Ghidul educatoarei - important de știut în educația copilului mic

Când ne gândim la comportamentul uman, educatoarele au câteva avantaje față de părinți: ani de experiență în educație, ascultarea instrucțiunilor (mulți copii refuză să își pună jucăriile la loc acasă, însă ascultă atunci când același lucru i se cere în fața colegilor) dar și faptul că educatoare este separată de mediul familial și este percepută ca o autoritate care îi oferă atât observații cât și recompense pe măsura sarcinilor bine îndeplinite. În continuare, poți citi mai multe despre cum să te comporți cu copiii, ce să faci și ce să nu faci, precum și o serie de exprimări care ar trebui evitate.

Ghidul educatoarei - important de știut în educația copilului mic

Este tentant să îți dorești să fii prietenul celor mici, însă aspectul cel mai important la o vârstă atât de fragedă este să înțeleagă că tu decizi și că ceea ce spui reprezintă, cu mici excepții, o decizie finală. Educatoarele câștigă respectul preșcolarilor prin stabilirea unui ton ferm și limpede din primele momente petrecute împreună. Nu trebuie să fii dură sau autoritară, ci să stabilești în mod ferm regulile, limitele, așteptările și consecințele. Obiectivul este ca cei mici să aibă o structură. (1, 2, 3, 4)

De asemenea, este necesar să te cobori la nivelul lor, la propriu. Fiecare conversație cu fiecare preșcolar în parte trebuie să se realizeze la același nivel. Fie te cobori ușor la nivel său, fie vă așezați pe scăunele.

Dacă un preșcolar face o faptă rea nu îl forța să își ceară scuze. Doar această activitate nu le arată unde au greșit și riști să repete boroboața. O soluție inedită este să mediezi o discuție între cei doi copii, pentru ca aceștia să își rezolve între ei diferențele de opinie. Deseori, acest tip comportament va atrage după sine scuze mult mai sincere. (5, 6)

Un alt aspect important vizează disciplinarea. Lovirea unui copil, stricarea unei cărți de povești, etc., reprezintă greșeli de moment și trebuie pedepsite conform gravității imediat după faptă. Dacă cel mic mărturisește că el a greșit și își cere scuze este posibil să nu fie nevoie de pedepse suplimentare. În niciun caz nu este indicat să îi spui că vei vorbi cu părinții; dacă nu este vorba de o faptă foarte gravă, consecințele faptei trebuie să apară imediat. Cel mic nu va face legătura dintre boacăna sa de la ora 10 și observațiile primite din partea părinților la ora 18. Dacă lași să treacă prea mult timp între fapta rea și pedeapsă, riști ca cel mic să nu își învețe lecția. (7, 8, 9, 10)

În cazul în care cel mic nu urmărește indicațiile, ai la dispoziție o soluție ușor de pus în aplicare. Anunță-i pe cei mici când treci de la joacă la citit sau la colorat. Le poți spune că peste 15-20 minute veți trece la altă activitate și poți chiar pune o clepsidră pentru a marca trecerea timpului. Alternativ, poți desena un ceas pe tablă, pe care îl vei hașura după fiecare 15 minute. Astfel, cei mici vor vedea cât timp mai au la dispoziție, iar încheierea activității nu va veni ca o surpriză. (11, 12, 13)

Predictibilitatea este foarte importantă, mai ales la vârstele fragede. Copiilor le place să știe ce urmează. Multe educatoare folosesc un calendar vizual pentru a trece în revistă următoarele activități. Atunci când știu ce le rezervă ziua respectivă sunt mult mai dispuși să coopereze. (14, 15, 16)

Oferirea de instrucțiuni simple este indicată. Unele educatoare folosesc tactica „întâi, apoi”. De exemplu, le spun copiilor „Întâi vă puneți hainele în cuier, apoi veniți în bănci”. Odată ce puștii se obișnuiesc cu două instrucțiuni mai poate fi adăugată una.

Problemele la toaletă pot stârni nervozitatea multor educatoare. Pentru a mai îndulci lucrurile, experții recomandă folosirea cântecelor. Rutina spălatului pe mâini ar trebui să țină circa 20 de secunde. În acest timp, copiii pot fi învățați un cântecel simplu. (17, 18, 19)

Ghidul educatoarei - Ce să faci

Primul lucru pe care trebuie să îl ai în vedere este că tu ai rolul de a-i învăța diverse lucruri. Nu presupune că știu ceea ce au de făcut. Este recomandat să îi înveți sarcinile zilnice, aparent banale: să închidă ușa la toaletă, să se spele pe mâini, să aibă fiecare prosopelul său.

