Tulburare bipolară
Am nevoie de un sfat! Cum putem ajunge la consult psihiatric cu o persoană care după toate caracteristicile suferă de tulburare bipolară, ea nu accepta asta. Nimeni nu mai dorește să stea în preajma ei, peste tot face "crize"vreau sa o ajut și nu știu cum, de bună voie nu vine, nu sunt mereu langa ea când are episoadele urate, cine a mai trecut prin asta va rog să mă ajutați cu un sfat.Multumesc
Internare involuntara cu salvarea si politia. Este spre binele ei si nu e chiar asa fioros precum pare.
Mi s a mai spus asta. Mi se rupe inima dar am s o fac. Trec 4-5 zile in care pt cei care nu o cunosc la fel de bine că și mine le pare normală, desi eu văd că nu e ok, apoi brusc o criza, cele mai dese le face când e și alcool la mijloc, indiferent de cantitate, 1 pahar 2. Asta e nelămurirea mea, pot sa chem salvarea și când nu are acele episoade?de fapt sa explic exact simptomele, poate nu este vb de tulburare bipolară și am dedus eu greșit.in decembrie 2017 s a întors din Italia întrerupând stagiunea pt că intrase Intr o criza care nimeni nu a înțeles o, șeful ei de acolo fiind specializat in psihologie i a spus că are nevoie cum ajunge in țară să meargă la un consult.nu a făcut asta, au urmat 8 luni in care a stat mai mult în pat fiind depresiva, nevrând să vorbească cu nimeni, sa nu meargă nimeni la ea. In acele luni am incercat de nenumărate ori sa o duc la medic ea spunandu mi sa o las că nu se simte bine pt că a dat cu piciorul unui job bun, care nevoie de liniște, am am incercat de cateva ori fara reușită.ma bucurăm că măcar cu mine vorbea din când în când, cu mine și cu iubitul ei.in noiembrie anul trecut treptat a început din nou sa vb cu lumea să iasă, bucurie mare, am crezut că a fost o etapă și a trecut.Din decembrie a început extrema cealaltă, vizite la toată lumea, la persoane care nu le văzuse sau vorbise de multi ani, ori unde o însoțeam nimeni nu mai avea loc sa vb de ea, trecea de la un subiect la altul, nu o mai puteam înțelege nici unul, o mie de planuri de proiecte de idei de joburi, neducand nimic la realizare, și a plănuit nunta, deja invita lumea, încheind contracte, apoi brusc a anulat tot, nefiind partenerul de vină, așa dintr o dată, postări definește chiar unele de speriat, cine nu ii da dreptate îl alunga, jignește, chiar amenință, îmi spune mereu că vocea ei îi spune unde sa meargă și ce să facă, are impresia că e psiholog, că ea ajuta lumea, că ea e cea mai dorită, cea mai lucidă, cea mai perfectă, noi toți îi vrem raul.azi mă jignește, mă dă afară, mâine vb cu mine de parca nu a ar fi întâmplat, dacă îi spunem că nu e normal comportamentul ei ne alungă, nu mai vb cu ei. Despre aceasta tulburare e vb sau mă înșel eu? Bine nu e cu siguranță și nu pot sa mai stau sa o vad așa, de asta am scris aici
Îmi cer scuze pt greșelile de ortografie, sper că am reușit să mă fac înțeleasă.Acum poate mai îmi scapă cate ceva...as mai adăuga o cheltuială excesiva de bani pe lucruri neimportante, și e vb de sume destul de mari, face cadouri nefiind cazul
Pare tulburare bipolara in toata regula. Incercati sa o internati.
Cel mai bune e sa ii ziceti ca o duceti cu masina la o plimbare si o duceti la camera de garda a unui spital de psihiatrie unde stiti ca se fac internari involuntare. Vorbiti inainte cu ei sa verificati. In Bucuresti se fac la Obregia.
