Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea IX-a

Duby, mie nu imi suna nimic nasol in ceea ce imi scrii din prospect, suna ca un stimulent de atentie, ceva care ar folosi unei persoane care este in ultimul an de liceu si zic sa stai blanda. Acest doctor care ti-a zis ca n-ar fi bine sa il iei, a motivat si de ce? Ca eu una sunt satula de din astia care emit fraze de genul "bai, eu zic ca nu e bine sa faci x sau y" dar nu iti dau nici o explicatie logica. Daca ai o explicatie, mergi cu ea la medicul care ti-a prescris si vezi ce zice.
Bravo tie, uite, deja incepi sa faci progrese, ideea asta ca trece atunci cand te apuca este o ancora. De asemenea te mai sfatuiesc sa incerci un exercitiu simplu de respiratie: in orice moment al zilei incearca pt 2, 3 minute sa te concentrezi pur si simplu pe modul cum respiri. Nu incerca sa intensifici sau sa incetinesti respiratia, pur si simplu concetreaza-te la ea si spune-ti in gand "inspir/expir", cat de mult timp poti. Nu te forta. Daca exersezi destul, vei putea face acest lucru si cand iti este rau. Rolul acestui exercitiu este de a te mentine in prezent, de a nu te lasa sa te pierzi in temeri vis-a-vis de trecut sau viitor.
Succes.

Buna fetelor! Va scriu numele unui site : "Newstarget, " acolo o sa gasiti si numele unei carti f.interesante se numeste "The ultramind solution" de Mark Hyman.Poate puteti sa faceti rost de ea, nu stiu daca apare si in Romania, daca nu sa o comandati pe net.Oricum sit-ul contine multe informatii interesante.Multa sanatate!

Gugla multumim mult de tot. Despre ce este vorba in cartea pe care o propui?

Mai fetelor, voi vedeti ok forumul? Mie mi s-a latit pagina rau de tot si nu mai vad ca lumea. De asemenea primesc 4 notificari de mesaje si cand ma uit vad doar unul.

The UltraMind Solution: Fix Your Broken Brain by Healing Your Body First
By Mark, M.D. Hyman
List Price: $27.50
Price: $15.13 & eligible for FREE Super Saver Shipping on orders over $25. Details

Availability: Usually ships in 24 hours
Ships from and sold by Amazon.com

21 new or used available from $15.00
Average customer review:
An outstanding book by Dr. Mark Hyman on using nutrition to enhance memory, mood and brain function.
Product Description

A hidden epidemic races around the globe -- we can't see it or touch it, which makes it so dangerous.

The invisible epidemic has led to the suffering of millions who spend billions on drugs, only to find they don't work.

This is an epidemic of broken brains.

"Broken brains" go by many names -- depression, anxiety, memory loss, brain fog, attention deficit disorder, autism, and dementia, to name a few -- and show up in radically different ways from person to person, making each seem like a separate problem.

But the truth is that these "diagnoses" are all the result of a few basic problems with our biology. Pinpoint these biological problems, fix them, and let your body's natural healing intelligence take over to repair your brain. Now you can experience an UltraMind -- one that is highly focused and able to pay attention at will, with a strong, reliable memory and a mood that is calm, confident, in control, and in good spirits.

We have all heard of the mind-body connection or how our thoughts affect the health of our body. But the reverse is far more powerful: what you do to your body, your basic biology, has a profound effect on your brain.

Have you ever experienced instant clarity after exercise? Alertness after drinking coffee? A mental crash after popping candy? Does your brain inexplicably slow down during stress, while multitasking, or when meeting a deadline? Each is an example of how what we do to our bodies -- whether through nutrition, sleep, exercise, or stress -- has a dramatic effect on our brains.

Conventional treatments don't help, or provide only slight benefit, because they just manage symptoms rather than deal with -- and heal -- the underlying problem. And just as brain problems all stem from the same root causes, they all have the same solution -- The UltraMind Solution.

Our ancient genes interact with our environment to create systemic imbalances that affect our brains. Correct those imbalances -- most caused by nutritional deficiencies, allergens, infections, toxins, and stress -- and you can achieve optimum mental health without drugs or psychotherapy.

The UltraMind Solution is the future of medicine, the culmination of the last twenty years of research on what makes the brain happy, focused, and calm; research that has uncovered a few simple factors that explain why things go wrong and how to fix them.

Don't wait for this revolution in medicine to trickle into your doctor's office: it usually takes research twenty years to move from the lab to the patient. The answers are here, right now, in The UltraMind Solution.
Product Details

* Amazon Sales Rank: #7 in Books
* Published on: 2008-12-30
* Original language: English
* Number of items: 1
* Binding: Hardcover
* 464 pages

Editorial Reviews

Review
"Dr. Hyman's brilliant new book shows us that the emotional resilience and mental clarity we all seek is within our grasp. You too can unleash the body's hidden ability to dramatically improve mood, memory, and thinking speed."-- Mehmet C. Oz, M.D., author of YOU: The Owner's Manual

"The UltraMind Solution is an amazing book that will help you today. It is packed with practical information to help you heal your body and enhance your brain."-- Daniel G. Amen, M.D., author of Change Your Brain, Change Your Life

"For the past thirty years, I've studied how comprehensive lifestyle change can prevent and reverse many chronic illnesses. Now, Dr. Hyman shows how to prevent and often reverse mood and brain disorders by addressing their underlying causes. Highly recommended." -- Dean Ornish, M.D., clinical professor of medicine, University of California, San Francisco, and author of Dr. Dean Ornish's Program for Reversing Heart Disease and The Spectrum

"If you suffer from anxiety, depression, memory loss, or attention problems, the help you need is right here -- in UltraMind. Mark Hyman's approach is right on the mark."-- Christiane Northrup, M.D., author of The Wisdom of Menopause

About the Author
Mark Hyman, M.D., is the editor in chief of Alternative Therapies in Health and Medicine, the most prestigious journal in the field of integrative medicine. After ten years as co-medical director at Canyon Ranch in the Berkshires, he is now in private practice in Lenox, Massachusetts. He is the coauthor of the New York Times bestseller Ultraprevention. His websites are www.drhyman.com and www.ultrametabolism.com.