În prima zi împreună la clasa pornește într-o mică aventură. În mod ideal ar trebui să îi înveți rutina din prima zi. Prezintă-le sala de clasă, toaletele, cabinetul medical, cantina, biblioteca. Poți chiar crea o temă și lăsa în fiecare loc o mică comoară (mici animale de pluș sau bile colorate). Copiii adoră să le colecționeze. (20, 21, 22, 23, 24)

Introdu tehnologia în clasă, însă cu măsură. Poți folosi aplicații educaționale sau lecții audio-video dacă tehnologia te ajută să le explici mai ușor copiilor noi concepte. (25)

De asemenea, îmbină învățarea cu jocul. De exemplu, îi poți fotografia în prima zi de grădiniță după care, cu pozele în mână, îi poți ajuta să învețe numele colegilor. Un alt lucru util este folosirea muzicii. Aceasta poate fi folosită ca o formă de tranziție. Poți alege o melodie pentru dimineață și una pentru după-amiază. (26, 27)

Flexibilitatea este un alt aspect important în sala de clasă. Rutina este esențială pentru educația celor mici însă ce se întâmplă când apar întreruperile? Acestea pot varia de la apariția ploii într-o zi în care ai planificat activități în aer liber, la prezența unor invitați ai școlii etc. Cum îi pregătești pe cei mici pentru a reacționa la astfel de întreruperi?

O soluție practică ar fi să le spui în avans despre lucrurile pe care le poți prevedea. Învață-i ieșirile de urgență înainte de existența unui exercițiu la nivel de grădiniță. Pentru ca cei mici să se obișnuiască cu imprevizibilul poți muta unele lecții de la începutul zilei, după-amiaza. Ora de citit o poți muta, atunci când vremea o permite, de pe covorul din clasă în zona de joacă de afară. (28, 29)

Învață copii să ascute.

Multe educatoare cu experiență spun că au observat un declin în atenția copiilor și în capacitatea de a asculta. Unii atribuie aceste efecte folosirii computerului și expunerii timpurii la televizor, dar și faptului că unii copii nu petrec foarte mult timp cu părinții. Programul încărcat al adulților și activitățile extrașcolare (dans, sport, etc.) poate face dificilă întâlnirea familiei, în aceeași încăpere, mai des de o dată pe săptămână. (30, 31, 32)

Însă capacitatea de a asculta și de a fi atent la ce spun cei din jur este utilă pentru copii și pentru adulții care vor deveni în viitor. Mai jos sunt câteva strategii prin care poți stimula capacitatea de ascultare a copiilor:

• Citește-le cât mai des, chiar și după ce învață să citească singuri. Pune-le întrebări despre poveștile pe care le-ai citit pentru a te asigura că au înțeles și că urmăresc firul narativ
• În momentele în care vorbiți unu-la-unu stabilește contactul vizual și atinge-i ușor pe umăr pentru a te asigura că ai atenția sa
• Atunci când le explici ce au de făcut roagă-i să repete înapoi pentru a te asigura că te-au asculta și că au înțeles ce au de făcut
• Jucați-vă jocuri simple care implică comunicare, schimbul de informații și înțelegerea unui mesaj
• Petreceți timp în activități de zi cu zi și încurajează comunicarea. Acestea pot include plimbările în parc, adunarea jucăriilor, explorarea unei săli de muzeu, etc.

Mai mult, dacă vrei ca cel mic să te asculte, vorbește aproape șoptit în loc să ridici tonul. Acest lucru îl forțează pe cel mic să se concentreze asupra vocii tale.

Implicarea părinților este un alt aspect important în educația copiilor. Vorbește cu părinții și spune-le despre activitățile zilnice/săptămânale ale copilului. Comunicarea este vitală pentru ca toată lumea să fie la curent cu progresul celui mic. Stabilește întâlniri periodice, convorbiri telefonice și trimite-le emailuri.