Cel mai bune e sa ii ziceti ca o duceti cu masina la o plimbare si o duceti la camera de garda a unui spital de psihiatrie unde stiti ca se fac internari involuntare. Vorbiti inainte cu ei sa verificati. In Bucuresti se fac la Obregia.
Mulțumesc frumos, , sunt din Cj, am sa merg să mă interesez aici unde, as vrea sa i fiu aproape
Mulțumesc Clara, abia ieri am internat o, involuntar, a durat mai mult pt că a fost mai bine săptămânile astea, iar mama desi i am spus că trebuie să facem a vrut sa mai așteptăm, , și am ascultat o desi nu trebuia, aseară a avut un episod maniacal și așa am avut tăria de a suna la 112. Momentan nu mai dorește să mă vadă îmi spune că i am distrus viața închizând o acolo, mi se rupe sufletul dar știu că e pt binele ei. Daca te rog îmi poți spune aproximativ cum va fi viața ei, dacă zilnic va avea nevoie de medicamente, dacă vor mai episoade...
Pentru tulburarea bipolara e necesara medicatie toata viata, ca sa nu intre in episod maniacal. Daca se lasa de medicatie, episoadele revin.
Mariaor ati procedat corect, primele 2-3 internari sunt mai greu de suportat dupa care devin o rutina practic, desi vociferari vor exista intotdeauna ! Intr-o discutie cu o persoana internata involuntar dar totusi cu semnatura ei in final (ca sa nu mai dureze 2-3 zile in plus cu procedura prin judecator) mi-a spus confidential si nemultumita : " eu sant praf de stele iar astia ma tin inchis aicea" ! Mi-as dori sa am si eu o parere macar pe jumatate la fel de buna despre mine insumi ! :)
Va mulțumesc frumos pt răspunsuri, , mi a explicat mai pe înțelesul meu și psihiatra de care sunt mulțumită și mă bucur că am dat peste ea. Deci internări vor mai fi, , mi e greu f greu dar știu că e spre binele ei și al nostru, , , așa este și ea din punctul ei de vedere cea mai cea în toate, deșteaptă, frumoasă, iubita, dorită etc. O sa mai pun întrebări aici când o să am nelămuriri pt că știu că doar cei trecuți prin sau care au aceasta tulburare îmi știu răspunde, a semnat deja, bineînțeles că a spus că va urma tratamentul acasă și să o lase ceea ce bineînțeles că nu se va întâmpla, e mult mai liniștită acum, nu i convine doar dc o țin închisă. Oare chiar daca nu mai vrea să audă de mine eu sa insist in fiecare zi sau sa merg mai la 2-3 zile? Eu de as putea as sta cu ea. Mă dor tare cuvintele ei dar știu că nu vin din inimă și de fapt mă iubește la fel cum o iubesc și eu.
Steve, si nu era praf de stele, era doar praf? Ca unii sunt sclipitori si stiu asta, nu neaparat sufera de grandomanie.
Si stii ce spune un paranoic la internare? Spune asa: Eu sunt sanatos, dar mama e cea bolnava si ea m-a adus aici, in loc sa se interneze ea. Ocupati-va de mama!
Si stii ce spune un paranoic la internare? Spune asa: Eu sunt sanatos, dar mama e cea bolnava si ea m-a adus aici, in loc sa se interneze ea. Ocupati-va de mama!
Mariaor,
Incercati sa mergeti in fiecare zi, sa-i duceti cate ceva. Puteti sta pana la 8 ore cu ea zilnic intr-o sala cu mese si scaune si sigur va prefera asta, in loc de salonul inchis unde trebuie sa stea in pat. Fireste, intrebati-o daca sa veniti si a doua zi si ce sa-i duceti. Daca o simtiti ca nu-i face bine intalnirea scurtati vizita, dar macar sa simta ca nu e abandonata, ca cineva ii poarta de grija.
Incercati sa mergeti in fiecare zi, sa-i duceti cate ceva. Puteti sta pana la 8 ore cu ea zilnic intr-o sala cu mese si scaune si sigur va prefera asta, in loc de salonul inchis unde trebuie sa stea in pat. Fireste, intrebati-o daca sa veniti si a doua zi si ce sa-i duceti. Daca o simtiti ca nu-i face bine intalnirea scurtati vizita, dar macar sa simta ca nu e abandonata, ca cineva ii poarta de grija.