Excerpt. © Reprinted by permission. All rights reserved.

CHAPTER 1

BROKEN BRAINS

A Twenty-first Century Epidemic

Discovery consists of seeing what everybody has seen and thinking what nobody has thought.

-- ALBERT VON SZENT-GYÖRGYI NAGYRAPOLT, 1937 Nobel Laureate in Physiology and Medicine, the scientist who isolated vitamin C

Your brain is broken. You know it. You feel it. You hide it. You fear it. You have been touched by an epidemic. It deprives children of their future, the elderly of their past, and adults of their present.

No one is talking about this invisible epidemic. Yet it's the leading cause of disability, affects 1.1 billion people worldwide -- one in six children, one in two elderly -- and will cripple one in four people during their lifetime.

I am talking about the epidemic of broken brains.

We refer to our "broken brains" by many names -- depression, anxiety, memory loss, brain fog, attention deficit disorder or ADD, autism, and dementia to name a few.

This epidemic of brain breakdown shows up in radically different ways from person to person so that they all seem like separate problems. But the truth is that they are all manifestations of a few common underlying root causes.

These seemingly different disorders are all really the same problem -- imbalances in the seven keys to UltraWellness.

Conventional treatments don't help, make things worse, or provide only slight benefit.

That's because conventional treatments use the wrong model to heal these disorders.

There is another way to fix your broken brain, and it is not what you have heard or might think.

Just as brain problems all stem from the same root causes, they all have the same solution -- The UltraMind Solution.

I know this as both doctor and patient. My own brain broke one beautiful late August day in 1996. I became disoriented and terrified and descended into a spiral of helplessness and hopelessness.

Let me tell you my story.

My Broken Brain

Learning, thinking, and speaking were always easy for me. My brain never failed me. In college, I learned thousands of Chinese characters. In medical school, the intricate patterns and names of our anatomy -- the bones, muscles, organs, vessels, and nerves -- mapped effortlessly into my mind, and the complex pathways of physiology and biochemistry were clear after one lecture and reading my notes.

I ran four miles every day to medical school. I took detailed notes in my classes, able to simultaneously listen to, remember, and write down nearly every word my professors spoke.

At the end of the day I ran back again to my apartment, did yoga for an hour, ate a freshly prepared whole-foods meal, and studied without distraction or loss of focus for three hours every night. Then I crawled into bed, fell peacefully asleep within five minutes, and slept deeply for seven hours.

The next day I got up and did it all over again.

That rhythmic life broke down, as it does for all physicians in training, when I entered the hospital and started pushing my body and mind beyond their limits with regular thirty-six-hour shifts on top of an occasional sixty-hour shift (Friday morning to Monday evening!).

When I went to practice as a small-town family doctor in Idaho, I worked a shortened schedule of only eighty hours a week, seeing thirty patients a day, delivering babies, and working in the emergency room.

From Idaho, I went to work in China for a year, breathing in the coal-soaked, mercury-laden air, before I landed back in Massachusetts, working a crazy schedule of shifts in an inner-city emergency room.

Then suddenly (or so it appeared at the time), my brain broke -- along the with rest of my body.

Sitting with patients, I often couldn't remember what they had just said, or where I was in eliciting their story. I tried to take careful notes and keep track, but I couldn't focus on conversations, couldn't remember anyone's name. I started taking pictures and writing down personal details about my patients to serve as my peripheral memory so I wouldn't embarrass myself the next time I spoke to them.

During lectures I had to give as part of my job, I would get lost in the middle of a sentence and had to ask the audience what I had just said. When I read a book, I had to go over passages again and again just to glean any meaning. At night, I read my children bedtime stories but had to robotically mouth the words, because I couldn't simultaneously read aloud and understand what I read.

Sleep eluded me. Exhausted and bone weary, I would lie down in bed at night and remain sleepless for hours. After finally drifting off, I would wake the next morning feeling as if I had never slept.

Depression and anxiety, which I had never known before, became constant companions.

At times I felt I couldn't go on any longer. My capacity for pleasure and laughter faded into a distant memory.

The worse my body felt, the worse my brain functioned. If my stomach was bloated and swollen and I had diarrhea, I couldn't think or sleep. If my tongue was inflamed or my eyes swollen and red, I became depressed. If my muscles ached and twitched, I couldn't focus. If I felt bone-weary fatigue, I would forget what I was saying or why I had just walked into a room.

Some doctors said I was depressed and recommended antidepressants. Psychiatrists suggested antianxiety drugs. My family doctor prescribed sleeping medication. A neurologist told me I had ADD and I needed stimulants. Others said I had chronic fatigue and fibromyalgia. All I knew was that my brain was broken, my focus gone, my mood depressed, my memory fleeting, and my body wasn't working.