Ghidul educatoarei - Ce să nu faci

Poate cea mai comună greșeală care nu ar trebui făcută de educatoare este să își piardă răbdarea. Izbucnirea sau chiar pierderea autocontrolului este printre greșelile de evitat. Toate educatoarele au zile mai puțin bune, sunt iritați de preșcolari și pot avea dificultăți în menținerea unei atitudini proactive. Cu siguranță nu dorești să țipi, strigi sau plângi. Dacă simți că nu te poți controla este o idee bună să ieși din clasă și să te calmezi înainte de a reveni. (33, 34, 35, 36, 37)

Mai mult, este important să nu lași preșcolarii să te domine și să preia controlul asupra orelor. Unii preșcolari pot deveni gălăgioși în timpul unei activități, iar tu trebuie să fii capabil să îi faci față și să îi calmezi. Preșcolarii trebuie să respecte educatoarea, iar dacă oferi pasivitate și nu ai limite vei pierde controlul la un moment dat. O strategie ușor de aplicat este să stabilești un semnal pe care, atunci când îl văd, să știe că trebuie să se calmeze și să înceteze cu gălăgia. Câteva exemple includ ridicare unei mâini, aplaudarea sau mișcarea mâinii într-un anumit mod. Acest semnal se perpetuează ca un efect domino. Întâi ajunge la câțiva preșcolari, apoi ceilalți încep să le urmeze exemplu și revii la cârmă. (38, 39, 40)

O altă idee proastă este să iei masa în clasă. Mulți educatori fac acest lucru însă nu este potrivit indiferent de vârsta copiilor. Îți poți bea cafeaua de dimineața sau poți aduce gogoși sau alte gustări pentru copii; dar nu îți lua prânzul în timp ce copiii sunt prinși în activități.

Te implici prea mult. Iată o idee care poate pleca din considerente pozitive. Deoarece petreci mult timp cu preșcolarii, vei putea fi tentat să îi ajuți și în afara orelor. Evită să ai preșcolari favoriți și să stabilești relații personale în afara clasei. Acest lucru poate afecta dinamica grupului și, în timp, poate contribui la probleme în realizarea activităților.

Mai mult, nu este indicat niciodată să faci glume sau să râzi pe seama unui preșcolar sau a unui grup de preșcolari (de exemplu, cei care poartă ochelari de vedere). Uneori un comentariu aparent nevinovat poate afecta încrederea de sine și stima copilului. Pe de altă parte, poți folosi umorul pentru a destinde situațiile tensionate și pentru a-i ajuta pe preșcolari să se ia mai puțin în serios. (41)

O altă posibilă greșeală este să stai jos prea mult. Chiar dacă ai o măsuță cu scaun asta nu înseamnă că trebuie să stai jos tot timpul. De cele mai multe ori, preșcolarii doresc o educatoare dinamică care îi supraveghează, merge printre ei, îi ghidează. Statul jos prea mult poate sugera lene, cu excepția situației în care ești bolnav sau rănit și nu poți merge. În clasă este indicat să interacționezi, să circuli printre preșcolari. De asemenea, ca educatoare nu vrei ca cei mici să stea jos tot timpul. Oferă-le ocazii să se miște prin câteva minute de activitate fizică pe zi, prin activități la tablă sau jocuri în grup.

Nici să întârzii nu este indicat. Comportamentul educatoarei va modela comportamentul preșcolarilor. Întârzierea ocazională, cu doar câteva minute nu este o problemă. Dar când acest comportament devine regulat, preșcolarii vor crede că este acceptabil să întârzie și ei. Fii cât de punctual poți, iar atunci când întârzii asigură-te că le explici de ce ai întârziat și le ceri scuze.

Alte posibile greșeli ca educatoare includ:

• Certurile - discuțiile în contradictoriu cu pici de 5-6 ani duc nicăieri. La începutul anului, atunci când le prezinți regulile, este importat să incluzi și acest aspect, că certurile nu sunt apreciate și indică o lipsă de respect
• Umilirea copiilor - niciodată nu ar trebui să faci sau să spui ceva care să rănească demnitatea și stima de sine a copilului. Cel mic își va pierderea încredea de sine și nu va mai avea încredere în ceea ce spui
• Te plângi celor mici despre un coleg de muncă - indiferent cu cine ai un conflict fie că este vorba despre alte educatoare, despre management sau alte situații, nu ai nimic de câștigat dacă le spui copiilor. Este mai bine să vorbești cu persoana în cauză și să lămuriți lucrurile cât mai repede
• Un ton prea autoritar - copiii trebuie să te respecte și să participe de bună voie la activitățile zilnice. Dacă adopți un stil mult prea dur îi vei face pe cei mici să se teamă de tine. Obiectivul este ca picii să te îndrăgească și să te respecte
• Complici lucrurile simple - fă tot posibil pentru a nu le induce confuzie. Explică-le instrucțiunile într-un limbaj clar, pe limba lor, folosind cuvinte simple pe care le înțeleg
• Pedepsești toată clasa pentru greșelile unei persoane/unor persoane - poate părea că toată clasa este gălăgioasă însă foarte rar este cazul. Prin pedepsirea tuturor vei pierde susținerea și aprecierea preșcolarilor care se comportau adecvat și, cu siguranță nu vei elimina comportamentele negative din viitor
• Te complaci - acest lucru poate afecta cariera multor educatoare. Ar trebui să aspiri să îți îmbunătățești metodele de predare și să fii un profesor cât mai bun. Experimentează cu strategiile de predare și fă câteva schimbări în fiecare an. Mai mult, schimbări precum tendințele noi din educație, evoluția personală și simpla dezvoltare a copiilor ar trebui să aibă un impact.

Ce exprimări să eviți în educația copilului mic

Educatoarele ar trebui să evite anumite formulări care indică nervozitatea, supărarea sau frustrarea. Mai jos sunt câteva formulări care ar trebui evitate: (42, 43)

