tulburari de panica.doresc un sfat.

buna.de aproximativ 5 ani sufar de atacuri de panica.la inceput au fost destul de rare dar acum au inceput sa se agraveze.la sfatul sotului meu am consultat un psihiatru si mi a recomandat stimuloton si rivotril de 0, 5mg.problema este ca am luat numai rivotril, am inceput cu 1 pastila apoi am continuat cu 2, foarte rar am luat 3 doar la ocazii cand stiam ca plec undeva si mi era teama ca nu ma voi simpti bine.de ceva vreme mai exact am inceput sedinte de psihoterapie cocnitiv comportamentala.intrebarea mea este cum sa fac sa scap de acest rivotril.vreau sa renunt la el si am inteles ca nu trebuie brusc.am aproape 4 luni de cand iau.ma puteti ajuta cu un sfat.stimuloton nu am luat pt ca mi-este teama de atatea medicamente, desi domnul psihiatru mi a zis ca ar fi mai bun si nu ar da asa dependenta cum da rivotrilul.nu stiu ce sa fac, ajutati ma cu un sfat.cert este ca vreau sa scap de acest medicamentpt ca nu vreau sa devin dependenta de el, ca mai apoi sa devin o leguma.inainte de a avea aceste atacuri care mi au aparut brusc eram o persoana foarte activa acum insa parca prefer sa stau izolata de toata lumea.fara acest rivotril simpt ca nu as face fata.va multumesc pt intelegere si va rog ajutati ma cu un raspuns.

Buna Ramona.sunt total de acord cu doamna Olaru.din experienta mea pot sa ti transmit ca eu am luat 6 luni de zile cipralex, am hotarat sa incetez tratamentul de azi pe maine, adevarat:corpul mi-a intrat in sevraj, dar am facut foarte mult sport, am incercat sa mi folosesc toata energia.adevarul e ca a fost o prostie pentru ca in acelasi timp munceam si obisnuita sa am control si totala responsabilitate asupra muncii am avut de luptat cu un caos enorm, caosul din mine.corpul striga dupa cipralex.am ramas tare pe baricade si am scapat.anul acesta mi mi au fost prescrise (cladire de serotonina)creierul a primit chimic serotonina si nu a produs serotonina, trist ca astfel de medicamente sunt prescrise la oameni care sa o spunem tare:nu au problem grave(cancer, hiv., moarte in familie), au doar o perioada in viata cand poate nu-si gasesc rostul, care poate au o deficienta in organism, si de aici porneste sentimentul de panica, si daca auzim si stim tot mai mult de atacuri de panica, de burnout ne e uso si r sa ne catalogam in acelasi sector.in orice caz decizia e tot timpul in mana ta'fiecare om e responsabil de viata sa, este arta pe care fiecare si o face cum stie'.incearca sa exersezi des mai multe emotii(plans, bucurie, frica, suparare.)te va ajuta mult.eu de 3luni nu mai iau nici un medicament, doar cure de vit, ca-mg-vit c.iti doresc sanatate si multa putere sa treci mai departe.daca esti credincioasa iti recomand paraclisul maicii domnului de marin.

multumesc mult pentru raspunsurile pe care mi le ati dat. as vrea totusi sa va mai intreb ceva.daca incep sa reduc acest rivotril mai are rost sa incep sa iau stimuloton?vroiam sa incep sa iau zilnic cate o pastila si jumatate de
rivotril in loc de 2 o perioada de..sa zicem 2 saprtamani apoi 1pastila o perioada de 3 saptamani si asa mai departe. credeti ca asa voi putea sa renunt de tot la el si sa iau stimuloton asa cum zicea domnul psihiatru?dumnealui a zis ca nu crede sa fi dat dependenta rivotrilul pt ca nu am luat cantitate foarte mare dar totusi imi este putin teama de reactiile lui, mai ales dupa ce am vazut ce se spune despre el.va cer acest sfat pt ca sunteti de specialitate si stiti mult mai multe despre aceste reactii.vreau cu orice pret sa scap de aceasta stare care nu mi da liniste si sa ma bucur pe deplin de viata pt ca am uitat sa va zic am o fetita mica de 6 luni si imi doresc din suflet sa fiu tot mai mult in preajma ei.uneori imi doresc sa o scot in parc sa o plimb si mi este teama sa nu mi se faca rau de aceea prefer sa o plimb mai mult prin apropiere sau de cate ori ies iau cate o pastila de rivotril dar nu asa doresc sa mi traiesc restul vietii fiind dependenta de niste pastile.va multumesc mult pt intelegerea acordata si pt sfaturile de mai inainte.va pup si va respect.