All at once, I couldn't pay attention, remember, or experience joy and happiness. It was as if I had suddenly "contracted" three terrible diseases -- attention deficit disorder, depression, and dementia. How could my brain have failed me? The part of me that was strongest suddenly became my weakest link. What had happened?

What I experienced was extreme and I hid it from the rest of the world, except for a very few close friends. I faked it and pulled myself through each day.

But after that summer day in August when my brain broke, weary and fighting brain fog, I began searching for answers.

Piece by piece, cell by cell, body system by body system, I discovered the source of my broken brain. By combing through the literature, consulting with dozens of scientists and doctors, and experimenting with my body and mind, I slowly put myself back together.

It wasn't one thing that broke my brain. It was everything piled higher and higher until my brain and body couldn't take anymore. It seemed sudden but was the end of a long series of exposures to toxins, stress, and a strange infection.

The trail led back to mercury poisoning from living in Beijing, China, breathing in raw coal used to heat homes for 10 million people, eating endless childhood tuna-fish sandwiches, and having a mouthful of "silver" or mercury fillings. I was also missing a key gene needed to detoxify all this mercury, which compounded the problem. I found out about this later through careful testing.

Years of sleepless nights delivering babies and working in the emergency room

destroyed my body's rhythms, which I tried to bolster with quadruple espressos, giant-size chocolate chip cookies, and mountains of Chunky Monkey ice cream (I reasoned that was healthy because of the bananas and walnuts!).

Then one late summer day in 1996 I ate or drank something up in a wilderness camp in Maine that infected my gut. That was the straw that broke the camel's back.

This book is the story of my healing. It is also the story of the discoveries I made that hold the answer to our current epidemic of broken brains. It offers a solution to your suffering just as it did to mine.

How many of you feel what I felt, at least to some degree?

"¢ Maybe you fear losing your job because you're tired, unfocused, inattentive, and your memory is failing so you can't properly perform your tasks at work.

"¢ Do you feel depressed, hopeless, disconnected, and disengaged from your life?

"¢ Do you see your relationships breaking down because you are mentally and emotionally absent or numb?

"¢ Perhaps you struggle to focus so you can help your children with their homework and guide them through life, but feel sure you aren't living up to your duties as a parent.

"¢ Do you lie awake at night, tormented by the grief and pain of living half a life, and then worry about how you will find a way to wake up early in the morning just so you can get your kids to school?

"¢ Do you forget to meet friends or go to appointments, and then can't figure out how in the world you forgot?

If so, you aren't alone. You have been affected by the broken brain epidemic, a terrifying and life-threatening chronic illness that has been largely unaddressed by the medical community, leaving millions of people to suffer alone, trapped in their deteriorating minds.

Our Looming Silent Epidemic of Broken Brains

Obesity is obvious. You can't hide it. But mental illness and memory loss are suffered silently, hidden from view. Yet they touch nearly everyone either directly or indirectly; personally or through family members and friends.

Our broken brains cause many problems -- anxiety, depression, bipolar disease, personality disorders, eating disorders, addictions, obsessive-compulsive disorder, attention deficit disorder, autism, Asperger's, learning difficulties, and dyslexia.

Broken brains take many shapes, including psychotic disorders such as schizophrenia and mania, as well as all the neurodegenerative diseases of aging, especially Alzheimer's, dementia, and Parkinson's disease.

In addition, there are brain dysfunctions that fall on the lighter side of

the broken brain continuum. While many psychiatrists and neurologists wouldn't qualify these problems as treatable diseases, they still cause unnecessary suffering for many. These include chronic stress, lack of focus, poor concentration, brain fog, anger...
Customer Reviews

Science-based medicine-- really?2
Dr. Hyman is indeed an MD, but his title alone does not lend sufficient authority to some of the claims he makes in "Ultra-Mind." That being said, there are far worse books-- by outright charlatans (i.e. Kevin Trudeau)-- and Dr. Hyman does give some good common-sense advice about exercise, nutrition, etc. which may be new to some, but is otherwise far from groundbreaking. Of course, there may be a placebo effect from many of his more plausible nostrums as well, and insofar as they help people feel better, so much the better, but as far as being rigorously substantiated through proven clinical methods, I'm not so sure...

Chorus of 5-star reviews seems suspect3
Something feels very funny about these reviews - after reading the first 10 or so, another reviewer with the same suspicions finally validated mine...

1) They are all unqualifiedly effusive about the book/results... which is possible, but even the wisest/time-tested things have a detractor here and there

2) Nearly all of these 5-star reviewers haven't reviewed any other books/products on Amazon...


Something's fishy here

Progress towards the UltraMind!5
The UltraMind Solution: Fix Your Broken Brain by Healing Your Body First

I was fortunate to have been selected to participate in the beta test of the UltraMind Solution. I found the book easy to read and follow. Checklists and tests made it easy to determine what was best for me. I experienced positive changes despite the challenges of oral surgery, illness, ice storms with no electricity for a week, and acquiring a new job which meant a major move after 24 years in our home. I'm convinced my ability to deal effectively with all these challenges is directly related to the dietary changes I made as a result of following the UltraMind solution program. Normally I would have felt terribly overwhelmed but this time I was able to rise to each challenge and meet it comfortably. My mind is clearer than it's been for a long time. I've been able to catch up on work despite falling behind due to the surgery and subsequent illness. I never felt hungry or deprived. I usually gain weight over the winter holidays but this year I managed to lose 10 pounds without really trying, simply by making healthier food choices and exercising regularly. Now that life is settling down some I'm sure my mind will improve even more as I'm better able to focus on the program. It is a lifestyle, and a wonderful one at that!
V-am trimis ceva despre aceasta carte

Da Gugla, interesant. Nu am apucat sa citesc tot dar vroiam sa va spun ca si prietena mea care e in SUA si sufera de Bipolar Disorder de multi ani mi-a trimis un articol despre cum ceea ce mancam influenteaza modul in care ne simtim. Si nu numai ce mancam ci si exercitiul fizic si in general starea de bine. Foarte interesant si... logic.