Mulțumesc, așa am sa fac, toată familia vom fi aproape de ea, nu o lăsăm singura, dar nu știam cât va dura până mă va accepta, dar deja m a sunat mama că mi a transmis că ea niciodată nu m a închis orice i am făcut dar sa merg la ea că vrea să stea cu mine, asta mă bucură și sper sa o vad bine cat de repede
As mai avea o întrebare, ea se va mai putea adapta sau concentra la un loc de muncă în viitorul apropiat?
Catinca eu consider trairile bipolarilor, caci doar despre ei vorbim aici, ca fiind dintre cele mai elevate, vecine cu iluminarea, problema apare cand incearca sa-si transpuna planurile si ideile in realitate, atunci praful stelar devine simplu praf terestru ! De exemplu persoana de care am pomenit mai sus spunea oricui era dispus sa-l asculte ca vrea si este capabila sa faca o emisiune de matinal la B 1, pt ca ei nu mai au demult si avea un desfasurator scris pe minute, cu rubrici, invitati si tot ce trebuie !
Deci cand doriti inspiratie sau motivare dar fara fapte concrete vorbiti un un bipolar, entuziasmul si convingerea lor sunt aproape palpabile ! :)
Deci cand doriti inspiratie sau motivare dar fara fapte concrete vorbiti un un bipolar, entuziasmul si convingerea lor sunt aproape palpabile ! :)
Steve the great nu știu dacă acea persoană va e apropiata sau nu, și mie sora mea me a spus de o mie de lucruri de genul și de planuri mărețe care le poate pune in aplicare dar credeți mă că pe mine asta nu mă amuză, mă doare când o văd cu cata seriozitate îmi spune și cum ea chiar crede in ceea ce gândește.Eu vreau doar sa o vad cum era înainte și mulțumesc tuturor celor care mă înțeleg si mă ajută să cunosc și înțeleg aceasta boală
Mariaor, e prematur sa dea cineva verdicte daca sora ta se va putea adapta la un loc de munca, daca va putea munci. Nu exista o regula, boala nu se manifesta uniform la toti si nici bolnavii suferinzii nu sunt doi la fel. Unii sunt pensionati de boala, altii muncesc intr-un serviciu normal, cu 8 sau 4 ore pe zi, altii au afacerea lor si o conduc stralucit, altii lucreaza cu contracte de colaborare cand si cat pot. Sunt multi artisti care sufera de acesta tulburare si destui oameni celebri printre ei, care reusesc sa-si continue proiectele- sau o parte din ele. Dar sunt si destui oameni obisnuiti, fara talente ce sa-i scoata din anonimat. Veti vedea pe parcurs ce se poate face, dupa ce va lua regulat tratament si va fi stabilizata. Cu tratament, delirurile de grandoare vor disparea, va cobori cu picioarele pe pamant.
Steve, si tu asteptai fapte concrete, nu doar planuri si idei, de la cineva internat la inchisi la psihiatrie? ce crezi ca putea, bietul om, sa faca de acolo? Spunea cineva mai demult, tot pe forumul asta, ca boala nu ocoleste pe nimeni, bogat sau sarac, imparat sau proletar, om celebru sau anonim, toti putem, la un moment dat sa cadem intr-o boala psihica. De ce n-ai crede ca interlocutorul tau din spital ar fi putut intr-adevar sa faca un matinal la un parlit de post de televiziune? Ce, aia ce fac matinale, seriale sau alte emisiuni nu s-or imbolnavi si ei? Eu am ramas surprinsa cum se arunca si pe acest forum cu epitete ca "grandoman". Stii tu cu cine vorbesti, cine-i la capatul celalalt al discutiei? Daca tu te-ai pensionat de boala si traiesti izolat de lume si plimbarile tale sunt doar prin curte, sa-ti aduci lemne de foc in casa, esti sigur ca si partenerul de discutie duce o viata similara cu a ta? Ca sa poti spune ca cineva e grandoman, megaloman trebuie sa-i cunosti bine posibilitatile -trebuie sa fii din familie sau coleg, apropiat cu respectivul. Si medicii chestioneaza familia, nu se arunca in verdicte de delir de grandoare. La un moment dat, ca medic, poti avea in fata ta un geniu, un unul care viseaza la lucruri ce tie ti s-ar putea parea irealizabile, dar omul nostru are si cu ce sa le poata realiza.
