Întârzierea maturizării creierului este legată de comportamente alimentare nesănătoase la tineri

Tulburările de comportament alimentar reprezintă afecțiuni psihiatrice serioase, asociate cu mortalitate crescută, diminuarea semnificativă a calității vieții și costuri socio-economice ridicate. În ultimii ani, prevalența lor este în creștere, mai ales în perioada adolescenței medii, sugerând nevoia critică de identificare timpurie și intervenții eficiente. Printre cei mai importanți factori de risc se numără anumite comportamente alimentare - de pildă restricția cognitivă a aportului alimentar și episoadele de mâncat în exces ori pe fond emoțional - despre care studiile genetice și de neuroimagistică arată că au o componentă moștenită și pot fi asociate cu dezvoltarea obezității și a tulburărilor de comportament alimentar.
O nouă cercetare condusă de Institutul de Psihiatrie, Psihologie și Neuroștiințe (IoPPN) de la King's College din Londra, bazată pe cohorta IMAGEN de adolescenți, și-a propus:  

• să identifice profiluri distincte de comportament alimentar la vârsta de 23 de ani, punându-le în relație cu scorurile poligenice pentru un indice de masă corporală crescut, precum și cu traiectoriile anterioare ale simptomelor de tulburare de comportament alimentar și ale problemelor emoționale (internalizante) și comportamentale (externalizante) de la 14 la 23 de ani;  
• să evalueze modul în care maturarea cerebrală (din perspectiva volumului de substanță cenușie, grosimii corticale și adâncimii șanțurilor cerebrale) poate media relațiile dintre riscul genetic pentru obezitate, problemele emoționale și comportamentale și adoptarea de comportamente alimentare nesănătoase în viața adultă tânără.  

La această analiză au participat 996 de tineri (478 de bărbați și 518 de femei), care au completat chestionarul Trei Factori ai Comportamentului Alimentar la vârsta de 23 de ani și au avut cel puțin o evaluare cu privire la problemele emoționale și comportamentale între 14 și 23 de ani (realizată cu ajutorul chestionarului Strengths and Difficulties). Au fost analizați parametrii cerebrali obținuți prin investigații repetate de imagistică prin rezonanță magnetică (la 14, 16, 19 și 23 de ani). S-au aplicat:  

• proceduri de tip k-means pentru a identifica grupuri omogene de participanți pe baza comportamentelor alimentare (restricție cognitivă, mâncat emoțional, mâncat necontrolat);  
• modele liniare mixte și modele de creștere latentă pentru a investiga evoluția în timp a simptomelor de tulburare de comportament alimentar, precum și a problemelor emoționale și comportamentale;  
• analize de mediere statistică, pentru a evalua dacă și cum modificările de volum cerebral sau grosime corticală mediază relația dintre factorii genetici, problemele psihopatologice și comportamentul alimentar la vârsta adultă tânără.  

Rezultate principale  

Identificarea grupurilor cu profiluri distincte de comportament alimentar  

Analiza k-means a diferențiat trei grupuri:  

• consumatori sănătoși (n=423): scoruri reduse la toate formele de comportament alimentar disfuncțional;  
• consumatori restrictivi (n=324): caracterizati prin cel mai înalt nivel de restricție cognitivă, dar și un scor ușor crescut la mâncat necontrolat;  
• consumatori emoționali și necontrolați (n=249): nivelul cel mai înalt de mâncat emoțional și mâncat necontrolat, cu tendință crescută și spre restricție cognitivă.  

Aceste grupuri diferă și prin distribuția pe sexe (cele două grupuri de consumatori nesănătoși fiind formate preponderent din femei), precum și prin faptul că aceia cu restricție cognitivă sau mâncat emoțional și necontrolat au avut, în medie, valori mai mari la scorurile poligenice de risc pentru obezitate și un indice de masă corporală mai înalt.  

Diferențele în traiectoriile simptomelor de tulburare de comportament alimentar  

Grupul consumatorilor restrictivi a prezentat diete mai frecvente (de tip „dieting”) pe tot parcursul adolescenței, iar consumatorii emoționali și necontrolați au înregistrat creșteri semnificative, între 14 și 23 de ani, pentru episoade de mâncat compulsiv (binge eating) și comportamente de restricționare și purgație. Acest ultim grup prezintă, prin urmare, un risc mai mare pentru tulburări de tip bulimie nervoasă.

Probleme emoționale și comportamentale de la 14 la 23 de ani  

S-a constatat că adolescenții care ajung să adopte comportamente alimentare nesănătoase la vârsta adultă prezentau deja, la 14 ani, niveluri mai ridicate de probleme internalizante și externalizante. În cazul consumatorilor emoționali și necontrolați, problemele externalizante (de tip impulsivitate, dificultăți de atenție și comportamente opozante) erau mai pronunțate de la începutul adolescenței. În plus, în ambele grupuri de consumatori nesănătoși (restrictivi și emoționali-necontrolați), problemele emoționale au crescut odată cu înaintarea în vârstă, sugerând o relație strânsă între intensificarea afecțiunilor emoționale și mâncatul disfuncțional.  