La multi ani la toate.Scuza-ti intirzierea dar nu am timp de nimic muncesc non stop si mi-e rau de la bebe.La multi ani Cata pt copilul tau.Sau intimplat multe de cind nu am intr pe net.Cum va permite-ti sa intrati sa tulburati linistea celor de pe forum?sint foarte indignata cind am citit astazi am ramas masca.Nu pot sa cred dar in sfirsit sa dea Dumnezeu sa nu trece-ti niciodata prin sintomele acestei boli.Miine ma duc la E.C.O.am 3 luni iar copilul meu e foarte bucuros si asta ma face fericita.Ce sa fac fetelor am o colega care ma enerveaza ma jigneste mereu si ma ataca iar eu ma fac ca nu o aud dar nu stiu cit mai rezist imi vine sa nu ma mai duc la munca dar acum gravida nu ma mai angajeaza nimeni iar eu as vrea prenatal si pt asta trb sa rezist dar ma simt ciudata si ma gindesc ca e vina mea dar stiti cum e nu poti iubi pe toata lumea.Va las ca trb sa vina copilul de la parc si sa apuc sa trimit msj ca intr-o zi l-am scris si nu am apucat sa-l trimit.Va pup pe toate si sanatate multa.Apropo Cata aghiasma mare nu se bea tot timpul cand esti curat?Adica tot anul?

Draga Mari,
Ce bine ca ai scris! Chiar eram ingrijorata si de tine. Indignarea si nervii nu au ce sa caute la tine draga mea. Cat de putina liniste ai, pastreaz-o pentru bebe care are mare nevoie. Ce ma bucur de bucuria ta! Sa ne tii la curent cu evolutia ta.
Pe colega de la munca las-o in plata ei. Fiecare cu nervii lui si piticii lui. Cand incepe sa te atace tu retrage-te in tine si incearca sa te mentii calma convorbind cu tine sau chiar cu bebe din burtik. Stiu ca este nasol sa te enerveze cineva asa dar... trebuie in primul rand sa te gandesti la bebe.
Despre aghiasma mare, sa stii ca nu se ia (in afara acestor zile, pana pe 14 inclusiv) decat cu dezlegare de la duhovnic/preot. Aghiasma mica se ia zilnic pe nemancate. Si anafura daca ai. Vezi ca fiind gravida tu te poti impartasi indiferent de pacate, profita de asta ca iti va face bine. Mergi si vb cu preotul, te va indruma. Multa sanatate si Doamne ajuta!

Mai fetelor, eu nu stiu despre voi dar sunt EXTREM de ingrijorata de Prozac. O sun de vineri pe mobil si e inchis, pe mess nu e, aici nu scrie... offfff. Ma gandesc la ce mai rau...

cata77 nu te mai gandi negativ..doar stii foarte bine ca nu face bine.poate sa dus intro excursie ceva.trebuie sa apara. poate facem schimb de id-uri si mai vb pe mess daca nu te deranjeaza.al meu il stii cred:duby_duby. astazi mam simtit mai bine...iar ieri am facut sport la recomandarea unui doctor de pe net.ma ajutat pt ca nu am mai avut ameteala permanenta...au fost momente can a disparut..:D sper ca sunt pe drumul cel bun.multa sanatate tuturor.

Duby, maine te bag la mine la mess. Acum nu am timp de discutii pentru ca tre sa culc baietelul si mai am ceva treaba prin casa si apoi sper sa dorm.
Ai dreptate, nu mai trebuie sa gandesc pozitiv. Prozac o fi in vreo tzara straina si a uitat sa imi zica si n-are roaming. Vezi ca pot? :)
BRAVO TIE! Chiar ca esti pe drumul cel bun. Ia vezi, poti face sport mai des? Nu mi-ai zis ce si daca mananci si bei.
Te pup

Draga Cata, Sophie...

