Tulburări psihotice acute

Buna ziua!
Soțul meu a avut diferite simptome și episoade pe care nu le-am recunoscut, iar după o vizita l psihiatru s-a pus diagnosticul: tulburare psihotică acută.
De 2 luni ia tratament. In primele 2 săptămâni de administrare nu s-a văzut nici o îmbunătățire, in următoarele 2 săptămâni încerca sa mascheze reacțiile pe care le avea. A mers la psihiatru după o luna și i-a recomandat olanzapina. De 10 zile ia tratament, se odihnește. A avut doar un singur episod in aceste 10 zile, a avut impresia ca este cineva in mansarda, noaptea și a mers sa verifice. Acum 2 nopți a fost prima noaptea in care a dormit liniștit, fără sa audă zgomote.
Îmi fac griji, suntem tineri, ii sunt alături, dar întrebarea mea este dacă vom putea avea vreodată copii. Bolile psihice nu au vindecare, doar trebuie ținute sub tratament. Ajutați-ma cu un sfat, cum sa procedez, va rog.

Boala nu produce sterilitate. Problema e ca se poate mosteni boala si va treziti cu mai multi bolnavi in casa. Un episod psihotic prelungit sau mai multe episoade psihotice pot insemna schizofrenie. Depinde ce diagnostic pune medicul in final. Nu va sfatuiesc sa faceti copii cu un sot bolnav de tulburare psihotica. Nu va puteti baza pe el din nici un punct de vedere pe termen lung.
Acesti bolnavi trebuie sa aiba o viata linistita, ferita de orice fel de stres, cu tratamentul luat pe viata. Altfel revine episodul psihotic. Foarte putini care au un asemenea diagnostic lucreaza si sunt acceptati de societate. Pensia pe caz de invaliditate este mica. 800 lei. Nu se poate trai din ea, cu atat mai mult avand si copii.
Mama mea este un caz care a a facut copii cu un om bolnav psihic. Tatal meu este bolnav. Si eu si fratele am mostenit boala. O consider o martira prin cata suferinta a trecut. Nu va doresc si nu va sfatuiesc sa riscati nici dumneavoastra si nici sanatatea copiilor.
Eu am boala psihotica de 26 de ani si pentru mine viata este o suferinta din cauza ei si din cauza bolilor secundare pe care mi le-au produs medicamentele pe care sunt obligata sa le iau zilnic pentru a preveni reaparitia episodului psihotic.
Lasati-l pe sotul dv. sa isi revina din episod, sa munceasca o perioada mai indelungata de timp, sa vedeti daca mai este capabil si apoi mai vedeti ce va mai rezerva viitorul si sa luati astfel de hotarari. Acum sub nicio forma nu se pune problema copiilor.

sustin ce a zis clara

Buna ziua! Sunteți de părere ca ar trebui sa renunț la mariaj? Eu am 24 de ani, iar el 31. Suntem de 6 ani in relație și de 1 an și putin căsătoriți legitim.
El își ia tratamentul, momentan, dar nu știu cum o sa reacționeze la aflarea ideii ca o sa ia tratament toată viața. Am fost și la psiholog și mi-a spus ca trebuie sa pun punct acum, mai ales din cauza faptului ca nu putem avea copii.
Mulțumesc!

Eu am tulburare psihotica. În aprilie 2021 fac 3 ani de tratament si îl voi scoate să văd ce se intampla. De când am luat prima pastila de antipsihotic nu am mai auzit voci. De aproape 2 ani lucrez încontinuu in comert. Tratamentul meu e de 5 mg olanzapina pe zi. Nu e indicat să faci copii cu un bolnav psihic fiindca bolile se mostenesc. Eu nu am de gand sa fac nici unul fiindca se poate naște cu malformatii de la medicamente adică handicapat sau sa mi moștenească boala psihică.

in primul rand psihologul nu trebuie sa-ti zica ce sa faci, ci sa te ajute sa-ti clarifici singura ce decizii sunt bune pt tine.

trecand mai departe, nimeni de pe forum nu iti poate zice ce decizie sa iei, pt ca nimeni nu poate intelege cum decurg lucuruile intre tine si sot dpdv al relatiei anterioare, prezente sau viitoare

decizia ta trebuie sa fie numai a ta si trebuie sa o iei in functie de modul in care percepi tu viata de-a intregul. in functie de ce iti doresti de la viata si de la partenerul tau, eventual cum iti vezi viata cu partenerul pe viitor.

sa ceri parere daca ar trebui sa renunti la mariaj e ca si cum ai cere parea cuiva daca ar trebui sa te mariti. tu trebuie sa stii asta, nu o persoana care vorbeste cu tine pe forum si care deci nu te cunoaste nici pe tine nici pe partenerul tau.

