Modul în care o durere o inhibă pe cealaltă

Percepția umană a durerii poate varia mult în funcție de situație. Există posibilitatea ca un stimul dureros să se simtă mai mult sau mai puțin în condiții diferite. Acest lucru se petrece datorită sistemului de control al durerii pe care fiecare organism îl are.
Cercetătorii investighează acest sistem prin metoda de cercetare numită Modularea Durerii Condiționate (MDC). Profesorul Dr. Oliver Höffken explică faptul că această metodă înregistrează cât de puternic un stimul dureros inhibă un alt stimul, prezent în același timp.

În primul studiu realizat, echipa de cercetare a comparat un model MDC cunoscut cu o variantă introdusă recent. În Modularea Durerii Condiționate, doi stimuli dureroși au întotdeauna un rol Primul stimul, numit și stimul de testare, se administrează de două ori: prima dată singur, iar a doua oară împreună cu un alt stimul, numit condiționator. Persoana testată trebuie să evalueze cât de dureros a fost stimului de testare aplicat singur și cât de puternic s-a simțit în momentul administrării stimulului condiționat.

În studiul de față, echipa a comparat doi stimuli diferiți: un stimul testat, cauzat de durerea provocată de expunerea la căldură și un stimul nou, declanșat de stimularea electrică a pielii. În ambele cazuri, stimulul de condiționare a fost generat de apă rece. Stimularea electrică a pielii prezintă un avantaj față de metoda în care seutilizează căldura pentru generarea unui stimul dureros: permite măsurarea modificărilor apărute în activitatea creierului, declanșate de stimulii electrici ai pielii. Aceste modificări se înregistrează cu ajutorul electroencefalogramei.

În cel de-al doilea studiu, cercetătorii au folosit metoda MDC testată anterior cu stimuarea electrică a pielii și au comparat-o cu efectul distragerii cognitive de ameliorare a durerii. Aceștia au descoperit că atât metoda MDC, cât și distragerea cognitivă pot reduce senzația de durere într-un grad similar. Cu toate acestea, cele două metode au prezentat rezultate diferite în măsurarea potențialelor electrice. Höffken susține că pe baza măsurătorilor obținute, el și echipa sa presupun că cele două efecte de ameliorare a durerii reprezintă două mecanisme neuronale diferite, care doar duc la același rezultat.

Cercetătorii și-au efectuat studiile pe voluntari sănătoși. Cu toate acestea, cercetarea asupra sistemului propriu de inhibare a durerii este, de asemenea, relevantă pentru a înțelege mai bine diferite tulburări ale durerii. „La pacienții cu durere cronică, dezvoltarea durerii postoperatorii și tranziția de la durerea acută la cea cronică, au fost deja observate în trecut modificările MDC. Prin urmare, în grupul nostru de studiu folosim modelul MDC ca instrument de investigare a mecanismelor de procesare a informațiilor legate de durere”, explică Höffken.

sursa: Science Daily