Catinca nu stiu de ce divaghezi cu presupuneri despre diagnostice si despre mine, eu ti-am raspuns la intrebare !
Despre increderea lor in sine am vorbit in sens pozitiv, aspirational :), insa planurile lor sunt in cea mai mare masura nerealizabile, cel putin de catre ei, sunt vise, fantezii, idealuri ! Pe baiatul respectiv l-am intrebat practic cum va face ( trecand peste aspectul fizic, relatii, cursuri sau studii de specialitate ) sa intre in starea de spirit optimista necesara si mi-a raspuns ca foarte simplu, inainte de a intra baga un cui, la pauza inca un cui si tot asa ! :) Ori pe el taman "cuiele" l-au bagat in spital, mai ales la diagnosticul lui !
Cat despre grandomani reali, nu ce crezi tu ca e grandomania, singurul pe care il cunosc, tot de la tv, este Iohannis ! Omul in mod clar sufera de mania grandorii, asta presupune nevoia de bani multi, insemne ale puterii, respect absolut si neconditionat, cere adulatie sau macar admiratie pt orice gugumanie sau idee creata ii iese pe gura ! Toate conflictele pe care le vedem aproape zilnic vin din convingerea lui ca orice gandeste, spune sau face este maximul posibil si de neintrecut ca genialitate in universul cunoscut ! :) Majoritatea declaratiilor lui de presa sunt decompensari in direct ale bolii sale !
Ultima "realizare" practica a sa a fost punerea in opera intoamna a obsesiei sale cu scocurile electrice la Cotroceni ! Rezultatul s-a vazut acum in primavara, factura de curent a Palatului Cotroceni a fost de 2, 5 ori mai mare decat a Palatului Parlamentului care este de cel putin 10 ori mai vast si mai voluminos ! :))
Despre increderea lor in sine am vorbit in sens pozitiv, aspirational :), insa planurile lor sunt in cea mai mare masura nerealizabile, cel putin de catre ei, sunt vise, fantezii, idealuri ! Pe baiatul respectiv l-am intrebat practic cum va face ( trecand peste aspectul fizic, relatii, cursuri sau studii de specialitate ) sa intre in starea de spirit optimista necesara si mi-a raspuns ca foarte simplu, inainte de a intra baga un cui, la pauza inca un cui si tot asa ! :) Ori pe el taman "cuiele" l-au bagat in spital, mai ales la diagnosticul lui !
Cat despre grandomani reali, nu ce crezi tu ca e grandomania, singurul pe care il cunosc, tot de la tv, este Iohannis ! Omul in mod clar sufera de mania grandorii, asta presupune nevoia de bani multi, insemne ale puterii, respect absolut si neconditionat, cere adulatie sau macar admiratie pt orice gugumanie sau idee creata ii iese pe gura ! Toate conflictele pe care le vedem aproape zilnic vin din convingerea lui ca orice gandeste, spune sau face este maximul posibil si de neintrecut ca genialitate in universul cunoscut ! :) Majoritatea declaratiilor lui de presa sunt decompensari in direct ale bolii sale !
