Invatarea mersului la toaleta

Invatarea mersului la toaleta si controlarea necesitatilor fiziologice este un pas foarte mare si important pentru un copil mic. Desi oamenilor mari li se pare un lucru foarte firesc, copiilor trebuie sa li se explice ce inseamna reziduurile corporale, precum si unde, cum si de ce acestea trebuiesc eliminate cat mai igienic. Totodata acest proces de invatare necesita foarte multa rabdare din partea parintilor. In primul rand, deoarece copilul nu invata peste noapte, iar in al doilea rand, reusita necesita multa incurajare si lauda.

Nu exista o varsta optima la care un copil sa fie invatat cu olita. De obicei copiii mici invata sa mearga singuri la toaleta intre 2 si 3 ani, iar fetitele sunt pregatite mai devreme decat baietii. Acest proces poate dura cateva saptamani sau cateva luni si nu se incheie odata ce copilul a invatat sa mearga in timpul zilei; copiilor le ia si mai mult timp sa invete sa ramana "uscati" in timpul noptii. Nu este un lucru neobisnuit ca un copil sa "ude patul" in mod accidental si la 7 ani. Copiii invata mai intai sa isi controleze sfincterul anal, apoi muschii pentru a retine urina.

Este copilul pregatit sa mearga singur la toaleta?

Copilul este pregatit sa invete sa mearga la toaleta atunci cand isi doreste sa faca acest lucru. Parintii trebuie sa stie ca nu pot alege ei momentul cand sa-i invete pe cei mici cu mersul la olita, deoarece copiii trebuie sa fie pregatiti, atat fizic, cat si psihic. Va puteti da seama ca cel mic este pregatit atunci cand:

• Achizitioneaza anumite aptitudini psihice - stie ca urmeaza sa urineze sau sa defecheze si asociaza senzatia fizica cu un anumit rezultat; ii pasa de rezultat.
• Poate urma instructiuni simple.
• Poate sta linistit pe un scaun, timp de cel putin 5 minute.
• Ramane uscat pentru mai mult de 2 ore in timpul zilei sau in timpul somnului de amiaza.
• Stie denumirea majoritatii partilor corpului.
• Poate sa mearga pana la baie si sa isi traga sau ridice singur pantalonasii.
• Se simte inconfortabil cu scutecul murdar - apare dorinta de a fi curat.
• Are eliminari regulate si previzibile - urineaza mai mult la o singura eliminare si nu "picura" pe parcursul zilei.
• Cere sa fie imbracat cu lenjerie de "oameni mari" ori arata interes pentru olita sau toaleta.

Copilul mic nu este pregatit sa mearga singur la olita atunci cand:
• Nu vrea sa i se scoata scutecul sub nicio forma.
• Sta pe olita, apoi urineaza pe podea.
• Isi scoate scutecul apoi isi face nevoile pe podea.
• Parintele ii propune sa incerce sa faca la olita, iar copilul refuza sau spune "Nu, nu, nu".

Cum incepeti invatarea mersului la toaleta si ce pot face parintii?

In primul rand, parintii trebuie sa aiba multa rabdare si sa puna la dispozitia copiilor tot ce au nevoie. Niciodata copilul nu trebuie sa fie fortat sa stea pe olita si nici sa fie pedepsit pentru eventualele accidente. Inainte de a incepe invatarea mersului la toaleta, puteti sa ii aratati celui mic cum se face, urmarind modelul parintelui sau al surorii / fratelui mai mare. Trebuie sa va decideti daca il veti invata pe cel mic sa faca la olita sau direct la toaleta. In primul caz, olita este foarte accesibila pentru copil, insa trebuie golita, iar in cel de-al doilea caz, cel mai probabil veti avea nevoie de un adaptor - reductor, pentru siguranta copilului. Bineinteles ca cel mai usor ar fi ca cel mic sa faca direct la toaleta, insa de multe ori aceasta este prea mare, sau copilul se teme de aspectul toaletei si trasul apei.

O alta decizie pe care parintii trebuie sa o ia este terminologia. Copiii mici trebuie sa stie sa denumeasca functiile fiziologice, insa in termeni mai usori de folosit pentru ei - treaba mare / mica, etc. Important este sa va ganditi pe termen lung - orice cuvant suna dragalas rostiti de un copil de 2 ani, insa lucrurile pot sta altfel peste cativa ani. In general, toti parintii cu experienta sunt de acord ca "recompensele" sunt foarte eficiente in invatarea copilului sa mearga la toaleta. Este bine sa nu exagerati insa - daca sunteti total impotriva acestei practici trebuie sa stiti ca cel mic are nevoie cel putin de incurajare verbala, iar de cealalta parte trebuie sa aveti grija sa nu transformati facutul la olita intr-un mijloc de santajare a parintilor pentru copil.

Ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe cei mici?

• Intrebati copilul de mai multe ori pe zi daca are nevoie sa mearga la toaleta.
• Stabiliti un program regulat de mers la olita: dimineata dupa trezire, inainte si dupa masa, inainte de culcare, etc.
• Invatati copilul sa se spele pe maini dupa folosirea toaletei.
• Amanati invatarea mersului la toaleta daca copilul nu pare a fi interesat.
• Pastrati-va calmul si rabdarea indiferent de situatie.
• Nu invinovatiti sau demoralizati copilul. Nu pedepsiti "accidentele" neplacute.
• Nu insistati ca cel mic sa ramana pe olita mai mult de 5 - 7 minute.
• Oferiti copiilor haine cu care se pot imbraca si dezbraca singuri usor. Ii puteti motiva pe cei mici cu lenjerie in culori vii.

Cum il invatati pe copilul mic sa mearga singur la toaleta?

Copilul invata mai intai sa controleze eliminarea materiei fecale - parintii trebuie sa urmareasca si sa depisteze indiciile care anunta defecatia - un eventual "program" pe parcursul zilei, mimica faciala - fortare sau concentrare. In momentul in care banuiti ca cel mic simte nevoia sa faca, duceti-l la olita. Fiti consecventi si incurajati copilul, pana cand acesta face legatura dintre senzatia fizica si folosirea olitei sau a toaletei. Pentru un copil cu varsta intre 1 si 3 ani este normal sa elimine materiile fecale de 3 - 5 ori pe saptamana, dar "evenimentul" se poate intampla si de 2 - 3 ori pe zi. Copiii mici urineaza de obicei de 8 ori pe zi si mai des daca sunt entuziasmati sau obositi.

Pentru a-l invata sa urineze la toaleta, trebuie mai intai sa ii aratati si sa-i explicati copilului la ce foloseste toaleta. Chiar daca va veti simti ciudat, exemplul personal este foarte util pentru cel mic. Duceti-l pe copil in baie imediat dupa trezire, apoi la intervale regulate pe parcursul zilei. Daca urineaza de 4 - 5 ori pe zi in toaleta, lungiti intervalele de timp dintre "excursiile" la baie. Nu invatati baieteii sa urineze de la inceput stand in picioare, deoarece le va veni foarte greu sa stea apoi asezati. Odata ce copilul isi controleaza necesitatile fiziologice in timpul zilei, controlul in timpul noptii va veni de la sine, realizandu-se pana la 4 - 5 ani. Intre timp insa, este bine sa pastrati scutecele in timpul somnului.

Probleme care pot aparea in timp ce copilul se obisnuieste sa mearga singur la toaleta

Cel mai adesea problemele apar datorita stresului indus de catre parinti sau "disputelor" dintre parinte si copil. "Accidentele" se intampla indiferent de cat de repede copilul invata sa mearga singur la toaleta. In aceste cazuri parintele trebuie sa-si pastreze calmul si sa nu-l certe pe copil. Cateodata copilul inregistreaza un regres - fie indiciile arata ca este pregatit, dar nu reuseste sa faca singur la olita, fie nu se poate controla, dupa ce aparent a invatat sa mearga singur la toaleta. Aceste situatii se intalnesc de obicei in preajma aparitiei unei boli, sau daca cel mic sufera de infectii urinare. Daca observati ceva neobisnuit in culoarea urinei, mergeti la medic.

De cele mai multe ori regresia are cauze emotionale si nu fizice - apare un nou bebelus in casa, decesul unui membru din familie, parintii se despart, sau orice situatie stresanta. In aceste cazuri este indicat ca stresul emotional sa se rasfranga cat mai putin asupra copilului. Udarea patului in timpul noptii - enurezis - este considerata a fi o problema medicala dupa varsta de 6 ani.

Implicatiile sexuale

Invatarea mersului la toaleta face parte dintr-un proces mult mai complex de invatare a propriului corp si functiilor acestuia. Atitudinea parintilor cu privire la organele genitale si functiile de excretie va influenta si modul in care copilul isi va asuma raspunderea pentru functiile corpului sau, precum si atitudinea sa ulterioara cu privire la sexualitate. Tine de responsabilitatea parintilor sa le arate copiilor cum functioneaza toaleta si sa le raspunda la toate intrebarile, cu calm si onestitate.

Actul de excretie provoaca o placere anala la copiii mici si din acest motiv este posibil sa doreasca sa se joace cu "continutul" olitei sau sa isi examineze organele genitale in timp ce stau pe olita. Acest comportament este absolut normal, insa trebuie sa fie corectat de catre parinti. Invatarea mersului la toaleta ofera ocazia invatarii denumirilor partilor si functiilor corpului - copilul trebuie sa stie ca functiile fiziologice sunt normale si ca eliminarea necesita un mediu privat.