Mi s-a spus ca aceasta tulburare psihotică acută o sa il afecteze toată viața... nu o sa se poată rezolva nici cu tratament. Eu nu prea am ce sa-i reproșez in afara de discuțiile normale de cuplu. Acum este și mai liniștit datorită tratamentului, dar nu știu...

recuperarea lui depinde de gradul in care a avansat psihoza
aici e un clip pe youtube unde clarifica cati la suta se vindeca si detalii generale despre schizofrenie
------------*

sper sa te ajute sa intelegi mai bine situatia lui

(*modificat de admin)

Psihologul mi-a spus faptul ca niciodată nu se va trata aceasta tulburare. Și ca se poate transforma in schizofrenie și ca doamne ferește ce se poate întâmpla.
E cea mai grea situație din viața mea, mai ales in ceea ce privește copii...

nu m-as lua dupa psihologul tau.. e clar un psiholog fara experienta care habar nu are ce vorbeste
eu am schizofrenie si functionez mai bine ca un om normal (ma refer la media populatiei romaniei)

exista doua tipuri de simptome de schizofrenie: simptome pozitive si simptome negative. exista intotdeauna sansa sa ai parte de cele pozitive. asa cum e si la mine. incazul in care le ai pe cele negative, cu tratament simptomele se pot tine sub control, chiar mai mult, sa dispara. tine de ambitia persoanei in cauza daca face eforturi sa se recupereze

ce simptome de psihoza a avut sotul ?

vreau sa mai adaug un lucru. faptul ca tu pui problema in felul asta: "daca sa stai maritata sau nu pt ca el are o boala", imi arata ca de fapt tu nici nu-l iubesti. un om care iubeste o persoana care nu ii face rau prin natura bolii lui, nu-si pune problema asa cum o pui tu. deci, cred ca ti-ai dat singura raspunsul prin simpla intrebare.

ca ti-a zis psihologul chestii, e doar o scuza dupa care te ascunzi. in realitate tu nu ai sentimente fata de el. sigur mai este si varianta in care tu esti o tuta si iei deciziile nu cu capul tau ci cu al altora, dar sunt sigur ca nu esti, ci e doar o aparenta in spatele careia vrei sa te ascunzi

Se gândește și ea la fel și fel de scenarii, dar bolile astea pot intra in remisie cu tratament adecvat, un exemplu e la mine. Nu mai am nici un simptom și mai și lucrez.

Psihologul a zis ca sunt cazuri in care o astfel de persoana poate sa își omoare partenerul. I-o iubesc foarte mult, dar mi a spus tot felul de lucruri. Faptul ca nu o sa avem copii sau o sa avem copii cu malformații, cum ca eu nu am cum sa stau lângă o astfel de persoana ca poate in timp va auzi o voce care sa-i spună sa omoare persoana de lângă el, așa cum a fost cazul cu mama care și-a omorât copil, cazul din Brașov, deoarce e a auzit o voce care i a spus ca satanaa este in copil.
Nu vreau sa renunț la el, de asta și lupt, de aceaa și ma zbat in stânga și in dreapta.

La el s-a manifestat prima fata cu excese de gelozie. Credea ca am treaba cu rudele lui de sex masculin, vedea ca am semne pe corp, îmi verifica telefonul și nu găsea nimic, spunea ca am stres tot, ca vorbesc cu diferite pers pe platforme gen booking. Cand veneam de la cumpărături sau de la rude, spunea ca am semne (mușcături, vânătăi, etc). După s-a calmat cu asta și avea halucinații. Auzea zgomote, spunea ca e cineva in casa, ca îl urmărește cineva sau dacă vedea un pahar pe masa de exemplu se panica, credea ca a fost cineva acasă. Se trezea noaptea și verifica mansarda pt ca auzea diferite zgomote. Pe unele le auzeam și eu, erau țevile de caldura, dar eu alte zgomote nu auzeam. Avea impresia ca eu plec de acasă și opresc camerele de supraveghere, dar carnetele funcționau normal.

pare ca are probleme de paranoia, iar daca ele persista un an, atunci cel mai probabil va fi diagnosticat cu schizofrenie paranoida.
referitor la psiholoaga de 2 lei, revin si sustin ca nu stie ce vorbeste. cunosc 3 persone diagnosticate cu schizofrenie paranoida care iau tratament si culmea niciuna nu are problemele descrise de psiholoaga pacii.

sunt texte medicale care exprima faptul ca studiile arata ca schizofrenicii nu sunt mai violenti decat populatia generala. deci ce psiholoaga pacii e aia ?

singura problema ar putea fi ca el sa nu-si recunoasca paranoia, iar astfel sa nu-si ia tratamentul corespunzator, fapt ce ar crea turbulente in relatia cu el

ce a zis psiholoaga e ca si cum ti-ar zice ca o sa faci accident cu masina. pai unii fac accident de prosti ce sunt ca nu is atenti, iar altii mai prudenti nu fac ( in cazul schizofreniei, atentia fiind tratamentul corespunzator).

sanse sa faci accident sunt mari.

daca ar fii sa ne luam dupa psiholoaga ta, unei femei fara sot bolnav, i-ar putea recomanda sa nu caute barbati pt ca acestia sunt agresivi si s-ar putea sa aiba femeia parte de tratamente antice.