Ultima "realizare" practica a sa a fost punerea in opera intoamna a obsesiei sale cu scocurile electrice la Cotroceni ! Rezultatul s-a vazut acum in primavara, factura de curent a Palatului Cotroceni a fost de 2, 5 ori mai mare decat a Palatului Parlamentului care este de cel putin 10 ori mai vast si mai voluminos ! :))
Au trecut doar 3 zile dar inca nu vrea sa stea cu mine, ce ii duc accepta, îmi cere lucruri și pt alți pacienți care spune ea sunt din alta lume, îmi spune că ea doar vitamine primește și că ar putea pleca dar nu pleacă pt că e prea buna că să iasă să mă de-a in judecată, să nu mai merg la ea pt că nu va mai ieși la mine. Îmi e atât de greu pffff, mă simt așa vinovată când o văd unde e și cum arată, dar îmi repet mereu că e spre binele ei. Va zăpăcesc aici și îmi cer scuze dar nimeni nu știe să îmi de-a vreun sfat pt ca nu au trecut prin așa ceva. O zi frumoasă la toată lumea
Sa nu crezi ca numai tu ai trecut prin asa ceva, multi de pe acest forum au trecut, fie ca pacienti, fie ca apartinatori. Greu e pentru toti, dar trece si asta.
Sa mearga atunci doar mama cateva zile, poate incep sa-si faca efectul medicamentele in sensul ca tot pe tine te va invinovati pt. inchiderea ei acolo, dar va fi mai potolita, va accepta situatia si sa te vada. Nu trebuie sa te simti vinovata, ai facut ce trebuia sa faci, ca o sora responsabila. Sa nu cumva sa cereti sa iasa mai repede, lasati-o acolo cat spun medicii, sa se poata ocupa bine de ea, sa iasa cu un diagnostic si un tratament potrivit, sa accepte si sa se obisnuiasca cu statutul de bolnav, de suferind de o tulburare psihica. Asta-i prima etapa, la inchisi, urmeaza a doua, un regim semi-deschis (nu stiu bine ce inseamna asta, pt apartinatori pare a fi la fel, ca tot acolo in sala de mese se intalnesc -a, cred ca stiu, ii muta in alt salon, mai lejer, dar tot in pavilionul din spatele cheii si tot supravegheati dar probabil au voie sa se miste mai mult si in afara intalnirii cu apartinatorii). A treia etapa, regimul deschis implica mutare intr-un salon normal, pot sa se plimbe prin curte, chiar si pe strada, sa-si cumpere ce le trebuie. La regimul inchis e cel mai urat, acolo sunt si adunati de pe strada, homelessi, minoritari fara strictul necesar, care cum n-au nici mintile acasa, iau de unde gasesc papuci, pahar si altele. Daca vrei sa stii ce tratament primeste ii poti intreba pe supraveghetori, iti spun si dozele, tot. Eu, personal mai amabil si mai omenos ca in clinica aia n-am intalnit niciodata.
Sa mearga atunci doar mama cateva zile, poate incep sa-si faca efectul medicamentele in sensul ca tot pe tine te va invinovati pt. inchiderea ei acolo, dar va fi mai potolita, va accepta situatia si sa te vada. Nu trebuie sa te simti vinovata, ai facut ce trebuia sa faci, ca o sora responsabila. Sa nu cumva sa cereti sa iasa mai repede, lasati-o acolo cat spun medicii, sa se poata ocupa bine de ea, sa iasa cu un diagnostic si un tratament potrivit, sa accepte si sa se obisnuiasca cu statutul de bolnav, de suferind de o tulburare psihica. Asta-i prima etapa, la inchisi, urmeaza a doua, un regim semi-deschis (nu stiu bine ce inseamna asta, pt apartinatori pare a fi la fel, ca tot acolo in sala de mese se intalnesc -a, cred ca stiu, ii muta in alt salon, mai lejer, dar tot in pavilionul din spatele cheii si tot supravegheati dar probabil au voie sa se miste mai mult si in afara intalnirii cu apartinatorii). A treia etapa, regimul deschis implica mutare intr-un salon normal, pot sa se plimbe prin curte, chiar si pe strada, sa-si cumpere ce le trebuie. La regimul inchis e cel mai urat, acolo sunt si adunati de pe strada, homelessi, minoritari fara strictul necesar, care cum n-au nici mintile acasa, iau de unde gasesc papuci, pahar si altele. Daca vrei sa stii ce tratament primeste ii poti intreba pe supraveghetori, iti spun si dozele, tot. Eu, personal mai amabil si mai omenos ca in clinica aia n-am intalnit niciodata.
