Hemofilia: o nouă eră terapeutică
Hemofiliile sunt cele mai frecvente tulburări de sângerare ereditare legate de X. În funcÈ›ie de factorii de coagulare, se face distincÈ›ia între hemofilia A (deficit de factor VIII) È™i hemofilia B (deficit de factor IX). Negestionate corespunzător, pot duce la boli cronice È™i dizabilități pe tot parcursul vieÈ›ii (1).
Manifestările apărute la nou-născuÈ›i sunt diferite de cele ale copiilor È™i adulÈ›ilor. În timp ce hemoragia intracraniană asociată naÈ™terii, circumcizia È™i sângerarea prin puncÈ›ie venoasă sunt frecvente în perioada nou-născutului, bolile articulare È™i traumatismele craniene apar la copilul mai mare È™i adolescenÈ›i. ConÈ™tientizarea manifestărilor clinice, precum È™i a complicaÅ£iilor tratamentului sunt cruciale în instituirea unui management terapeutic adecvat ÅŸi implementarea unor strategii de prevenÈ›ie (2).
În 30% dintre cazuri, boala este asociată unei mutaÈ›ii. Mai mult de jumătate dintre pacienÈ›ii cu hemofilie A sau B prezintă un nivel al factorului de doar 1% din valoarea sa normală. În ciuda diferenÈ›elor genetice È™i biochimice, aceste tulburări nu se pot distinge clinic.
Managementul hemofiliei a suferit schimbări majore în ultimii zece ani, prin dezvoltarea unor noi molecule ce pot ameliora semnificativ boala, în special în formele severe (3).
Fiziopatologie
Factorul VIII joacă un rol foarte important în procesul de coagulare. Este sintetizat mai ales de ficat. Are o durată de viață scurtă (timp de înjumătățire de aproximativ 8-12 ore). În fluxul sanguin, factorul VIII este protejat prin degradarea prea rapidă de către factorul von Willebrand. (4)
În cascada coagulării, factorul VIII se combină cu factorul IX pentru a activa factorul X. AceÈ™ti trei factori se combină pentru a forma complexul tenazic. Complexul tenazic este calea principală pentru sinteza trombinei È™i apoi a fibrinei, făcând posibilă producerea cheagului (5).
La vârsta adultă, nivelul normal al factorului VIII este între 50 si 150%, iar hemofilia există când nivelul său este mai mic de 40%. Fluctuează fiziologic de-a lungul vieÈ›ii, chiar È™i la în hemofilia uÈ™oară. Evoluează în funcÈ›ie de vârstă (rată mare la naÈ™tere, cea mai mică rată în jurul vârstei de 9 luni, apoi creÈ™te treptat cu vârsta). De asemenea, este crescut în inflamaÈ›ie, stres È™i sarcină (2).
Diagnostic, screening și prevenție
Hemofilia este o boală genetică, iar identificarea mutaÈ›iei genetice este importantă pentru consilierea familială, cu o valoare predictivă pentru tendinÈ›a de sângerare È™i riscurile asociate. DeÈ™i severitatea hemofiliei este definită de manifestările hemoragice, fenotipul clinic individual variază în cadrul fiecărui grup. În general, pacienÈ›ii cu hemofilie severă sunt diagnosticaÈ›i înainte de vârsta de 2 ani, dar indivizii cu hemofilie uÈ™oară poate rămâne nediagnosticaÈ›i pe o perioadă mai lungă de timp. În medie, 25-50 de evenimente de sângerare pe an pot apărea la persoanele cu boală severă, iar 5-10 la cei cu boală moderată. Doar 1–2 episoade apar la cei cu boală uÈ™oară, dacă nu sunt tratate. Profilaxia este standardul recomandat de îngrijire la nivel mondial (1).
În hemofilia A, factorul VIII este mai mic de 40% (în mod normal între 50 È™i 150%). IncidenÈ›a sa este de 1/5.000 de naÈ™teri. Hemofilia B este o formă mai rară decât hemofilia A, cu factorul IX mai mic de 40%, identificată în 1 din 30.000 de naÈ™teri
Severitatea bolii este direct proporÈ›ională cu profunzimea deficitului. În formele severe, sângerările, în special sub formă de hemartroze È™i hematoame, pot apărea fără contextul unui traumatism. Există, totodată, un risc crescut de sângerare viscerală È™i intracraniană. Simptomele pacienÈ›ilor încep cel mai adesea în primul an de viață. În formele moderate sau minore ale bolii, simptomele apar mai degrabă într-un context traumatic sau în timpul unei proceduri invazive. (3).
Diagnosticul de hemofilie este suspectat în cazul:
- unui istoric familial
- prezenÈ›a unor sângerări inexplicabile:hemoragie intracraniană la nou-născuÈ›i, sângerare articulară, cutanată profundă sau intramusculară, apariÈ›ia complicaÈ›iilor hemoragice în timpul unei proceduri chirurgicale sau după o extracÈ›ie dentară. (6)
Hemofilia, a cărei transmitere este legată de X, afectează în principal persoanele de sex masculin. Femeile, care sunt de obicei unul din doi purtători ai anomaliei genetice (când mama lor este purtătoare), pot prezenta hemofilie A sau B, cel mai adesea de severitate moderată, trecând neobservată pentru o lungă perioadă de timp. În ceea ce priveÈ™te riscul hemoragic, nu există efect protector al sexului: o femeie cu deficiență de 30% are un risc de sângerare identic cu cel al unui bărbat cu deficiență de 30%, cu specificul menstruaÈ›iei abundente, care deci nu ar trebui să fie întotdeauna pe seama tulburărilor hormonale (1).