Eu ma simt bine acum. Am cateodata momente nasoale ptr ca nu i-au medicamente. Dupa cum vi-am spus, mie doctorul nu mi-a spus pe fata de ce sufar, dar nici eu nu sunt proasta sa nu ma prind.. in plus faptul ca am descoperit forumul asta de pe care am aflat f multe informatii m-a ajutat sa nu imi pierd mintile si sa imi constientizez boala si cel mai important cum sa o abordez. pe da alta parte, nu vreau sa o las sa ma doboare. am ganduri naspa aproape zilnic, insa m-am obisnuit cu ele (vorba cuiva e ca un motor de masina pe care il auzi cand merge masina, dar nu te deranjeaza ). Am invatat sa traiesc cu aceste ganduri si sa nu ma mai sperii de ele. AM incercat f mult sa aflu cauzele care m-au adus aici. daca dau timpul in urma, ajung la vreo 10 ani, doar ca nu am constientizat ce am. la mine cauzele sunt multe - am aflat dupa ce m-am analizat si am citit o gramada de carti. s-ar putea sa fie o anemie severa din adolescenta, faptul ca am un sot cu care ma inteleg f bine, dar asta si datorita faptului ca nu i-am refuzat niciodata nimic. si nu numai lui. nu am refuzat niciodata pe nimeni.pana acum doi ani am fost asistent social, dar nu unul de carton - chair am fost un om dedicat. si probabil ca si asta m-a indreptat oarecum catre toc. Insa eu sunt convinsa ca pe langa dezechilibrul chimic care este cauza principala, o cauza majora este faptul ca nu avem curaj sa spunem altora ce nu ne convine, sa suferim daca cineva ne jigneste, sau mai rau sa intoarcem obrazul celuilalt - asta duce la acumularea de stres mult si de ascunderea celor mai nasoale ganduri care vin ca rezultat al frustrarilor pe care le traim zilnic M-am convins de asta dupa ce am citit doua carti interesante. Una este "Cum sa spui nu' de Marie Haddou si cealalta este "Cum sa te psihanalizezi singur" - nu mai imi amintesc autorul, dar caut cartea si am sa va spun cine este, daca sunteti interesate. Cea de a doua carte m-a intors pe dos, dar mi-a deschis ochii. Dupa ce am citit-o nu m-am simtit prea bine - asa ca daca credeti ca nu puteti suporta sa o cititi, mai nu o faceti, insa pe prima o recomand cu caldura - precis o sa va recunoasteti in ea. daca incepeti sa aplicati unele chestii, o sa va simtiti mai bine.
Eu nu am posibilitatea sa fac terapie, ptr ca asta este...oras mic, posibilitati mici. Si de ce sa nu recunosc mi-e teama sa nu afle careva din oras, sunt cunoscuta aici. De aceea, am invatat sa imi controlez reactiile si sa le traiesc, am inceput sa spun NU, chiar si sotului si am observat ca mi-e mai bine. Eu sunt cea care conteaza pentru mine. Trebuie sa ma mentin cu mintea intreaga, ca sa pot face fata, am in casa ansilan in cazul cel mai rau. Deocamdta nu simt nevoia sa il iau. Totusi, mai simt orice miscare pe care o fac noaptea in somn. Partea buna este ca atunci cand dorm si ma trezesc brusc nu mai am gandurile acelea... Mi-as dori ca si voi sa reusiti ca mine. Mai vorbim.
VA doresc o saptamana buna cu ganduri pozitive. Cata nu iti fa griji, Prozac va aparea - din cate am vazut e o tipa puternica, va aparea ea...Anna

cata77, iti spun sincer ca nu prea mancam inainte.acum de cand cu boala asta mananc bine.nu beau nimic ce contine alcool si nici acidulate ca am gastrita si nu am voie.fumez si stiu ca asta fac rau dar mie greu sa le las.sper sa reusesc intro zi.numai bine puiului tau.

anna, te admir pentru modul cum lupti, esti un bun exemplu de urmat. multa sanatate simulta bafta!

Anna, ce bine de tine ca te-ai obisnuit cu gandurile, asta incerc si eu. Din pacate m-am simtit cam rau in weekendul asta. Nici eu nu iau pastile, asta pentru ca nu consider ca sufar de stari de anxietate prea grave. In general am perioade mai bune si perioade mai proate, iar acum sunt in a doua categorie :(. Daca ai niste sfaturi, cum sa ne obisnuim cu gandurile, prin ce carti ai gasit sfaturi bune...le asteptam. De ce spui ca te-a intors pe dos cartea cu psihanaliza? in ce sens?

Draga Anna, iti multumim mult mult pentru mesaj. Te felicit si eu pentru modul in care ai reusit sa te descurci cu aceasta povara. Si terapeuta mea incearca sa ma convinga de faptul ca trebuie sa fac ceea ce faca pentru ca vreau eu nu pentru a-i multumi pe altii (ceea ce, asa cum zici si tu, am tot incercat sa fac - din cate am citit si eu si am ajuns la concluzie si in terapie, fac acest lucru din convingerea - gresita, de altfel - ca daca fac anumite chestii pentru cei din jur ei ma vor iubi mai mult; de fapt nu are nici o legatura cu asta). Iti multumim pentru sugestiile de carti, intr-adevar este bine sa citim, Cris, imi permit sa imi dau cu parerea ca probabil cartea aceea a intors-o pe dos pe Anna pentru ca a atins niste corzi sensibile, prea sensibile (in general la mine asa se intampla). Eu acum citesc Labirintul Codependentei si sunt varza, am inceput sa ma simt deprimata de cand am inceput sa o citesc pentru ca ma recunosc in multe de acolo si mi-e teama pentru copilul meu. Dar stiu in adancul meu ca e bine sa citesc, ca, chiar daca acum ma tulbura aceasta informatie, in timp se va sedimenta si atunci cand voi avea nevoie mai mare ma va ajuta - cu ajutorul lui Dumnezeu in primul rand.

Duby, trebuie neaparat sa te alimentezi corect - fructe, legume, nu pleca dimineata nemancata (daca nu poti mult, ia niste paine prajita cu unt si un ou fiert, oul are multe proteine). Sa ai la tine in geanta mereu ceva de mancare, de preferat fruct, suc de portocale etc. Ameteala poate fi o anemie provocata de alimentatia necorespunzatoare. Ai grija de tine.


