opțiuni terapeutice pentru hipersomnie, însă fără rezultate promițătoare. (5)

Spre exemplu, o echipă de specialiști din Melbourne a condus un studiu în care s-a propus terapia prin lumină drept potențială metodă de tratament de acasă a hipersomniei, însă rezultatele cercetării nu au oferit informații relevante pentru a putea deveni o recomandare medicală pentru pacienții care suferă de aceasta. (6)

În prezent, una dintre singurele opțiuni pentru persoanele ce prezintă somnolență cronică în timpul zilei pe care nu o pot controla și căreia nu îi pot găsi motive clare, induse de un anumit stil de viață, este participarea la studiile clinice axate pe hipersomnie și narcolepsie, contribuind astfel la identificarea caracterelor specifice ale afecțiunii și, în viitor, la descoperirea unor posibilități de tratament ale acesteia. (2)