1 Diagnosticul pus de psihiatru a fost tulburări relaționale, iar cel de al doilea diagnostic a fost tulburare psihotică acută.

El își ia tratamentul. Este a doua luna.

1. tie ce iti spune diagnosticul de "tulburari relationale" in contextul pe care mi l-ai descris ?
2. am zis ca VA FI CEL MAI PROBABIL diagnosticat cu schizofrenie paranoida DACA simptomele acestea persista 1 an de zile. nu il poate incadra inca la schizofrenie paranoida pt ca doctorul nu are caile legale de a face acest lucru. ce nu-i clar ?

Am înțeles. Eu doar am specificat etapele.
Mulțumesc!

@AnaMaria1989

Dv. daca v-ati fi imbolnavit, v-ar fi placut sa fiti abandonata de sot?
Desigur ca puteti oricand abandona "crucea" asta, dar e posibil sa dati peste o "cruce" mult mai grea.
Casatoria e si la bine si la greu. Aveti rabdare cu el.

Nu o sa-l abandonez.
Așa i-am spus și eu eu psihologului “la bine și la greu”, in ciuda a tot ce mi-a spus.

Si mie psihologul mi-a spus sa imi abandonez tatal si fratele, bolnavi. Fratele meu ulterior, a murit. avea 38 de ani. Va dati seama cu ce remuscari de constiinta as fi trait daca as fi facut asta?

Pe mine m-a demoralizat răspuns psihologului și am avut noroc ca am avut discuții cu tatăl meu și “mi-a deschis ochii”, ca sa spun așa.

mi se pare de neacceptat ce fac psihologii astia cu sfaturile lor, complet lipsite de realitate, chiar vicioase

Ana Maria, ati discutat de cand ia tratament si spui ca e destul de bine despre acuzele lui de dinainte, cum ca il inseli, despre urmele de muscaturi pe care le vedea pe corpul tau si celelalte acuze? Cum le priveste acum? Admite ca au fost nascociri de om bolnav psihic sau crede totusi ca a fost ceva-ceva, dar ca tu te-ai potolit?

Boala asta, paranoia, ca-i zice schizofrenie, ca nu, se pare ca e foarte usor de controlat cu medicamente, simptomele dispar si si bolnavul poate duce o viata normala. Unii au un singur episod in viata si nu se mai repeta, iar tratamentul se opreste dupa doi ani sau chiar mai repede. Despre copii, discuta eventual cu un medic psihiatru, ei spun ca se pot face, ca riscurile in cazul unui singur parinte bolnav nu ar fi atat de mari -nu sunt mari spun ei nici in cazul cand amandoi sunt bolnavi si ei nu descurajeaza pe nimeni sa faca copii. Mie nu mi se pare ca ar fi asa, dar eu nu sunt medic.

Ce sfat sa-ti dau? tu singura trebuie sa te decizi ce e mai important pentru tine, ce iubesti mai mult: omul de langa tine, relatia ta cu el sau ideea de a avea copii sigur sanatosi si o relatie linistita cu un alt om sanatos psihic. Daca l-ai iubi, nu s-ar mai mai pune problema alegerii, ai ramane langa el chiar renuntand eventual la ideea de a avea copii, exista multe cupluri care nu au si secretul lor tocmai acesta e, ca unul dintre ei are o boala ori o ereditate incarcata si se tem sa faca. Cum ti-a deschis ochii tatal tau, ca-s curioasa, de obicei parintii preseaza pentru despartire, sunt mai lucizi, isi doresc pentru copiii lor casnicii fericite, linistite si nepoti sanatosi? Mai trebuie sa te si gandesti ca nebuniile lui au cam fost legate de tine, de gelozie. Cum le-ai suportat (unii suporta mai usor acuzele, nebuniile, altii mai greu - eu, de exemplu, rezist cat rezist, dupa aia explodez si incep sa fac planuri de evadare) si daca ai fi dispusa si in viitor sa mai treci prin asa ceva, de dragul lui. Teama ta despre posibile agresiuni asupra ta este normala, un risc exista. Insa, daca el isi ia tratamentul si simptomele dispar, riscul de agresiune asupra ta dispare si el.

