Gaze și vapori iritanți

Gazul reprezintă o stare a materiei care nu are formă proprie şi care datorită proprietății sale de expansiune, ocupă uniform tot spaţiul pe care îl are la dispoziţie, atât timp cât asupra lui nu acţionează forţe din exterior.

Vaporii reprezintă forma gazoasă a unei substanţe care în mod normal este lichidă. Cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât mai mare este evaporarea.

Gazele şi vaporii iritanţi sunt substanţe care au o mare reactivitate chimică, caracteristica comună fiind excitarea anormală a receptorilor de la nivelul aparatului respirator, cutanat, conjunctivelor. (1, 2, 3, 4, 5, 6)

Clasificare și efecte asupra organismului

Iritanții chimici cei mai frecvenți sunt:

• amoniac: foarte iritant pentru ochi și căile respiratorii superioare, determină obstrucția căilor respiratorii superioare, cum ar fi edemul laringian, bronhospasmul și edemul pulmonar noncardiogen
• acizi: clorhidric (edem laringian, traheobronșită), sulfuric (iritant respirator și asfixiant chimic), fluorhidric (pneumonită, hipocalcemie)
• clor (traheobronșită, sindrom de detresă respiratorie acută)
• oxizi de azot (bronhoconstricție, edem al căilor respiratorii, astm bronșic, bronșiolită obliterantă), fosgen (iritația căilor respiratorii superioare, edem pulmonar non-cardiogen)
• monoxidul de carbon
• fum și gaze de sudură (1, 2, 4)

Mecanisme de acțiune

Gazele și vaporii iritanți interacționează cu receptorii de la nivelul căilor de pătrundere în organism, producând fenomene dureroase (înțepături, arsuri, usturimi, disconfort) și fenomene reflexe (strănut, tuse, lăcrimare, rinoree, hipersecreție bronșică, congestie, edem, etc). (1, 2, 3)

Sindromul de iritație a căilor aeriene

Sistemul respirator este împărțit în 3 zone:

• căile respiratorii superioare sau tractul respirator superior, care include gura, nasul, sinusurile, faringele și laringele
• căile respiratorii medii includ traheea și bronhiile
• căile respiratorii inferioare includ bronhiolele și alveolele.

O mare parte din populație prezintă predispoziție genetică de a dezvolta o boală alergică, astfel încât după expunerea la agenți chimici sau biologici, este foarte probabil să dezvolte condiții patologice precum rinita, astm, bpoc, pneumoconioze, alveolita alergică extrinsecă, bronșiolită obliterantă, cancer.

Rinită

Rinita reprezintă inflamația mucoasei nazale. Simptomele includ: rinoree, congestie, mâncărime, strănut.

Frecvent, rinita coexistă cu astmul alergic, la care se poate asocia și conjunctivita, manifestată prin lăcrimare abundentă, usturimi, edem, hiperemie conjunctivală, senzație de corp străin.

Astm ocupațional

Astmul ocupațional poate fi cauzat de o gamă largă de agenți, cunoscuți sub denumirea de "astmageni". Acestea includ substanțe chimice cum ar fi izocianați și anhidride acide, precum și materiale biologice, cum ar fi praful de făină și unele proteine ​​și alergeni proveniti de la animale de laborator, cum ar fi pielea, urina, blana sau saliva de șobolani și șoareci. În mod obișnuit, starea angajaților care suferă de astm bronșic ocupațional se înrăutățește în timpul săptămânii de lucru și se îmbunătățește la sfârșitul săptămânii sau în timpul orelor de muncă.

BPOC

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este o boală pulmonară în care căile respiratorii devin mai înguste în timp, ceea ce face dificilă respirația. Simptomele includ tuse cu expectoratie, wheezing. BPOC-ul cuprinde 2 entitati: bronșita cronică și emfizemul.

Cauza principală a BPOC este fumatul, deși expunerea la diferite tipuri de substanțe periculoase poate provoca sau contribui la dezvoltarea acestuia.

