Manifestările COVID-19 la un grup de pacienți internați într-un spital din Munchen

La începutul lunii februarie, cercetătorii de la Universitatea de Medicină Charite din Berlin, Clinica Schwabing și Institutul de Microbiologie al Armatei din Munchen au publicat un raport despre transmiterea SARS-CoV-2, evoluția clinică și tratamentul primului grup de pacienți cu COVID-19.
Raportul a fost publicat în Nature. Pe baza rezultatelor, s-ar putea dezvolta criterii care să determine cel mai devreme moment la care bolnavii COVID-19 din spitale cu număr limitat de paturi ar putea fi externați în condiții de siguranță.

La sfârșitul lui ianuarie, un grup de pacienți de lângă Munchen a devenit primul grup de bolnavi COVID-19 din Germania la care s-a evidențiat o legătură epidemiologică cu alte cazuri de COVID-19. Din acest grup, 9 pacienți au primit tratament la Clinica Schwabing din Munchen. Deși la momentul respectiv nu se știau foarte multe despre noul coronavirus, aceste 9 cazuri au fost studiate îndeaproape pe parcursul bolii, rezultând mai multe descoperiri despre SARS-CoV2-2.

Rezultatele raportului au arătat că toți bolnavii de la Clinica Schwabing erau tineri și de vârstă mijlocie, cu o simptomatologie în general ușoară, asemănătoare unei gripe: tuse, febră, anosmie (pierderea mirosului) și pierderea gustului. Toate cazurile au pornit de la un caz index, nefiind studiate doar pe baza unor anumite simptome.

La toți pacienții, testarea s-a făcut pe baza probelor nazofaringiene, din nas și din gât, precum și a probelor de spută. Testele s-au repetat pe parcursul evoluției bolii și până la 28 de zile de la debutul simptomelor. Dacă exista posibilitatea, se recoltau și probe din scaun, sânge și urină. Toate probele au fost testate pentru noul coronavirus de către 2 laboratoare separate: Institutul de Virusologie de la Charite din Berlin și Institutul de Microbiologie al Armatei din Munchen.

Potrivit rezultatelor, în primele săptămâni de simptomatologie toți bolnavii COVID-19 prezentau la nivelul gâtului rate mari de replicare și eliminare a virusului. De asemenea, și probele de spută aveau cantități mari de ARN viral. Acest lucru sugerează că noul coronavirus nu trebuie să ajungă neapărat în plămâni pentru a se replica, ci replicarea poate avea loc chiar și în gât, fiind foarte ușor de transmis.

Deoarece unele trăsături genetice ale SARS-CoV-2 și SARS erau asemănătoare, cercetătorii au presupus inițial că noul coronavirus ar infecta în principal plămânii, ceea ce ar fi făcut transmiterea interumană mai dificilă. Totuși, rezultatele raportului au arătat că SARS-CoV-2 diferă în ceea ce privește organul țintă afectat.

În majoritatea cazurilor, încărcătura virală a scăzut semnificativ în primele săptămâni de la debutul simptomatologiei. Totuși, deși viremia a scăzut și la nivelul plămânilor, aceasta a înregistrat o scădere mai târzie decât la nivelul gâtului. Cu toate că cercetătorii nu au mai putut obține particule virale infecțioase după ziua 8 de la debutul simptomatologiei, nivelele de ARN viral au rămas crescute atât în plămâni cât și în gât. Rezultatele au arătat că probele cu mai puțin de 100. 000 de copii ARN viral nu mai aveau particule virale infecțioase. Prin urmare, încărcătura virală mare în gât la debutul simptomatologiei indică faptul că bolnavii COVID-19 sunt contagioși începând cu fazele timpurii ale bolii, posibil chiar din perioada asimptomatică. De asemenea, contagiozitatea bolnavilor COVID-19 pare să se coreleze cu încărcătură virală de la nivelul gâtului și plămânilor.

Pe baza descoperirilor făcute, autorii raportului sugerează externarea din spital a pacienților cu COVID-19 atunci când prezintă mai puțin de 100.000 de copii de ARN viral în probele de spută în a 10-a zi de la debutul simptomelor. Acești bolnavi trebuie însă să meargă în izolare la casele lor.

Mai mult, rezultatele raportului sugerează că noul coronavirus se poate replica și în tractul gastrointestinal, dar cercetătorii nu au putut izola nicio particulă virală infecțioasă din materiile fecale. De asemenea, niciun test de urină sau sânge nu a ieșit pozitiv pentru SARS-CoV-2. Probele de sânge au fost testate și pentru anticorpi împotriva SARS-CoV-2, descoperindu-se că jumătate din bolnavi dezvoltaseră anticorpi până în ziua 7 de la debutul simptomelor. După 2 săptămâni, toți bolnavii dezvoltaseră anticorpi. S-a observat că anticorpii începeau să apară la momentul la care încărcătura virală începea să scadă.

Cercetătorii studiază acum imunitatea pe termen lung împotriva SARS-CoV-2, atât la acest grup de pacienți cât și la alții, iar acest lucru ar putea ajuta la dezvoltarea unui vaccin împotriva noului coronavirus.

sursa: Science Daily
foto: Charité – Universitätsmedizin Berlin