Îmbunătățirea motivației persoanelor cu afecțiuni neurologice ar putea fi posibilă, prin manipularea sistemului de recompensă

Prin manipularea receptorilor dopaminei maimuțelor și studierea comportamentului lor, oamenii de știință dezvăluie modul în care creierul nostru ne face să ne simțim motivați.
Motivația noastră de a depune efort pentru atingerea unui obiectiv este controlată de un sistem de recompensă conectat la creier. Cu toate acestea, multe afecțiuni neuropatologice afectează sistemul de recompensă, diminuând dorința de a lucra. Recent, oamenii de știință japonezi au manipulat experimental rețeaua sistemului de recompense a maimuțelor și au studiat comportamentul acestora. Studiul răspunde la unele dintre cele mai critice întrebări privind motivarea bazată pe beneficii și costuri a sistemelor de recompensă.

„Răspunsurile mentale, adesea o problemă la pacienții cu tulburări mentale, ar putea fi controlate, însă este necesar, înainte de toate, sa înțelegem mai bine cauzelor unor astfel de răspunsuri. Am vrut să ne uităm mai adânc în mecanismul tulburărilor motivaționale din creier.”, a declarat unul dintre autori, profesorul Yukiko Hori de la Institutele Naționale pentru Știință și Tehnologie Cuantică și Radiologică.

Pentru a face acest lucru, cercetătorii s-au concentrat asupra dopaminei (DA), „neurotransmițătorului” sau molecula de semnalizare care joacă rolul central în inducerea motivației și reglarea comportamentului pe baza analizei cost-beneficiu. Folosind maimuțe macace ca modele, cercetătorii au urmărit să descifreze rolurile a două clase de receptori DA - receptorul D1 (D1R) și receptorul D2 (D2R), ce transmit efectele DA în creier, în dezvoltarea beneficiilor și a costurilor motivare.

În studiul lor, cercetătorii au antrenat mai întâi animalele să îndeplinească sarcini de „mărimea recompensei” și „sarcini de lucru/întârziere”. Sarcinile le-au permis să măsoare modul în care dimensiunea recompensei percepute și efortul necesar au influențat comportamentul de îndeplinire a sarcinilor. Cercetătorii au observat că luarea deciziilor pe baza beneficiilor și costurilor percepute necesită implicarea atât a D1R, cât și a D2R, atât în ​​stimularea motivației, cât și în creșterea reducerii întârzierii.

sursa: Science Daily