Pneumoconioza

Pneumoconioza acoperă un grup de boli pulmonare care sunt cauzate de inspirația de pulberi insolubile, în special prafurile minerale. Cele mai frecvente boli din acest grup sunt silicoza, pneumoconioza minerilor de cărbune și azbestoza.

Silicoza este cauzată de inhalarea prafului de silice cristalină (cuarț). Se întâmplă frecvent la persoanele care lucrează în industria de exploatare minieră și nisip, precum și la cei care lucrează în industria ceramicii și în turnătoriile de fier și oțel. Este o boală progresivă, se agravează chiar și după ce expunerea a încetat și este marcată de o dificultate din ce în ce mai mare de respirație.

Pneumoconioza cărbunelui este provocată de inhalarea prafului de cărbune. Se caracterizează printr-o ușoară tuse și producerea sputei negre. La unii oameni, aceasta duce la fibroză progresivă masivă, dizabilitate și deces.

Azbestoza se caracterizează prin cicatrizare sau fibroză a plămânilor după expunerea pe termen lung a azbestului. Simptomele includ dificultăți de respirație, tuse neproductivă și o deformare a degetelor și a unghiilor. Este de obicei progresiva, asociata cu mezoteliom și cancer bronhopulmonar.

Alveolita alergică extrinsecă

Alveolita alergică extrinsecă este cauzată de contactul cu anumite materiale organice, de obicei spori fungici. Alveolita este inflamația alveolelor, produsa de către un alergen. Simptomele încep, de obicei, la câteva ore după expunere, cu simptome asemănătoare gripei: febră, oboseală și frisoane. Pe măsură ce boala progresează, se dezvoltă o tuse. Expunerea continuă poate duce la simptome cronice și fibroză a plămânilor. "Plămânul fermierului" este un tip de alveolită alergică extrinsecă și este cauzat de inhalarea prafului sau a sporilor din fân, muștar sau paie.

Bronșiolita obliterantă

Bronșiolita obliterantă (BO) este o boală rară care implică fibroză bronșică concentrică care se dezvoltă rapid după inhalarea anumitor gaze iritante la doze acide suficient de mari. Deși există multe cauze potențiale ale leziunilor bronsiolare implicate într-o varietate de boli pulmonare cronice, eșecul de a defini clar caracteristicile clinice și caracteristicile patologice poate duce la diagnostice ambigue.

Gazele iritante despre care se știe că cauzează BO urmează un proces patologic similar și un curs de timp al debutului bolii la om. Studiile privind gazele iritante inhalate cunoscute că produc BO (de exemplu, clorul, acidul clorhidric, amoniacul, oxizii de azot, oxizii de sulf) indică faptul că durata de timp dintre expunerile chimice cauzale și dezvoltarea bolii semnificative clinic este de obicei limitate la câteva luni. Mecanismul acțiunii toxice exercitate de aceste gaze iritante implică în general răspândirea și vătămarea gravă a epiteliului bronhiolelor care conduce la simptome respiratorii acute ce pot include edem pulmonar în câteva zile.

Riscul de BO de la gazele iritante este determinat în mod substanțial de toxicocinetica care afectează concentrațiile care apar în epiteliul bronșic. Gazele iritante foarte solubile care cauzează BO, precum amoniacul, în general, urmează un mecanism citotoxic de acțiune dependent de prag care, la doze suficient de mari, duce la o inflamație severă a tractului respirator superior și a epiteliului bronșic concomitent. Aceasta este urmată de distresul respirator acut, edemul pulmonar și fibroza concentrică post inflamatorie care devine, din punct de vedere clinic, evidentă în câteva luni. Spre deosebire de acestea, gazele iritante cu o solubilitate mai scăzută, cum ar fi fosgenul, urmează de asemenea un mecanism dependent de pragul de actiune citotoxic, dar poate prezenta mai multe leziuni ale țesutului bronșic insidios și izolat, cu o latență similară fibrozei. Până în prezent, studiile la animale și la om asupra gazului foarte solubil, diacetil, nu au identificat un model coerent de patologie și de latență care ar fi de așteptat pe baza studiilor altor cauze cunoscute ale bronsiolitei obliterante.