Eu sunt. sub val. Din pacate. Nu stiu daca se apropie o anumita perioada a lunii sau daca diverse evenimente m-au marcat in acest sfarsit de saptamana. Aseara mi-am pus baietelul la culcare mai devreme (chiar daca el nu vroia) pentru ca nu ma simteam bine si mai aveam inca treaba in casa (treaba pe care mi-o fac eu pentru ca sa nu ma copleseasca anxietatea). De dimineata cand am ajuns la serviciu m-a apucat o tristete asa de mare ca sunt o mama denaturata pentru ca l-am pus la culcare ca aveam eu nevoie sa stau fara el si ca de dimineata nu am intrat sa il pup. Ma copleseste acest sentiment in acest moment. Offf. Stiu ca am o perioada depresiva dar... tot nu pot sa il dau complet la o parte.
Cu anxietatea stiu acum cum sa jonglez, depresia ma pune inca la pamant de fiecare data chiar daca acum pot constientiza ca e doar o perioada proasta. Sa va ganditi la mine.

Anna, te felicit ca poti fara medicamente, desi nu sunt 100% ok sper si eu sa le las curand, nu o fac insa fara sfatul medicului. Ai putea incerca poate un tratament naturist avand in vedere ca nu iei antidepresive.

draga Cata, sunt convinsa canu esti o mama denaturata.
Ti-a fost si tie mai rau, o sa iti revii.
Sa iti traiasca baietelul! Iar tu sa fii sanatoasa!

Gagici, cat ma bucur ca e liniste pe forum! Ca am revenit la incurajarile si sustinerea delicata de care avem nevoie.

Anna, bravo! Si eu ma gandesc adesea de unde si cum au venit, iar eu am ajuns la concluzia ca au de-a face treburile astea cu stresul, epuizarea... In ce ma priveste. Stiu ca m-a apucat dupa ce m-am impins tare tare sa fac niste lucruri. In plus, tot in ce ma priveste, au jucat mult faptul ca eu sunt sensibila de la mama natura, ca am trait intr-o casa de oameni sensibili si care intrau in conflict din orice, la care se adauga contextul cultural care m-a facut sa-mi pun un milion de intrebari. Mama e foarte superstitioasa si, din pacate, lucrurile astea la mine au devenit subiect de frecus mental. Si crd ca afost de ajuns sa faca pac o data, dupa care m-am speriat de fiecare dara cand mi s-a parut ca ma apuca. Nestiind bine ce am, am mai dat si din lac in put. Acum stiu ce ma freca, motiv pentru care sper sa ies cat mai repede din spirala asta de griji.

Dubi, bravo draguta! Ti-am spus noi ca esti fata desteapta. Ai sa vezi ca o sa treaca ca si cum n-ar fi fost!

Cris, capul sus si pentru tine.

Gula, multumim pentru sfatul privind cartea. Eu mi-am comandat cartea doctorului Penzel privind TOC si astept sa-mi vina. In orice caz, imi doresc asa de mult sa nu mai caut literatura specializata si sa revin la preocuparile mele beletristice obisnuite :-) O sa vina si asta.

Cata, te sun, ok? Pup

salutare tuturor.mam trezit la 7 si nu mam simtit obosita..minune :) am stat si la ore si nu mia fost rau.in urma unei discuti cu un medic am renuntat la lucetamul ala de azi.vad ca nu am nimic momentan. mia ramas vederea ciudata dar nu ma deranjeaza foarte tare sau mai bine zis nui dau importanta.am inceput deasemenea si niste exercitii acasa.fac sport (gmnastica) si incerc sa ma concentrez pe ceea ce fac, in perioadele de "crize" asta trebuie sa reusesc si sa nu ma opresc orice ar fi.am sa incerc.sper sa nu mai fie nevoie dar e bine ca sunt totusi pregatita.miam zis ca orice ar fi nu ma duc la spital iar ci ma concentrez pe exercitii...acum sa vedem ce va iesi.maine ma duc la psiholog...:D sunt oarecum emotionata caci nam mai fost pana acum si sincer nu stiu cum sal abordez si cum sa incep...
o sa radeti cred dar mam gandit sai scriu mai intai si sai dau foaia, nu stiu dac e chiar o idee buna.

cata77 eu cred ca esti o mama minunata si ca ai un copil frumos. a fost doar o stare, sunt sigura ca daca il alinti putin si il pupi iti va trece.;)

sophie nai idee cat mias dori ca ce spui tu sa se indeplineasca.cred ca sunt pe drumul cel bun, sper ca toate sa reusim.numai bine si multa sanatate.

Fetelor, va multumesc pentru sustinere, inseamna foarte mult. Draga Duby, vezi ca se poate, hai, capul sus ca va fi din ce in ce mai bine. Greu este pana pui prima piatra, pana faci primul pas catre mai bine, apoi ai pe ce construi. Nu uita sa te alimentezi sanatos si sa te hidratezi. Sportul este de asemenea important. Esti intr-adevar pe drumul cel bun.

Sophie, stiu ca m-ai sunat dar tocmai ce eram intr-o discutie, de la munca mi-e cam greu sa vb, azi ajung tarziu ca am terapie (ceea ce ma arunca si mai tare in anxietate ca iar am o zi in care imi vad baiatul fff putin).

Anastasia, iti multumesc si tie pentru sustinere. Tu ce faci?

Va anunt pe aceasta cale ca draga mea prietena Prozac a aparut pe planeta. Inca nu stiu ce a fost cu ea dar macar a aparut, sigur va veni si pe aici sa scrie. Slava Domnului!