Buna.felicitari.aveti norocul de un suflet pur langa d voastra.bucurati va!!!!eu va relatez din experientele mele triste, nu din specializare sau profesionalism.parerea mea certa e ca la fiecare persoana corpul reactioneaza mai mult sau mai putin la antidepresive.d voastra trebuie sa stiti care e motivul care va da atac de panica.eu am simtit numai ca am pierdut linia dreapta si am intrat intr un labirint de unde nu mai stiam cum sa ies, am fost prizoniera mea.cand am incetat brusc am avut zilnic ganduri e sinucidere ptr ca aveam impresia ca imi traiesc o viata moarta.am trecut peste toate incercarile si multumesc lui d zeu zilnic ca nu m a uitat.d voastra s ar putea sa aveti si postnatale depresii(corpul unei femei insarcinate se modifica).in tot cazul e scurt si cuprinzator:incetati treptat, orientati va atentia asupra noii vieti, ganditi va ce i face ei bine.traiti viata zi de zi ca pe o zi noua, nu ca pe o continure la ziua de ieri.stabiliti noi reguli ptr timpul cand iesiti in stres.nimic, absolut nimic nu va poate atinge negativ, nimic nu va poate face rau, d voastra sunte ti o fiinta puternia si demna de respect, comportati va corespunzator.eu am fost foarte flegmatica in timpul antidepresivelor si ptr exterior a ajutat mult.am o intrebare:cata apa folositi zilnic?(baut)si de alimente consumati...cafea, zigari, alcool...)ma bucur daca relatarile mele va ajuta cumva.sanatate si la micuta o viata buna cu mami.

Rivotrilul da dependenta, dar cred ca inlocuirea lui cu lorazepam(Anxiar), pentru un timp, si apoi reducerea Anxiarului care nu da o mare dependenta, ar fi mai buna.Ideea este ca Stimulotonul nu da dependenta, si ca daca starea dumneavoastra nu se modifica, puteti incepe, sub supravegherea medicului, sa luati Stimuloton.Antidepresivele de tipul Stimuloton(sertralina), dar nu numai, nu dau dependeta, doar repara ceva...Daca va veti vindeca, il veti scoate, nemaiavand nevoie de el.Cu Rivotrilul se pare ca e e mai greu, desi eu l-am scazut cam intr-o saptamana si nu mi-a dat sevraj.

Buna seara.Am vazut ca m ati intrebat daca alaptez in perioada aceasta.NU, nu alaptez, cand eram insarcinata nu am luat nici un fel de medicament, ma confruntam pur si simplu asa fara medicatie.Am inceput sa iau rivotril la 2 luni ale fetitei.Am fost la psihiatru inainte de a lua rivotrilul, nu l am luat doar din auzite.MI a zis sa iau stimuloton si rivotril numai ca eu nu am luat decat rivotril pt ca mi a zis ca isi face efectul mai repede decat stimulotonul dar pe parcurs am renuntat de tot la ideea de a mai lua si stimuloton pt ca dupa cum v am spus nu imi place sa traiesc doar din medicamente.eu eram o persoana care nu aveam probleme si din aceasta cauza nici pastile nu aveam nevoie sa iau.Nici nu stiu cum sa i zic la ceea ce am ;atac de panica sau mai degraba anxietate, simpt mai tot timpul ca nu am aer asta este singura mea problema.nu beau cafea de foarte mult timp, nu fumez absolut deloc si nici cola nu consum de vreo 2 ani.exista insa o problema, nu prea beau foarte multa apa.imi recomandati dumneavoastra cateva sedinte de consiliere psihologica insa eu nu stiu daca am mentionat mai sus ;am inceput sa fac psihoterapie cocnitiv comportamentala.am facut 3 sedinte deocamdata, mi s arecomandat sa fac 12 sedinte.singura problema este ca mi este teama de reactiile acestui rivotril cand am sa renunt definitiv la el.eu va multumesc ca sunteti alaturi de mine, ma intelegeti si imi dati fiecare cate un sfat.cu ajutorul dumneavoastra si a Bunului Dumnezeu poate voi redeveni persoana de altadata vesela si plina de energie.ma bucur ca am pe cineva alaturi de mine pt ca nu oricine iti intelege durerea daca nu a trecut prin asa ceva.va pup.o seara buna.

