Menopauza precoce, timpurie sau prematură - cauze, manifestări, prevenire

Noțiunea de „menopauză” definește momentul din viața unei femei în care aceasta nu mai are cicluri menstruale timp de minimum 12 luni. Menopauza apare prin epuizarea rezervelor de ovule din interiorul ovarelor, cu scăderea importantă a nivelurilor de hormoni sexuali, fenomen fiziologic ce apare de obicei în jurul vârstei de 50 de ani. (1, 2)

Perioada ce precede menopauza este una de tranziție, în care ciclurile menstruale devin neregulate și apar deseori bufeuri, cu variații hormonale de estrogen și progesteron. Aceasta perioadă se numește „perimenopauză” și poate dura, de cele mai multe ori, între 6 și 10 ani. Durata perimenopauzei poate fi influențată de statutul de fumător, de etnie și de rasă. Odată ce menopauza s-a instalat, anii de după cele 12 luni fără cicluri menstruale sunt definiți drept „postmenopauză”. (1, 3)

„Menopauza precoce” definește instalarea menopauzei înainte de 45 de ani și apare la 5% dintre femei. „Menopauza prematură” reprezintă menopauza apărută înainte de 40 de ani și afectează în jur de 1% dintre femei. Acestea fie pot apărea de la sine, existând deseori o predispoziție genetică, fie pot fi induse prin metode medicale, cum ar fi intervenția chirurgicală de histerectomie totală. (4, 5)

Este important să diferențiem aceste noțiuni, întrucât în cadrul fiecărei perioade apar modificări caracteristice, influențând semnificativ starea de sănătate a femeilor, atât pe cea fizică, cât și pe cea mentală.

Cauzele pentru menopauză prematură sau menopauză precoce

Există numeroase situații care pot declanșa menopauza la o vârstă tânără, fiind important de semnalat dacă apare orice fel de modificare a ciclului menstrual. Printre cauzele menopauzei precoce, se numără (4):

• predispoziția genetică;
• bolile autoimune, în care țesutul ovarian este lezat de către propriul sistem imun;
• anomaliile cromozomiale, cu afectarea severă a secreției hormonale, cum ar fi sindromul Klinefelter;
• cauze necunoscute, când nu se poate identifica un anumit factor care a declanșat menopauze;
• mult mai rar tuberculoza sau oreionul;
• în urma tratamentului pentru afecțiuni oncologice (cel mai frecvent leucemie sau limfom Hodgkin), fie prin radioterapie dacă au fost tratate organe din vecinătatea ovarelor și a creierului, sau prin chimioterapie, cu distribuție sistemică în întregul organism;
• intervenții chirurgicale de îndepărtare a ovarelor;

Menopauza prematură, deși prezintă anumite cauze comune cu cea precoce, reprezintă o situație medicală mai gravă, fiind determinată frecvent de afecțiuni cu grad de severitate înalt (2, 5, 6):

• anomalii cromozomiale, cum ar fi sindromul X fragil sau sindromul Turner (cu menopauză instalată în timpul pubertății);
• boli autoimune precum artrita reumatoidă, hipotiroidismul, lupusul eritematos sistemic sau boala Crohn;
• boala inflamatorie intestinală;
• infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV);
• dezvoltarea sindromului de imunodeficiență dobândită (SIDA);
• cauze necunoscute sau predispoziție genetică;
• infecția cu citomegalovirus (CMV);
• hiperplazie suprarenală congenitală;
• galactozemie;
• sindromul oboselii cronice (denumită și encefalomielita mialgică), cu fatigabilitate severă, dureri musculare, dureri articulare, momente de amnezie și dureri de cap persistente;

Semne și simptome în menopauza prematură/precoce

Manifestările apărute în cadrul menopauzei diferă în funcție de perioadă și de vârstă. Deși pot avea cauze diferite cu numeroase manifestări asociate, instalarea menopauzei fiziologice, a celei precoce și a celei premature prezintă semne și simptome asemănătoare (1, 2, 5, 7):

• cicluri menstruale neregulate, cu sângerari ce pot să apară la distanță de 3 sau 6 luni, reprezentând perioada de perimenopauză;
• bufeuri de intensitate și durată variabile (de obicei între 1 și 10 minute), specifice pentru fiecare persoană în parte, cu înroșirea tegumentelor și senzație de căldură excesivă la nivelul întregului corp;
• transpirații abundente diiurne și/sau nocturne, care trezesc pacienta din somn;
• perturbarea ciclurilor de somn, cu apariția insomniilor sau a somnolenței diurne;
• scăderea bruscă a libidoului;
• creșterea bruscă, necontrolată în greutate, cu modificări metabolice și hormonale;
• subțierea unghiilor, căderea excesivă a părului, uscăciunea pielii, a ochilor sau a gurii;
• afecțiuni în sfera genito-urinară, cum ar fi infecții de tract urinar, uscăciune vaginală cu durere în timpul actului sexual sau incontinență urinară instalată brusc/ în timpul exercițiilor fizice/ prin strănutat
• dureri articulare;
• dureri musculare, pierderi de masă musculară;
• sensibilitate și/sau dureri în zona glandelor mamare;
• modificări în starea mentală, cu instalarea anxietății, cu pierderea memoriei, cu scăderea concentrației, iritabilitate sau, în cazuri severe, cu apariția episoadelor de depresie;