Eu sunt inca destul de sub val. Pb este ca nu e anxietate, e depresie fir-ar sa fie. Incerc sa ma tin tare si sa ma preocup de ce am de facut, stiu si imi zic incontinuu ca e ceva trecator dar tot ma afecteaza. Nu ma lasa pe mine Dumnezeu!

cata77, bine ca a aparut prozac, o grija in minus..:D , medicul cu care discut eu pe net mia zis ca daca te concentrezi serios pe ceea ce faci trece sigur. iti dau exemplul cu sportul pt ca asta mi sa dat si mie. mia zis ca daca creierul meu stie urmatoarea miscare pe care vreau sa fac atunci e ok, indiferent daca am senzatia ca ametesc tare, sa nu ma pierd si sa continui. nu stiu daca te ajuta cu ceva dar ma simt eu mai linistita ca tiam spus. si ai dreptate: nu ne lasa pe noi Dumnezeu! te poop

Salutare dragilor,
Nu mica mi-a fost mirarea cand am citit taraboiul iscat aici pe forum.
Sper sa fie ultima data cand izbucneste vreun conflict, nu de-alta dar nu acesta a fost scopul subiectului creeat de mine.
Deci, domnule Nick, atitudinea dumitale ostila fata de colegele mele de suferinta este imperdonabila si te rog frumos ca pe viitor sa eviti acest subiect.
Daca ai ceva de comentat te rog sa mi te adresezi mie pentru ca eu sunt initiatoarea acestui subiect si ca atare, resposabila de ce petrece aici. Acest lucru este valabil si pentru sustinatorii tratamentelor dumitale.

Si acum, bun venit noilor veniti si multa bafta in lupta cu aceasta chinuitoare boala.
Va reamintesc, asa cum o fac de fiecare data, ca cel mai bun tratament in lupta cu TOC este administrarea de medicatie antidepresiva (inhibitori ai recaptarii de serotonina sau sau antidepresive triciclice de tipul clomipramina) in doze de obicei mari, plus terapie cognitiv-comportamentala sub indrumarea unui psiholog.
De asemenea de ne-neglijat:
-alimentatie sanatoasa, de preferinta legume si fructe si mai putin carbohidrati
-o igiena a somnului-minim 8 ore de somn
-macar o jumatate de ora de sport pe zi, poate fi si sub forma de plimbare
-evitarea informatiilor de orice fel cu caracter violent
-evitarea cautatului compulsiv pe internet si insusirea unor simptome ce apartin altor boli;
Cam atat, daca imi mai vin in minte...promit ca vi le scriu.
Ah si sa nu uit, repetarea "let it go ca sigur vor veni si zile mai bune!"
Pe curand si o imbratiusare cu mult drag tuturor@!

Cum ziceam si privat Prozac, iti zic si public, stiam io de ce te iubesc. :)
Super bune sfaturile tale. Tre sa lucrez la faza cu sportul (treaba in casa se pune ca sport? :) )Cu internetul am taiat-o mult, numa pe aici mai intru. Cu alimentatia cred ca sunt cat de cat ok si cu somnul, slava Domnului. Pb mea cu somnul este ca in ultimul timp am vise ffff "reale" si ma marcheaza f tare (cu toate astea sa stiti ca de cand a inghetat valul ala nu am mai visat apa, doar ii simt apropierea in vis, adica stiu ca e pe aproape... sunt pe plaja sau stiu ca sunt pozitionata langa apa dar nu o vad - cine e mai vechi stie despre ce vorbesc) si nu prea ma odihnesc.
Exact, uitasem sloganul LET IT GO!

pai nu uita Cata de sloganu asta, ca aici e cheia:gandu nashpa se va duce fie ca vrem sau nu, se va duce!
Dorm destul de prost in ultima vreme si intr-o seara destul de tarziu am facut exercitiul ala al tau cu tigru, bre, nu stiu daca eram io obosita au ba, ideea e ca eu mi-am imaginat un leu, da' unu mare, baban.
si cum stateam io asa si mi-l fixam, ma uitam la el (imaginatie evident) il vad dintr-o data ca se repede catre mine, da' catre mine, catre mine! Nu ma scap pe mine, ar fi fost culmea...desi mult nu mai era:)
Precizez cititorilor dragi ca nu ma decompensez si numa explic un exercitiu imaginar foarte des utilizat in terapie despre ganduri, fie ele si imaginare.
So, deci sa reiau, se repede leu' la mine si ghici, nu patesc nimic, de unde concluzia ca gandurile oricat de reale ar parea, aceastea nu interactioneaza cu actiunea propriu-zisa. Sunt ganduri, fie bune sau rele care vin si pleaca. Atat.

Prozac, bun venit!

N-am dat de cesul mortii gandindu-ne unde ai disparut! Dar acum ca te-ai intors suntem bucuroase sa te vedem si in forma. Ne-ai lipsit in timpul conflictului cu Nick. Eu chiar m-am simtit putin aiurea ca l-am invitat sa traga usa dupa el cand iese, avand in vedere ca tu l-ai invitat pe la noi :-) Sper sa-i fie bine si lui!

E buna treaba cu sportul. Eu ma duc la Yoga din nou astazi si stiu ca dupa Yoga ma simt bine.
Nu fac meditatii cu ochii beliti sau scarpinat dupa ureche, ci exercitii fizice si de respiratie care ma relaxeaza. Le-am mai facut si acasa uneori, dar nu sunt un elev foarte silitor :-) In orice caz, e simpatic.