Tatăl meu m-a ajutat și încurajat sa ii fiu alături. Acțiunile lui raportate la mine se referă doar la aceste momente de gelozie. Reapar astfel de gânduri doar atunci când nu își ia tratamentul. Ultimele 2 zile nu l-a luat, eu fiind foarte obosita și adormind foarte devreme. Aseară (a fost a doua zi când nu a luat tratamentul) “vedea” mușcături pe fata mea. Am 2 mici umflaturi deasupra buzei, dar sunt niște iritații datorită procedurilor de “înfrumusețare”.
Ma gândesc ca am 24 de ani și o viața înainte. Vreau sa ii fiu alături, doar ca sunt anumite momente când sunt cu moralul la pământ și ma demoralizează lipsa lui de implicare in a-și rezolva problemele. La un moment dat, efectiv obosesc sa ii spun sa-și ia tratamentul sau sa mergem sa aflam părerea unui alt psihiatru. El spune ca ia pastilele doar pentru mine și ca el nu are nici o problema. Vreau și îmi doresc sa-i fiu alături, doar ca spune ca ia pastilele și merge la psihiatru doar pentru mine. El nu are nimic și doar eu vreau sa fac sa para ca el este nebun. Nu îl văd suficient de implicat. Evit discuțiile in contradictoriu sau momentele de “cearta”.

Da, e specific acestei boli sa nu fie constient de simptome si de faptul ca e bolnav, ii spune "lipsa de insight". Si eu m-am lovit de aceeasi problema si de acuza "eu nu am nimic, am avut niste probleme reale cu niste oameni care mi-au vrut raul si acum fac tratamentul pentru ca asa ai vrut tu si daca nu-l fac imi faci tu scandal, tu esti bolnava, nu eu". La tine, in plus, problemele lui "reale" le are cu tine, ca tu il inseli cu rude de-ale lui si vii acasa muscata de buza ori de altele. Si ca sa-ti maschezi infidelitatile l-ai dus pe el la psihiatru, l-ai convins pe doctor ca e nebun si acum el trebuie sa ia medicamente din cauza asta. Dar el o face deocamdata din dragoste pentru tine. In timp, poate creste in el o furie impotriva ta, daca nu e sub tratament si da, poate ajunge sa te agreseze.

Daca medicamentul e bun si il ia regulat, cam dupa 2-3 luni ar trebui sa dispara de tot simptomele, oricum si pana atunci trebuie sa-l linisteasca si sa le rareasca si atenueze. Iar dupa o perioada mai lunga de tratament, in jur de 2 ani (dar poate si mai putin, am auzit si de 1 an) medicul ii poate stopa tratamentul si poate ca simptomele nu vor reaparea.

Nu cred ca trebuie sa decizi azi ce e de facut, daca sa ramai cu el sau nu, vei vedea cum evolueaza boala lui si relatia voastra, in orice caz nu te repezi sa faci copii. Da-ti si da-i si lui un timp sa vezi cum evolueaza boala, intelegerea lui asupra bolii, cum evolueaza si se schimba sau nu sentimentele care le ai pentru el, rabdarea si asteptarile tale.

@ CatincaR

Tratamentul din nefericire nu se poate stopa. Este pe viata. Orice "stopare" va aduce cu sine, mai devreme sau mai tarziu, un alt episod psihotic.

Daca vrei sa intelegi mai bine boala, exista o carte excelenta, ti-o poti comanda de pe Amazon sau similare, ii spune "Understanding paranoia -a guide for professionals, families and sufferers" de Martin Kantor.

Dupa americani, ce are sotul tau ar fi Tulburare deliranta de tip gelozie morbida/delir de gelozie. Dar la noi, daca boala dureaza mai mult de un episod tratat si revine, o baga in oala mare numita "schizofrenie". E doar o clasificare, o conventie.

Uf, Clara, mai lasa-ma cu ce ti-o fi zis tie un psihiatru in garda, de plictiseala. Fiicei mele i-a stopat psihiatrul ei tratamentul, la implinirea a doi ani de tratament in care a fost bine si l-a vizitat regulat. De atunci au trecut 6 luni de zile. Dupa 3 luni a parut a avea o recadere, in conditiile cumularii in scurt timp a mai multor necazuri, nenorociri si umilinte reale. Avea o rezerva de medicament, a luat timp de 2-3 saptamani, si-a revenit total, de la medicament sau nu, nu stiu. De atunci au mai trecut vreo 3 luni, totul e perfect.

Probabil din frica asta de a nu fi înșelat el orice lucru îl pune pe seama înșelatului. Nu s-a pus problema niciodată de așa ceva. Ideea e ca ceea ce crede el nu este justificat. Au fost martori și părinții și cumnata mea ca nu aveam niciun însemn din ce vedea el.