Alături de aceste simptome, modificările hormonale ale estrogenului apărute la o vârstă tânără asociază diverse riscuri pentru sănătatea femeii. Astfel, pacientele cu menopauza prematură sau precoce trebuie să aibă în vedere prevenirea anumitor afecțiuni, precum (2):

• numeroase boli neurologice, printre care și dezvoltarea de demență;
• disfuncții sexuale;
• afecțiuni cardiovasculare;
• tulburări psihiatrice de dispoziție;
• osteoporoză, cu risc crescut de fracturi și imobilizare prelungită la pat;

Deși simptomele fizice pot afecta starea generală și activitățile de zi cu zi ale femeilor, nu ar trebui niciodată să fie neglijate consecințele asupra sănătății mentale. Instalarea menopauzei la o vârstă tânără prezintă un impact emoțional important, care poate reprezenta punctul de plecare pentru numeroase boli.

Depresia este o afecțiune dificil de identificat și de diagnosticat, cu o evoluție insidioasă, care invalidează oamenii atunci când rămâne netratată. Aceasta se poate manifesta prin lipsa de plăcere și de interes față de activitățile zilnice, prin energie scăzută pentru activități care în trecut păreau simplu de realizat și prin dorința de evitare a contextelor sociale, a interacțiunilor cu alți oameni sau plimbările în aer liber. (7)

Dacă regăsiți în viața dumneavoastră îngrijorare cu privire la evoluția stării de sănătate din timpul menopauzei, există numeroase soluții de gestionare a situațiilor dificile (1, 6, 7, 8):

• comunicarea deschisă cu medicul de familie, cu medicul endocrinolog sau cu cel ginecolog despre toate semnele și simptomele deranjante, întrucât există frecvent tratament pentru ameliorarea acestora;
• încercarea ședințelor de psihoterapie alături de psihologi specializați pe emoții apărute în timpul menopauzei;
• păstrarea contactului cu prietenii și cu familia, alături de comunicarea deschisă cu alte femei care experimentează aceleași schimbări;
• menținerea unui stil de viață sănătos, cu sesiuni de activitate fizică moderată spre intensă, de aproximativ 30 de minute până la o oră zilnic, de 4-5 pe săptămână;
• ocuparea timpului liber cu activități de recreere, cum ar fi plimbările în parc, cititul, scrisul în jurnale despre emoțiile experimentate, urmărirea de filme sau spectacole de teatru;
• dacă menopauza prematură sau precoce s-a suprapus cu planurile dumneavoastră de a rămâne însărcinată, puteți lua în considerare programele de adopție a copiilor din centre de plasament;
• achiziționați un ventilator portabil, pentru a putea trece cu ușurință peste momentele neplăcute de bufeuri;
• evitați pe cât posibil cofeina, întrucât reprezintă o substanță care agravează semnele și simptomele menopauzei;

Metode de prevenire și de tratament pentru menopauză prematură/precoce

Prevenirea instalării menopauzei reprezintă o metodă disponibilă doar pentru anumite cazuri de paciente. Atunci când cauza menopauzei este reprezentată de factori modificabili, cum ar fi infecțiile sau fumatul, evitarea pe cât posibil a agenților declanșatori poate scădea semnificativ riscul de instalare a menopauzei precoce. Astfel:

• evitați contactul cu persoanei suspecte/confirmate cu oreion, tuberculoză, citomegalovirus;
• evitați contactul sexual cu persoane purtătoare de HIV;
• identificați cât mai rapid și tratați simptomele articulare ce pot sugera artrita reumatoidă sau lupusul;
• renunțați la fumat;
• identificați și tratați cât mai devreme simptomele de boală inflamatorie intestinală;
• discutați cu medicul de familie despre opțiuni de prevenire a menopauzei în cazul în care în familia dumneavoastră există o predispozișie genetică pe linie maternă;

Pentru cazurile determinate de factori nemodificabili, cum ar fi rasa, etnia sau anumite anomalii cromozomiale, și pentru persoanele la care menopauza precoce s-a instalat, exista anumite tipuri de tratament care pot ușura simptomatologia și pot ameliora modificările hormonale.

Terapia de substituție hormonală cu estrogeni și progesteroni are drept scop suplimentarea nivelului de hormoni sexuali din organism pentru a limita consecințele scăderii acestora (boli cardiovasculare, osteoporoză etc. ). Terapia poate fi administrată oral prin tablete sau topic prin creme, plasturi, implanturi, geluri. Prezintă atât beneficii, cât și riscuri pentru sănătatea pacientelor, astfel încât decizia de a administra terapiei trebuie discutată atent cu medicul curant. (2, 7, 9)

Persoanele care nu pot beneficia de terapie de substituție hormonală sunt (9):

• cele cu istoric de accident vascular cerebral;
• cele cu un status procoagulant sau cu boală aterosclerotică avansată;
• cele cu diagnosticul de cancer mamar, întrucât nivelurile crescute de hormoni agravează stadiul bolii;

Alături de terapia de substituție hormonală, consecințele nivelului scăzut de estrogeni asupra sistemului osos pot fi contracarate prin administrarea de suplimente de calciu și de vitamina D. Este recomandată administrarea zilnică de aproximativ 1.000 miligrame de calciu și de aproximativ 800 UI de vitamina D. (9)