Standardul actual de îngrijire pentru pacienÈ›ii cu hemofilie grav afectaÈ›i în ţările cu economii dezvoltate constă în administrarea regulată a concentratelor de factori destinate menÈ›inerii factorului peste 1%. Dacă artropatia a început timpuriu, poate fi prevenită în mare măsură prin profilaxie regulată. Când este continuată de-a lungul vieÈ›ii, profilaxia duce la aproape normalizarea speranÈ›ei de viață. Timpul de înjumătățire relativ scurt al factorului VIII È™i IX în circulaÈ›ie necesită administrarea frecventă intravenoasă a concentratelor cu factori (de 2-3 ori pe saptamana), ceea ce este solicitant È™i scump (6).
Profilaxia presupune:
• Profilaxie continuă: factor de substituÈ›ie administrat pentru a preveni sângerarea cel puÈ›in 45 din 52 de săptămâni (85%) dintr-un an;
- Profilaxia primară: profilaxia continuă începută înainte de vârsta de 3 ani È™i înainte de prima sau a doua sângerare articulară mare;
- Profilaxia secundară: profilaxia continuă începută după două sângerări articulare, dar înainte de debutul artropatiei cronice;
- Profilaxia terÈ›iară: profilaxia continuă începută la debutul artropatiei.
• Profilaxia intermitentă: factorul de înlocuire este administrat pentru a preveni sângerarea pe termen scurt, de exemplu în contextul unei intervenÈ›ii chirurgicale. (1)
Persoanele suspecte de hemofilie trebuie trimise către un centru specializat, care confirmă diagnosticul, stabileÈ™te tratamentul È™i monitorizează pacientul într-un mediu multidisciplinar. PacienÈ›ii ar trebui să aibă ulterior asupra lor un card de urgență cu datele de contact ale medicului È™i ale centrului care oferă urmărire È™i tratament de urgență (5).
Parcurs terapeutic
Pacienții cu hemofilie pot beneficia de:
- tratamente nespecifice (acid tranexamic, hemostatice locale);
- tratamente specifice indicate în cazul unui episod de sângerare, în prevenirea riscului hemoragic înainte de o procedură invazivă, sau în sfârÈ™it, într-un cadru profilactic la pacienÈ›ii cu episoade hemoragice spontane care afectează calitatea vieÈ›ii È™i prognosticul funcÈ›ional (leziuni articulare secundare hemartrozelor) sau vitale (7).
ApariÈ›ia primelor concentrate de factor VIII È™i IX la sfârÈ™itul anilor 1960 a revoluÈ›ionat tratamentul hemofiliei, cu gestionarea formelor severe È™i îmbunătățirea semnificativă a speranÈ›ei de viață.
Noii factori de coagulare au făcut posibilă creÈ™terea speranÈ›ei de viață a pacienÈ›ilor cu hemofilie până la vârsta de aproximativ 70 de ani. O dietă personalizată È™i practicarea sportului sunt două recomandări esenÈ›iale (8).
Ultimii ani au fost marcaÈ›i de dezvoltarea a noi tratamente ce simplifică îngrijirea È™i au o eficacitate crescută:
- molecule recombinante cu un timp de înjumătățire extins, permiÈ›ând o perioadă mai lungă între injecÈ›ii, precum È™i creÈ™terea eficacității tratamentului profilactic.
- tratamente cu administrare subcutanată:
• anticorpi monoclonali care imită activitatea factorului VIII;
• tratamente de reglare prin acÈ›iunea asupra inhibitorilor fiziologici ai coagulării (9).
Terapia genică, care a primit autorizaÈ›ie de introducere pe piață de la autoritățile din Europa È™i Statele Unite, urmăreÈ™te inducerea sintezei hepatice a factorului VIII sau a factorului IX prin transferul unei gene funcÈ›ionale, înlocuind gena alterată a pacientului hemofilic. InjecÈ›ia face astfel posibilă trecerea de la hemofilie severă la o formă moderată sau chiar minoră. Răspunsul la tratament este foarte ridicat, hemofilia intrând astfel într-o nouă eră terapeutică (7).
2. Haemophilia, link:https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34168126/
3. Advancement in the treatment of haemophilia, link:https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29928908/
4. Haemophilias A and B, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12781551/
5. The management of hemophilia in elderly patients, link:https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18044186/
6. Pediatric hemophilia: a review, link:https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22187396/
7. Gene therapy for hemophilia, link:https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31808868/
8. Obesity and physical exercise in hemophilia, link:https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37254730/
9. Hemophilia clinical gene therapy: brief review, link:https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23352600/
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
intră pe forum