Steve, chiar asa, nu stiu ce e grandomania. Tratatele de psihiatrie spun ce e grandoarea: credinta individului ca e superior altora, motiv pt. care are drepturi sau e indreptatit la drepturi speciale+ egocentrism +aere de superioritate. La diverse tulburari sunt trecute printre criteriile de incadrare "sentimente de grandoare": la tulburarea de personalitate narcisica si la tulburarea bipolara, de ex. La asta din urma, zice-se ca intervin in fazele de manie sau hipomanie si pot avea pana la intensitate deliranta -si cu asta trecem in domeniul psihozelor (tulb. deliranta, schizofrenie si alte psihoze inrudite), unde avem "delirul de grandoare". Acuma, dupa mintea mea, i-as spune "grandoman" unui suferind/tulburat psihic care are strict sau preponderent acest sentiment de grandoare sau delir de grandoare si niciun alt simptom care sa justifice numirea cu un alt nume consacrat. La narcisic nu pot, ca doar i se spune astfel, la bipolar la fel (primeaza modificare de dispozitie, nu? asta da incadrarea). Unde as putea spune "grandoman", ar fi exact la tulburarea deliranta unde strict singurul simptom este delirul de grandoare -cum, la fel, tullburarii delirante cu subiect "iubire" i se spune "de tip erotoman" si respectivului suferind i s-ar putea spune asadar "erotoman". Grandoman, erotoman. Rimeaza.
Corect, Steve? sa nu ma trimiti la Dex, ca nu ma duc. Ah...si respectivul dat de tine ca exemplu de grandoman mi se pare mai curand bolnav de ura. Si ceva deficite, pe acolo...
Corect, Steve? sa nu ma trimiti la Dex, ca nu ma duc. Ah...si respectivul dat de tine ca exemplu de grandoman mi se pare mai curand bolnav de ura. Si ceva deficite, pe acolo...
Mulțumesc Catinca, mă ajută răspunsurile tale, bineînțeles că nu vom spune noi când sa o externeze, desi ne e greu sa o știm acolo. Sper doar sa își facă efectul tratamentul primit, mâine aflu mai detaliat ce medicamentație primește. Eu o sa merg in fiecare zi până mă va accepta, mi e greu sa nu o văd, eu incerc, dacă nu va vrea să iasă la mine, încerc următoarea zi și tot așa
Doamna doctor care se ocupă de ea mi a spus azi că durata internării va fi de 10 -15 zile, azi a mutat o pe secția semi închisă, spune că e mai liniștită, dar inca nu e conștientă de problema, că ea inca are impresia că e tot următoarea zi după internare, ii explica problema surorii mele iar după 2 ore ii pune aceiași întrebare, uita ce vb cu ea, iar la întrebarea mea daca după 15 zile nu e încă bine și conștientă de ceea ce i se întâmplă tot va fi externata mi a răspuns că asta e media zilelor de internare dar va fi conștientă, nu știu, nu m au încurajat sau liniștit deloc răspunsurile ei, nu am relații în secția respectivă, nu știu cu cine sa mai vb sau unde sa merg. La fel mi ar spune oricine, nu știu din tot ce am povestit e sigur că în 15 zile va conștientiza problema și va urma tratamentul acasă?
In ultimele luni și a făcut 4900 de prieteni pe Facebook, când am întrebat o dc are nevoie de ei uneori îmi spunea că nu i șterge pt că ei au nevoie de ajutor iar ea ii ajută, alteori că sunt fanii ei. Am întrebat o și asta pe doamna doctor după ce mi a spus că după ce o va muta pe secția deschisa ii putem duce telefonul, dacă nu e mai ok sa ii șterg aceste persoane necunoscute care îi trimit continuu mesaje, a spus că mai bine nu, nici acest răspuns nu m a mulțumit, așa să fie mai bine oare?