Diferențe în maturarea cerebrală  

Toate cele trei grupuri au prezentat, pe ansamblu, o reducere a volumului de substanță cenușie și a grosimii corticale în intervalul 14-23 de ani, ceea ce corespunde evoluției normale a creierului în adolescență și tinerețe. Cu toate acestea, consumatorii restrictivi și consumatorii emoționali și necontrolați au avut o scădere semnificativ mai mică în regiuni specifice ale creierului, indicând o maturare cerebrală prelungită (sau întârziată). Printre zonele cel mai frecvent implicate se numără:  

• cerebelul stâng (la ambele grupuri nesănătoase), care ar putea modula răspunsurile de sațietate și control al aportului alimentar;  
• zone din emisfera dreaptă, incluzând putamenul și zone frontale și parietale, care sunt implicate în procesarea recompensei, motivației și controlului cognitiv al comportamentului alimentar.  

În special la consumatorii emoționali și necontrolați, s-au evidențiat și modificări mai reduse în grosimea corticală a unor regiuni frontale și cingulate, asociate cu reglarea emoțiilor și autocontrolul.  

Analize de mediere: legătura dintre psihopatologie, maturarea cerebrală și comportamentul alimentar  

Modelele de mediere au arătat că, în cazul consumatorilor restrictivi, maturarea mai lentă (adică reducerea mai mică a volumului) din cerebelul stâng a mediat parțial relația dintre creșterea problemelor emoționale în adolescență și adoptarea ulterioară a comportamentelor de restricție alimentară. De asemenea, scorul poligenic mare pentru un indice de masă corporală crescut a influențat relația dintre problemele emoționale și comportamentul alimentar prin aceleași modificări cerebeloase.  

La consumatorii emoționali și necontrolați, dezvoltarea atipică a unor zone frontale și subcorticale a mediat efectul problemelor comportamentale ridicate de la 14 ani asupra tendinței spre mâncat emoțional și mâncat necontrolat la 23 de ani, independent de riscul genetic pentru obezitate. Acest lucru sugerează că, pe lângă predispoziția genetică, factorii de mediu și stresul emoțional (inclusiv probleme externalizante) pot interfera cu dezvoltarea normală a creierului și pot amplifica vulnerabilitatea pentru tulburări de comportament alimentar.  

Discuții și interpretări  

Concluziile studiului subliniază o asociere puternică între riscul genetic pentru un indice de masă corporală crescut, problemele psihopatologice din adolescență și comportamentele alimentare nesănătoase. Mecanismul neurobiologic ar putea implica alterări în maturarea cerebelului și a cortexului prefrontal, regiuni cunoscute că participă la reglarea impulsurilor alimentare, a dispoziției și a controlului cognitiv. În cazul adolescenților cu probleme externalizante mai accentuate, există o probabilitate sporită de a dezvolta un stil alimentar de tip emoțional și necontrolat, în timp ce adolescenții mai anxioși și depresivi (probleme internalizante) pot recurge la restricție alimentară ca mecanism compensator.  

Aceste rezultate sunt în linie cu studii anterioare care indică faptul că o dezvoltare cerebrală atipică, corelată cu factori genetici și de mediu, poate crește riscul atât de obezitate, cât și de episoade de mâncat compulsiv, bulimie sau alte tulburări de comportament alimentar. Totodată, munca de față aduce un plus de nuanță prin evidențierea rolului specific al cerebelului în rețeaua de sațietate și în gestionarea greutății corporale la adolescenți.  

Concluzii și implicații practice  

• Adolescenții care prezintă creșteri ale problemelor emoționale și comportamentale au un risc mai mare să adopte comportamente alimentare nesănătoase la vârsta adultă tânără, mai ales dacă există și o predispoziție genetică către obezitate.  
• Maturarea cerebrală încetinită, în special în cerebel și în circuitul fronto-striatal, poate media această relație, sugerând că susținerea dezvoltării sănătoase a creierului este o direcție importantă în prevenirea tulburărilor de comportament alimentar.  
• Pentru practica clinică, rezultatele indică necesitatea unui screening multiplu, care să includă atât evaluări timpurii ale problemelor emoționale și comportamentale, cât și factori genetici și caracteristici neurobiologice. Intervențiile timpurii, ce pot viza antrenarea abilităților de autocontrol, gestionarea anxietății și depresiei, precum și îmbunătățirea comportamentelor alimentare, ar putea preveni instalarea unor tulburări de alimentație cu consecințe severe.