Pic de somn ca m-am uitat toata ziua ieri la serialul ala, 24 de ore, avem sezonul 5 pe DVD, asa ca toata noaptea am visat tampenii si m-am trezit obosita moarta :-).

Pupicele!

Salutare tuturor,
si La multi ani! tuturor. Si eu am o zi cam naspa. Ma obsedeaya ca am ceva greu. Oricum azi e prima zi de terapie. Poate o sa mai imi lamuresc cate ceva. Ma cam plictisesc si nu prea ma prinde nimic. Asta e. Ba, pardon, ma prinde. Obsesia mea pentru afectiune psihica, sensibilitate zii cum vrei.
O zi buna

cred ca stiti cu totii experimentul cu apa care cristaliyeaay intr + un animit fel la cuvinte inaltatore si foarte urat la cuvinte urate. Asa este si cu gandurile, cand creeyi ceva daunator acel ceva ia fiinta. Desi stiu asta nu aplic nimic.

Buna Simoten,

Am auzit si eu despre asa ceva, lucru care m-a bagat in rahat, sincera sa fiu. Noi, tocaitele, exageram toate informatile astea si ne facem rau din cauza lor.
Daca te gandesti ca esti bolnava, asta nu inseamna ca si esti bolnava. Deci, oricat ai fi tu de obsedata ca ai ceva naspa la cap, n-o sa "cristalizezi" nimic :-)! Astfel de "adevaruri" sunt si cele care ne fac rau tuturor tocaitelor.
Stai linistita, spune terapeutului grijile tale si o sa vezi ca nu e chiar asa de naspa!

Sophie, simoten un pupic virtual si o imbratisare calda de la mine!
Simoten, precis ca ai gogalit tale ceva de a venit gandu ala asa dintr-o data, ma gandesc. Oricum descarca-te si spune tot la psiholog pentru ca daca ai norocu sa dai peste unu bun trebuie sa te invete cum sa faci fata acestor stari nesuferite.
Sophie, mie nu-mi plac conflictele. Deloc.
Eu, intradevar l-am invitat pe Nick aici dar cu speranta ca postarile dumnealui vor fi constrcutive si nu jignitoare. In fine, sper ca acest conflict sa se fi terminat.
Hai agata-te de val..promit ca nu-ti dau drumu;)

Sa nu uit, mare grija cum ne alegem psihologul sau psihiatrul! Nu trebuie sa va mai amintesc experinetele mele neplacute in acest domeniu. Eram la inceput, nestiutoare...apoi, foarte greu m-am prins care e treaba ca si aici sunt niste hibe:
-dr ales de noi trebuie sa aibe rabdare, sa fie un om sensibil, cald cu o atitudine prietenoasa
-sa fie punctual
-sa nu accepte spaga, mai ales daca consultatia se afla intr-un cabinet privat
-sa ma trateze de la egal la egal
-sa aiba un ton prietenos si sa tina cont de ceea ce ii spun eu, eventual de sugestiile mele
-sa intomeasca o fisa a pacientului in care sa-si noteze principalele simptome suparatoare. Poate pare bizar, dar este atat de neplacut ca a doua oara eu ca pacient sa reiau istoria "stiti eu sunt pacienta cu frica de microbi sau de vrabii.."Am patit-o si p'asta, Cata va poate confirma ca am vb cu ea pe privat. De fiecare data cand ma duceam la dr respectiv trebuia s-o iau de la capat.

Si ca sa nu parem pretentiosi, avem si noi de respectat anumite reguli fata de dr curant:
sa fim respectuosi si punctuali
sa ne luam medicatia exact asa cum a fost recomandata
sa ne facem temele pentru CBT
sa anuntam dr orice simtom nou, suparator care a aparut si dureaza mai mult de 3 zile

Nu vreau sa par bizara privind aceste comentarii, stiu ca nu se pun probleme de comportament in cadrul grupului, dar sunt aspecte de care trebuie tinut cont si care duc la o relatie buna medic-pacient, asta a fost motivul pentru care eu le-am precizat aici.
Sunt concluzii trase de mine, de-a lungul unei experiente de 9 ani din care cred eu ca am invatat cate ceva si doresc sa le impartsesc. Poate...poate se va schimba ceva si in sistemul nostru de sanatate.
Numai bine va doresc

Rog sa mi spuna cineva daca e asa obsedat de afectiunea care o are, daca zi de zi, mereu se gandeste la asta. Daca isi ghideaza actiunile functie de asta, daca ii da viata peste cap intr- atata. Multumesc

Suze fetelor nu am vazut ca deja mi ati raspuns. Mult pupici

Mda...se pare ca niciuna dintre voi nu a realizat ca Nick NU SUFERA DE TOC!!Doar a vrut sa va ajute, oferindu-va informatii despre anumite tratamente, care le-a cautat special pt voi!!Si in loc de multumiri a primit suturi in fund si ofense!!Dar asa cum se spune:un sut in fund-un pas inainte!!Voi aveti o fixatie comuna!!Nu va vom mai deranja!!
INSANATOSIRE GRABNICA!!

Buna, fetelor.
Prozac, informatiile date de tine sunt foarte utile. Multe am patit si eu cu dr astia, pana cand mi-am gasit o doctora buna.
Simoten, nu te-am mai vazut pe mess.
Si eu sunt obsedata de boala ce o am, mereu ma gandesc la asta si mi-e teama sa nu fac vreo recadere, mai ales ca in ultimul timp nu m-am simtit prea bine.