Inițierea rapidă a RCP esențială pentru a îmbunătăți supraviețuirea după stop cardiac în afara spitalului

Un grup de cercetători din regiunea Friuli Venezia Giulia (Italia), condus de prof. Aneta Aleksova, a analizat timp de peste două decenii situația persoanelor cu infarct miocardic de tip STEMI care au făcut stop cardiac în afara spitalului. Concluzia principală este că factorul decisiv pentru supraviețuire și evoluție pe termen lung este rapiditatea cu care se inițiază manevrele de resuscitare, nu neapărat cine anume (trecător sau echipa medicală) realizează efectiv aceste manevre.

Creșterea implicării martorilor

Datele arată un salt semnificativ în ultima perioadă în numărul de pacienți care au primit resuscitare din partea martorilor (bystander CPR) până la sosirea echipajelor medicale specializate:

• Proporția a crescut de la 26% în intervalul 2003-2007 la 69% în intervalul 2020-2024.
• Chiar dacă procentul de intervenții din partea martorilor a crescut, cercetătorii subliniază că 80% din stopurile cardiace s-au produs în mediul casnic, ceea ce evidențiază nevoia de instruire a populației în tehnicile de BLS (Basic Life Support).

Durata până la revenirea circulației spontane

• Timpul median până la obținerea circulației spontane (ROSC) a fost de 10 minute în total, însă a existat un contrast între martori și personalul medical:

• 20 de minute pentru cazurile cu resuscitare efectuată de trecători
• 5 minute pentru intervențiile echipelor de urgență.

• Fiecare creștere de 5 minute până la ROSC a fost corelată cu un risc de mortalitate crescut cu 38%.
• În plus, o scădere a funcției de pompă cardiacă (măsurată prin fracția de ejecție) sau o vârstă mai înaintată (<em>fiecare 5 ani în plus</em>) au fost, de asemenea, factori majori de prognostic negativ.

Cum influențează tipul de salvator

• Analizele au arătat că tipul de salvator (martor vs. echipă de urgență) nu a contat în mod direct în supraviețuirea pe termen lung, ci viteza inițierii manevrelor de resuscitare.
• Indiferent dacă a fost vorba de personal medical sau de un simplu trecător, pacienții la care s-a instaurat mai devreme circulația spontană au avut șanse mai mari de a supraviețui și de a avea o evoluție favorabilă în spital.
• Studiul menționează însă că pacienții cu stop cardiac în afara spitalului din motive strict cardiace (de tip STEMI) au, în general, șanse mai mari de recuperare (comparativ cu alte cauze de stop cardiac), iar datele reflectă și un sistem local de urgență bine pus la punct, cu o populație probabil mai familiarizată cu tehnicile de prim ajutor.

Implicarea pentru sănătatea publică

1. Creșterea numărului de persoane instruite: Autorii accentuează importanța instruirii populației în manevrele de resuscitare, deoarece majoritatea stopurilor cardiace au loc acasă, iar șansele de supraviețuire cresc considerabil dacă manevrele de resuscitare încep imediat.
2. Eficiența sistemelor de urgență: Un sistem medical de urgență performant, care să ajungă rapid la caz, rămâne esențial. Cu toate acestea, până la sosirea ajutorului specializat, intervenția unui martor poate fi salvatoare.
3. Mesaj clar: „Este întotdeauna mai bine să faci ceva decât să nu faci nimic în timp ce aștepți sosirea ambulanței.” Inacțiunea întârzie ROSC și crește riscul de deces.

Concluzie

Studiul demonstrează că viteza cu care începe resuscitarea în stopul cardiac survenit în afara spitalului e mult mai importantă decât statutul salvatorului, fie el echipă profesională sau simplu trecător. Cu cât circulația spontană se restabilește mai devreme, cu atât scad șansele de deces și se îmbunătățesc perspectivele de recuperare. Prin urmare, accentul trebuie pus pe diseminarea cunoștințelor de BLS și pe acțiunea imediată, indiferent de context.