Febra de fum

„Febra de fum” este frecvent colectivă (mai mulţi sudori din grupul de lucru) şi se datorează inhalării fumului de sudură conţinând oxizi de metale galvanizate în care predomina oxizii de zinc. Se manifestă prin debut relativ brusc, după câteva ore de expunere, cu febră, frisoane, dificultăţi în respiraţie, tuse şi constricţie toracică, cianoză periferică. Este expresia unui fenomen de hipersensibilizare (modificări celulare limfocitare, eozinofilie în lichidul bronho-alveolar).

Fumul de sudură conţinând doze cumulative de metale cancerigene (nichel, crom hexavalent) poate explica mortalitatea crescută prin tumori maligne (în principal cancere bronho-pulmonare) în rândul sudorilor. (1, 2, 3, 4)

Cancer

Cancerul poate apărea oriunde în tractul respirator, de la nas până la plămâni. Deși cea mai frecventă cauză a cancerului pulmonar și a altor tipuri de cancer respirator este fumatul, substanțele periculoase găsite în unele locuri de muncă pot provoca, de asemenea, cancer, de exemplu, silicea cristalină, particule de eșapament și gaz radon.

Persoanele care sunt expuse la hidrocarburi aromatice policiclice, cum ar fi lucrătorii de cocs, se confruntă cu un risc mai mare de cancer pulmonar. Alte carcinogene pulmonare includ arsenic, cadmiu, crom și nichel.

Persoanele care lucrează cu lemn sau piele și care sunt expuse la condiții de praf prezintă un risc crescut de cancer al sinusurilor nazale.

asfixierea

Asfixierea este un pericol pentru persoanele care lucrează în spații închise, cum ar fi sudorii. Când oxigenul este inlocuit de un gaz sau de vapori, poate fi dificil și chiar imposibil ca oamenii să respire. Asfixiantii pot fi împărțite în simpli și chimici. Asfixiantii simpli sunt gaze sau vapori inerți, cum ar fi azot, dioxid de carbon, hidrogen și metan, care elimină oxigenul din aer când sunt în concentrații ridicate. Asfixiantii chimici includ monoxidul de carbon, care se combină cu hemoglobina pentru a preveni eliberarea oxigenului în celule și cianură de hidrogen și hidrogen sulfurat, care perturbă respirația la nivel celular.

Disfuncția olfactivă

Olfacția este importantă pentru apetitul normal, siguranța (de exemplu, detectarea fumului sau alimentelor contaminate) și comunicarea socială. Insuficiența olfactivă poate rezulta din insulte infecțioase, traumatice, alergice sau chimice. Clasele de substanțe chimice din aer asociate cu afectarea olfactivă includ metale, solvenți, gaze iritante și prafuri alcaline.

Insuficiența olfactivă indusă chimic poate implica deficite cantitative, calitative sau ambele. Din punct de vedere cantitativ, se vorbește de hiposmie (în cazul acuității olfactive reduse) sau anosmia (în absența completă). Din punct de vedere calitativ, parosmia se referă la un miros distorsionat față de normal, iar fantosmia constă în percepția unor mirosuri care nu sunt de fapt prezente.

(1, 2, 3, 4)

Manifestări oculare și cutanate secundare expunerii sau inhalarii de gaze și vapori iritanți (exemplu: ACID CLORHIDRIC)

Sindromul de iritaţie ocular apare izolat sau în contextul implicarii aparatului respirator. Se manifestă prin usturimi, senzaţia de corp străin, lăcrimare abundentă, , edem, hiperemie conjunctivală, leziunile conjunctivale pot deveni cronice (evoluând spre blefaroconjunctivită cronică, keratite).

Manifestări cutanate

Expunerea la gaze şi vapori iritanţi poate declanşa arsuri chimice dacă lichidele ce degajă gaze sau vapori, vin în contact direct cu tegumentele. Arsurile sunt similare cu cele produse de lichide caustice sau corozive. Gravitatea este dată de natura toxicului şi concentraţia lui, durata contactului toxicului cu tegumentul, suprafaţa tegumentară afectată. (1, 2, 6)