Mercurul din pește

Deși peștele este un aliment sănătos și recomandat în orice dietă echilibrată, din ce în ce mai multe îngrijorări apar în ultimii ani privind potențialul toxic al acestui tip de carne. Informațiile sunt conflictuale în mass-media și se pare că principala îngrijorare este mercurul din pește.
Majoritatea peștilor și fructelor de mare conțin mercur, în concentrații variabile. Totodată, limita maximă de consum de mercur considerată sigură diferă de la o persoană la alta, factori precum vârsta mică sau înaintată, sarcina modificând recomandările. De aceea, în acest articol explorăm toate informațiile validate științific și recomandările oficiale privind mercurul din pește. [1]

Despre mercur

Mercurul este un element care se găsește în mod natural în crusta pământului. El există în natură sub 3 forme:

• Mercur elementar
• Compuși anorganici
• Compuși organici, precum metilmercur

Forma organică, de metilmercur, este cea mai comună în mediu și se formează prin combinarea mercurului cu carbon, cel mai frecvent cu ajutorul microorganismelor. Acesta este și compusul care se regăsește în pește.

Forma elementală, de mercur pur, este regăsit în termometrele clasice, unele becuri, electronice, fiind singurul metal care este lichid la temperatura camerei. Când este eliberat în atmosferă, o parte formează mici bile argintii și o parte se evaporă, fiind toxic când este inhalat. Sărurile de mercur sunt forma anorganică și se utilizează foarte rar în prezent, în procesarea fotografiilor, fungicide sau conservarea lemnului. [2, 3]

Toxicitatea mercurului depinde de forma sub care se regăsește, doza administrată și modul de pătrundere în corpul uman. În general, mercurul poate cauza probleme ale rinichilor, inimii, plămânilor și sistemului imunitar și este un cunoscut neurotoxic. [2]

Când este periculos mercurul din pește

Mercurul din pește și fructe de mare este principala formă prin care oamenii pot dezvolta toxicitatea asociată cu acest compus. Recomandările privind limitarea consumul de pește se aplică în special pentru femeile însărcinate, copii mici și bebeluși, care au un risc mai înalt de a acumula cantități mari de mercur în organism.

Riscurile asociate cu mercurul din pește includ:

• Ingestie în timpul sarcinii: dezvoltare deficitară a sistemului nervos al fătului care poate conduce la nou-născut la paralizii, întârziere în dezvoltarea mintală, ataxie, creștere încetinită, afectarea limbajului, memoriei și concentrării
• La copii și adulți: afectarea motricității, probleme de coordonare, tremor, afectarea vederii, creșterea riscului cardiovascular (promovează coagularea sângelui și formarea de trombi, scleroza arterelor, creșterea tensiunii arteriale)

Cea mai sensibilă perioadă este cea a embrionului în uter, consumul ulterior de către bebeluși, copii sau adulți cauzând o toxicitate mult mai redusă. Astfel, femeile însărcinate și cele care doresc să rămână însărcinate trebuie să fie cele mai atente când vine vorba despre consumul de pește. Este totuși important de menționat că peștele face parte dintr-o dietă sănătoasă, aducând un aport mare de acizi grași de tip Omega 3 și proteine de calitate și în această perioadă. [4]

Pentru femeile însărcinate, recomandările Institutului Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie sunt asemănătoare cu cele ale Administrației Alimentelor și Medicamentelor (FDA) din Statele Unite ale Americii și includ:

• Evită anumite specii: rechin, peștele spadă, marlin
• Evită fructele de mare crude
• Consumă maxim 2 porții (de 140 de grame) de pește uleios pe săptămână
• Consumă maxim 4 cutii de ton sau maxim 2 fileuri de ton proaspăt pe săptămână [5]

Pentru copii, următoarele recomandări sunt formulate:

• Evită complet peștele intens contaminat: rechin, pește spadă, regele macrou (din Oceanul Atlantic, diferit de macroul uzual găsit în Europa), ton obez (specia Thunnus obesus, eng. Bigeye tuna), pion portocaliu (specia Hoplostethus atlanticus)
• Evită fructele de mare crude pentru a reduce riscul de intoxicație alimentară
• 2-3 ani: 1-2 porții de ~30 grame de pește/ săptămână
• 4-7 ani: 1-2 porții de ~60 de grame de pește/ săptămână
• 8-10 ani: 1-2 porții de ~90 de grame de pește/ săptămână
• Peste 11 ani: 1-2 porții de ~120 de grame [6]

Peștele cel mai sigur pentru întreaga familie poate fi ales consultând listele din categoria următoare.

Tipuri de pește și conținutul de mercur

O dietă echilibrată și sănătoasă include cel puțin 2 porții de pește pe săptămână, dintre care una de pește uleios.

Cel mai scăzut mercur în pește se regăsește în următoarele specii:

• Păstrăv de apă dulce
• Somn
• Anșoa
• Hering
• Macrou
• Cod
• Crab
• Somon
• Sardine
• Fructe de mare: caracatiță, stridii, midii, creveți
• Eglefin
• Ton conservat, light

Speciile care au un conținut mai crescut de mercur, dar acceptabil dacă se reduc porțiile săptămânale sunt:

• Halibut
• Crap
• Macrou spaniol
• Ton alb, yellowfin
• Biban atlantic
• Păstrăv de mare
• Peștele grouper

Speciile de evitat, pe cât posibil sunt:

• Rechin
• Peștele spadă
• Marlin
• Macrou rege
• Tilefish (pește din Golful Mexicului)
• Ton obez (specia Thunnus obesus, eng. Bigeye tuna)
• Pion portocaliu (specia Hoplostethus atlanticus) [6]

Recomandări

Peștele face parte dintr-o dietă echilibrată și aduce un aport important de nutrienți, inclusiv acizi grași Omega 3, importanți pentru sănătatea sistemului cardiovascular. Niciun sistem de sănătate din lume nu recomandă excluderea completă a peștelui din dietă, nici pentru femeile însărcinate. Consumatorii trebuie însă să fie conștienți de nivelul de mercur din pește și să facă alegerile cele mai sănătoase în privința speciei de pește și cantității consumate. [5]