Frica de recidivă a cancerului de sân: cum este efectată viața supraviețuitoarelor

Cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial. Progresele în diagnostic și tratament au condus la o rată de supraviețuire mare, însă multe paciente rămân cu frica recidivei, chiar după terminarea tratamentului. Cercetătorii și-au propus să înțeleagă în profunzime cât de mult și în ce mod afectează această teamă viața de zi cu zi a supraviețuitoarelor, precum și ce strategii de adaptare folosesc acestea.
Un nou studiu analizează modul în care teama de recidivă (reapariția cancerului) influențează viețile femeilor care au supraviețuit cancerului de sân. Cercetarea, la care au participat 347 de femei diagnosticate anterior cu cancer mamar, subliniază impactul larg și adesea copleșitor al acestei temeri, care poate varia de la episoade sporadice până la forme persistente și debilitante.

Studiul a făcut parte dintr-un trial clinic randomizat (RCT) la care au participat 390 de femei, toate raportând un nivel clinic de teamă de recidivă (FCR - fear of cancer recurrence). Aproximativ 347 dintre ele au răspuns la un set de întrebări deschise, descriind cum se manifestă această teamă și cum îi fac față zilnic.

Analiza tematică a răspunsurilor a evidențiat domeniile majore de viață în care frica de recidivă interferează și a comparat experiențele femeilor în funcție de gradul de severitate a temerii lor.

Cum se manifestă frica de recidivă

Frica de recidivă s-a dovedit a perturba cel puțin cinci dimensiuni importante:

• 1. Emoțional - stres, iritabilitate, tristețe accentuată, până la tulburări de somn și anxietate în preajma investigațiilor medicale (ex. mamografii).
• 2. Comportamental - unele participante evită activitățile sociale când frica devine prea copleșitoare, se retrag în pat sau se izolează pentru a nu se gândi la boală.
• 3. Cognitiv - întreruperi frecvente ale fluxului de gândire (de exemplu, la job), ruminație sau imposibilitatea de a se concentra din cauza amintirii bolii.
• 4. Relațional - unele supraviețuitoare găsesc dificil să fie alături de familie (mai ales copiii), deoarece se întreabă constant câte evenimente familiale vor mai apuca.
• 5. Profesional - gândurile persistente despre cancer pot afecta performanța la serviciu sau chiar abilitatea de a menține un loc de muncă.

Impactul poate varia:

• Frica ușoară: apare rar (episoade izolate), de obicei legate de anumite date/controale (ex. stres moderat înaintea unei mamografii).
• Frica severă/clinică: implică declanșări frecvente și multiple, un grad înalt de suferință emoțională și retragere din activități. Aproximativ 74% dintre participante au menționat forme de teamă încadrate în zona „clinic semnificativă”.

Exemple concrete din relatările participantelor

• Reacții emoționale: Tristețe, anxietate, sentiment de „a nu aparține” sau rușine că se tem „prea mult” față de alte supraviețuitoare de cancer.
• Declanșatori zilnici: Fiecare durere în zona operată, reclamele TV despre medicamente oncologice, postările din social media - totul poate readuce în prim-plan îngrijorarea despre recidivă.
• Manifestări extreme: Ore întregi petrecute în inactivitate, insomnie prelungită, evitarea socială, compulsii (shopping online pentru a uita de boală), pierderea orientării când conduc mașina din cauza gândurilor obsesive.

Strategii de coping și speranțe pentru viitor

Participantele au relatat mecanisme diverse pentru a face față fricii:

• Evitarea - un număr semnificativ de femei încearcă să evite orice le amintește de cancer (de ex. renunțarea la grupuri pe rețelele sociale, oprirea TV-ului la reclame despre oncologie).
• Stil de viață sănătos - unele persoane văd frica de recidivă drept motivație pentru a mânca echilibrat, a face exerciții fizice sau a limita consumul de alcool.
• Sprijin spiritual sau emoțional - rugăciune, meditație, discuții cu membri ai familiei care au trecut prin experiențe similare, sau cu prieteni care înțeleg situația.
• Focalizare pe prezent - „să facem ce putem azi”, „profit de fiecare zi”, fiind practici care apar în rândul celor ce încearcă să evite gândurile negative despre viitor.

Totuși, cercetătorii subliniază că nu toate mecanismele de „evitare” sunt neapărat benefice pe termen lung. E nevoie de mai multă cercetare pentru a evalua efectele reale ale acestor strategii asupra calității vieții.

Întrebate ce speră să obțină din participarea la studiu, majoritatea femeilor au menționat dorința de a căpăta un sentiment de control, de scop, de conectare socială și de apartenență la un grup care le înțelege.

Concluzii și implicații

Teama de recidivă este una dintre cele mai frecvente provocări psihologice pentru femeile ce au supraviețuit cancerului de sân.
Această teamă persistă, în general, pe termen lung, dacă nu apar intervenții specializate.
Clinicienii ar trebui să poarte discuții periodice cu paciente despre temerile lor, să le ofere informații realiste despre riscuri și să exploreze posibile soluții de gestionare (terapie, suport psihologic, consiliere medicală continuă).
Existența unor programe de suport și intervenție psihologică centrate pe frica de recidivă poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții supraviețuitoarelor.

Astfel, studiul marchează necesitatea unei abordări cuprinzătoare, care să țină cont de dimensiunile multiple în care frica afectează viața de zi cu zi, dar și de mecanismele prin care femeile încearcă, mai mult sau mai puțin eficient, să-i facă față.