• „Ai potențial dar nu îl folosești” - preșcolarii se simt insultați atunci când le spui acest lucru iar dacă unii pot fi motivați să muncească mai mult, alții își pierd dorința de a învăța
• „M-ai dezamăgit” - bineînțeles că vom fi, ocazional, dezamăgiți de lucrurile făcute de preșcolari. Exprimarea acestei dezamăgiri depinde de felul în care o spui și ce cuvinte folosești. În general, astfel de exprimări sunt de evitat. Problema este că tratează un lucru întâmplat în trecut. O abordarea mai optimistă se referă la viitor. O alternativă ar fi „Ce crezi că poți face pentru a lua o decizie mai bună data viitoare când ești într-o situație similară?”
• „Ce ai spus?” - o astfel de exprimare apare atunci când educatoare trece pe lângă un grup de preșcolari și aude părți din conversație și pe un copil șoptind ceva. Această replică poate evolua rapid în direcții negative. Chiar dorești să afli ce vorbeau? Este mai bine să ignori și să mergi mai departe
• „Este împotriva regulilor” - regulile vizează comportamente. Deseori oamenii au la dispoziție mai multe variante din care pot alege cum să rezolve o problemă. Unele pot fi parte a regulamentului. Încearcă să spui „Să vedem dacă putem rezolva situația respectând regulile”
• „Fratele tău a fost mai cuminte decât tine” - niciodată nu trebuie să compari frații nici pozitiv și nici negativ. Aceste comparații pot cauza probleme indiferent de ce parte se află preșcolarul de care te ocupi în prezent
• „Cine te crezi?” - ceea ce vrea să spună această propoziție este că „nu ești la fel de important ca mine”. Se induce ideea de aroganță și poate apărea o luptă imaginară asupra cărei persoane deține puterea
• „Nu te mai oprești deloc din vorbit” - acesta este un mod ironic de a spune copilului să nu mai vorbească. Evită sarcasmul și spune-i direct ceea ce vrei să spui
• „Sunt foarte ocupată” - nu evita preșcolarul abrupt dacă are nevoie de ajutorul tău. Arată că îți pasă spunând „Sunt ocupată momentan însă problemele tale contează pentru tine. Dacă nu este o urgență, să găsim o altă oră pentru a vorbi. Chiar vreau să știu ce ai de spus”
• „Cu toții veți rata X dacă nimeni nu recunoaște că a Y” - pedepsele colective nu rezolvă nimic. Dacă vrei ca preșcolarii să fie responsabili pentru propriul comportament, ei trebuie să învețe că acțiunile lor au consecințe. Atunci când sunt pedepsiți pentru greșeală altcuiva, ajung să vadă lumea ca un loc impredictibil unde faptele greșite nu au consecințe
• „Ce e în neregulă cu tine?” - această întrebare implică un defect al preșcolarului. Cu toții suntem imperfecți astfel că întrebarea vine și este percepută drept o insultă. O soluție ar fi să adopți o atitudine care să spună „Văd că ai o problemă. Să lucrăm împreună pentru a o depăși”
• „Ești așa de deștept!” - acest lucru nu ar trebui să surprindă. Mulți cred că astfel oferă un compliment preșcolarului. Totuși, datele existente arată că această exprimare îi transmite preșcolarului că este norocos că s-a născut suficient de deștept pentru a rezolva sarcina cerută. De asemenea, se presupune că performanța preșcolarului nu are nimic de-a face cu efortul depus. Atunci când preșcolarul va încerca un lucru pe care nu îl va reuși din prima, s-ar putea da bătut repede deoarece genetica nu l-a făcut suficient de isteț pentru a reuși. Este de preferat să folosești sintagme precum „Am văzut cât de mult ai lucrat pentru a depăși partea dificilă a problemei” (44)
• „Am crezut că ești deștept” - astfel de afirmații nu motivează copiii. Dacă un preșcolar are dificultăți în realizarea unei sarcini este important să nu îi iei în râs efortul depus prin afirmații care vor crește panica și frustrarea. Poți folosi afirmații deschise precum: „Poate că ar trebui să privești lucrurile dintr-un alt punct de vedere”. De asemenea, poate fi util să îi recomanzi o pauză sau rezolvarea unei sarcini mai ușoare și apoi să revină la lucrurile care îl provoacă.
• „Mi-a plăcut cum a desenat Alex” - lăudarea unui preșcolar în fața clasei poate părea un exemplu bun de urmat pentru ceilalți însă este posibil să genereze ranchiună față de Alex. Mai mult, ceilalți își pot subevalua munca și se pot întreba „De ce nu a ales desenul meu?”. Ca o alternativă poți spune „Uitați o temă exemplară pe care am primit-o de la un preșcolar (fără nume) în trecut. Să discutăm despre ce o scoate în evidență”. Această discuție îi va ajuta pe cei mici să afle ce anume prețuiești al o temă bine făcută fără a deveni frustrați sau geloși pe colegi.
• „Nu vei reuși niciodată să...” - educatorii ar trebui să încurajeze mereu preșcolarii nu să îi descurajeze. Nicio educatoare nu ar trebui să frângă visurile celor mici. De asemenea, nu ai de unde să știi ce abilități își va dezvolta cel mic peste 5-10 ani. Atunci când îi spui unui preșcolar că nu poate face ceva îi limitezi posibilitățile
• „Ești așa de leneș!” - atunci când li se spune preșcolarilor în mod repetat că sunt leneși, acest lucru începe să devină parte din ceea ce îi definește. Mulți preșcolari sunt percepuți drept leneși când există un motiv profund pentru faptul că nu depun mai mult efort. Educatoarea ar trebui facă ce îi stă în putință pentru a descoperi cauza de la baza aparentei lene. Odată cauza identificată, educatoarea poate ajuta preșcolarul să depășească momentul
• „Ce întrebare stupidă!” - educatorii ar trebui să fie mereu dispuși să răspundă întrebărilor preșcolarilor legate de subiectul orei în curs. Preșcolarii trebuie să se simtă confortabil să pună întrebări. Atunci când educatoare refuză să răspundă întrebării unui preșcolar, aceștia încurajează întreaga clasă să evite să pună întrebări
• „Deja am vorbit despre X. Trebuia să fii atent” - preșcolarii nu sunt la fel. Procesează informațiile diferit. Munca noastră ca educatoare este să se asigurăm că fiecare preșcolar înțelege ceea ce îi spui. Unii preșcolari pot avea nevoie de mai multe explicații decât alții. Conceptele noi pot pun probleme unor persoane. Este foarte posibil ca mai mulți preșcolari să necesite explicații chiar dacă doar unul solicită acest lucru.

Educatoarea reprezintă un model pentru copii, primul model educațional. Astfel, comportamentul tău trebuie să inspire deopotrivă respect, grijă, atenție. Să îi facă pe preșcolari să vină la grădiniță cu grad și să vrea să învețe lucruri noi.