Buna seara.ma gandeam cand imi era greu:fiecare trebe sa si duca crucea, pe de alta parte ma gandeam:de ce nu pot sa fiu recunoscatoare ca am ce am, sanatate, un barbat care traieste langa mine fericit, avem ce manca, castig.banii, relatii bune cu familia(a mea si a lui)...????de ce nu sunt multumita?de ce mi e frica?de ce sunt continuu trists?de ce mi vine sa plang fara motiv?de ce?nu am gasit nici un raspuns.am analizat si am catalogat timpul ca pe o faza din viata mea, o faza in care m am simtit o zombie.trist.a trecut.nu stiu cum.poate cu rugaciune, poate...crezi ca pot sa fie efectele secundare mai rau decat iti e acum?parerea mea:termina treptat, nu va reactiona negativ.in timp ce reduci doza incearca sa consumi multa apa, doar creierul are nevoie de 1, 5 l apa pe zi, fa de 3 ori pe saptamana sport(acasa, la sol, exista multe exercitii)pune muzica si gandeste te ca acum dai tot negativul afara, fa jogging si inainte de a lua alte medicamente fa ti analizele sivezi unde trebuie sa te ajuti(zink, potasiu, magneziu.)fa o cura stricta.nu uita creierul e cel mai egoist organ din corp:nu l imtereseaza cum le merge la restul.eu imi spuneam:sunt pozitiva, imi merge bine, cand simteam ca nu mai rezist, plangand incercam sa ma incurajez.'asa ma simt acum:('si iar plangeam.azi venind de la lucru m am gandit la situatia ta:eram intr o intersectie unde masinile treceau pe langa mine in ambele sensuri, a fost foarte zgomotos si repede, dar nu pentru mine, eu imi vedeam de drumul meu, care in interiorul meu era linistit un drum dus de un om obosit.m am gandit cum te ai simti tu.iti doresc multa putere, sa te ajute D-zeu da iesi cat mai repede si sa poti iesi cu micuta sa aud numai de bine.cu respect si incredere ca reusesti.pupici din salzburg.

multumesc mult de tot pt tot ceea ce faci pt mine dar mai ales pt ca mi esti aproape.este mare lucru sa te plangi cuiva si sa stii ca te poate intelege.ma rog la dumnezeu sa pot trece peste asta si totodata sunt fericita ca am reusit sa mentin doza de doar doua pastile de 0, 5mg pt ca am citit atatea articole si am vazut ca sunt persoane care ia foarte mult si atunci ma inteb;oare daca ei pot scapa de acest microb eu de ce nu as putea?o sa incerc sa reduc treptat, stiu ca nu mi va fi foarte usor dar pt fetita mea sunt dispusa sa fac orice.esti un om deosebit, nu toti au fufletul tau, desi nu ma cunosti te gandesti la binele meu si imi dai sfaturi, nu multi sunt ca tine, dar aici mi am dat seama ca exista si astfel de suflete.am sa gandesc asa cum mi ai recomandat tu, sa gandesc pozitiv.te pup si multa sanatate si tie si familiei tale.multumesc si doamnei psiholog Roxana Olaru pt sfaturile dumneaei dar nu in ultimul rand tuturor celor care ma sfatuiti si imi indrumati pasi catre lucruri cat mai bune.

Exista picaturi de de oelvitD3, intreaba ti dr daca ti l ar recomanda, si baldrian, sau sedatif(boiron).pupici si parca te aud mai bine.ma bucur mult sa aud ca e din nou totul bine.

Buna ziua!ma numesc ionut, am 24 de ani si lucrez ca frizer, in urma cu 2 ani jumate, in timp ce lucram, a inceput sa imi tremure mana stanga foarte tare, imi transpirau palmele, inima imi sarea din piept, practic ma blocam, probabil din cauza frici.apoi in timp stariile au inceput sa apara mai des, asta doar la servici in timp ce lucram, si doar la anumiti clienti.timp de vreo 3 luni, nu am stiut ce sa fac, daca aveam o stare din asta la servici plecam acasa nu mai eram bun de munca si imi era frica sa ma intorc a doua zi, am vrut sa schimb domeniul si am plecat in iatlia unde am stat 6 luni, dar nu am gasit nimic de lucru si m-am intors inapoi in acelasi domeniu.am consultat un medic pshiatru, am fost diagnosticat cu tulburari de panica siam luat tratament cu cipralex timp de 6 luni, apoi l-am intrerupt pentru ca eram absent, nu mai reuseam sa ma bucur de nimic, ma certam cu prietena eram ca o leguma, o perioada mi-a fost bine iar acum de vreo 3 sapt starile au reinceput sa apara si nu stiu ce ar trebui sa fac, ma gandesc sa reiau tratamentu inapoi cu cipralex.ma poate ajuta cineva?va rog multumesc din suflet

@ ionutblanaru1990

Daca v-ati simtit bine cu Cipralex, va prezentati la medicul psihiatru si cereti sa reluati Cipralexul.

Daca nu, cereti alt antidepresiv (asa se numesc aceste medicamente; functioneaza si pe anxietate si pe depresie in acelasi timp).

Ati facut foarte bine ca ati luat 6 luni.

Renuntarea la tratament, trebuia insa facuta treptat, si numai in conditiile in care va simteati perfect.

Intai reduceati cu jumatate de pastila, mergeati o luna asa, si daca totul era perfect, renuntati de tot.

Afectiunile psihice sunt boli de durata, care necesita tratament de durata.

Cei care raspund bine la tratament, au remisii, adica perioade de timp, care dureaza luni sau ani, in care nu e nevoie sa ia nici o pastila.

Dar pentru asta, trebuie sa faceti tratamentul corect, si reducerea tratamentului in mod corect, dupa o schema de reducere indicata de medicul psihiatru curant.

Astăzi am fost si medicul mi-a dat escitalopram-teva.o sa vad cum decurge tratamentul si o sa revin cu răspuns.multumesc mul