Intervențiile în stilul de viață ce se bazează pe fenotipul de risc îmbunătățesc prevenirea diabetului

Modificarea stilului de viață, prin creșterea frecvenței și a intensității exercițiilor fizice, poate ajuta persoanele cu prediabet, o cauză premergătoare a diabetului zaharat de tip 2, să își îmbunătățească nivelul de glucoză din sânge și să întârzie sau chiar să prevină apariția bolii, conform concluziilor unui studiu publicat recent în revista Diabetes.
Mai multe exerciții fizice și un comportament alimentar sănătos ajută mulți oameni cu prediabet să își normalizeze nivelul de glucoză din sânge și să evite dezvoltarea diabetului de tip 2. Cu toate acestea, nu toată lumea beneficiază de o intervenție convențională a stilului de viață (LI). Cercetătorii de la Centrul German de Cercetare a Diabetului au investigat, într-un studiu controlat randomizat multicentric, dacă persoanele cu prediabet și cu risc ridicat de a dezvolta diabet beneficiază de o intensificare a intervenției și modul în care persoanele cu risc scăzut sunt afectate de un LI convențional.

Intervenția convențională a durat 12 luni, iar perioada de urmărire a fost de doi ani. Un total de 1.105 de indivizi cu prediabet au fost investigați în diferite locații de studiu din Germania și alocați unui fenotip cu risc ridicat sau cu risc scăzut, bazat pe secreția de insulină, sensibilitatea la insulină și conținutul de grăsime hepatică. În total, 82% dintre participanți au finalizat studiul.

Persoanele cu risc crescut de a dezvolta diabet, categorie din care fac parte indivizii care produc prea puțină insulină sau care suferă de ficat gras cu rezistență la insulină, au fost desemnați aleatoriu să primească LI convențională conform Programului de Prevenire a Diabetului (DPP) sau o intervenție mai intensivă cu dublul cantității de exerciții necesare. Rezultatele au arătat că mai mult exercițiu, adică un LI mai intens, ajută persoanele cu risc crescut să-și îmbunătățească glicemia și nivelurile cardiometabolice și să reducă conținutul de grăsime din ficat în limitele normale. LI convențional a fost, însă, mai puțin eficient.

Participanții cu risc scăzut au participat la un program convențional sau au fost incluși într-un grup de control, care a primit doar o singură consultare scurtă. După trei ani, toleranța la glucoză a fost mai probabil să se normalizeze la participanții cu o intervenție convențională a stilului de viață, decât la cei din grupul de control. Nu au existat diferențe în ceea ce privește sensibilitatea și secreția la insulină, conținutul de grăsime hepatică și riscul cardiometabolică. Rezultatele studiului arată că o intervenție individualizată, bazată pe fenotipul de risc, este benefică pentru prevenirea diabetului.

sursa: News Medical