Episodul maniacal ar trebui sa ii treaca in cam 4 saptamani. Insistati la medic sa o faca sa constientizeze ca are tulburare bipolara care e o boala pe viata si pentru care va trebui sa faca tratament pe termen lung. Altfel v-o dau acasa dupa doua saptamani, nu isi va mai lua "vitaminele" si va face recadere. Doctorii nu se baga sa spuna pacientilor astfel de lucruri. Lasa totul pe seama familiei care este total nepregatita si astfel pacientul face nu stiu cate recaderi.
Așa am sa fac, sper doar sa nu o văd deranjata că îi voi spune eu ce să facă, pt că și azi i am pus o mie de întrebări cum am aflat atâtea pe acest forum și am văzut că Intr o oarecare măsură nu i a convenit. Noi, familia oricum o vom ajuta, speram să reușim, azi de exemplu a întrebat o pe mama ce problema are, deci pe undeva eu zic că e spre bine și începe să înțeleagă că are o problema din moment ce întreabă asta. Mulțumesc pt răspuns Clara
Pe langa medicul curant, mai are alocat un medic rezident, intreaba supraveghetorii sau asistenta cine e si cu asta poti vorbi mai multe, numai sa stie sa-ti raspunda. Psihologul de acolo e foarte bun, adica intelege mult mai profund si mai rapid problema, dar, din punctul meu de vedere, psihologii sunt folositi prea putin in clinicile noastre de psihiatrie. Posibil sa fie platiti si mult mai slab decat sunt acum medicii nostri si astfel sa fie mai dezinterasat sa-si faca bine meseria, dar nici nu cred ca-s solicitati de medici sa faca prea multe. Ca sa vorbesti cu astia insa trebuie sa mergi inainte de masa, dupa-masa nu mai ai cu cine povesti.
Daca nu e constienta de cat timp e internata si crede ca ieri s-a intamplat, daca pune intrebari si uita ce a intrebat, tu singura poti sti daca asa era si inainte de internare. Daca nu era asa, probabil e o habauceala ca efect al medicatiei, ar trebui sa comunici asta medicilor.
Nu am experienta la tulburare bipolara, singurul cunoscut cu acesta boala, o doctorita, mama unei prietene de -a mele si ea la randul ei medic, nu si-a acceptat niciodata diagnosticul, admitea doar ca are depresii, insa si-a luat tratamentul.
Daca nu e constienta de cat timp e internata si crede ca ieri s-a intamplat, daca pune intrebari si uita ce a intrebat, tu singura poti sti daca asa era si inainte de internare. Daca nu era asa, probabil e o habauceala ca efect al medicatiei, ar trebui sa comunici asta medicilor.
Nu am experienta la tulburare bipolara, singurul cunoscut cu acesta boala, o doctorita, mama unei prietene de -a mele si ea la randul ei medic, nu si-a acceptat niciodata diagnosticul, admitea doar ca are depresii, insa si-a luat tratamentul.
Medicul știe asta, înainte nu uita cel puțin nu cred și nici nu mi s a părut, cu rezidenta vb, la telefon cel mai mult când nu am posibilitatea să ajung înainte de a și termina ele programul, nu mi a dat de înțeles că o deranjează telefoanele mele, dansa mi a dat Nr să o pot suna oricând și invers, mă sună ea când e nevoie de ceva sau pt întrebări, dar la unele întrebări care i le adresez se face liniște apoi daca îi spun eu cum cred că ar fi spune probabil, poate fiind la început nu știe chiar atât de multe și recunosc că uneori pun o mie de întrebări, ea are răbdare, nu spun că nu sunt mulțumită de medici, dar fiind așa preocupată de cum a fost, cum este și ce va fi ceva in răspunsurile lor nu mă liniștește, de multe ori răspunsurile de aici plus ce găsesc în alte discuții pe acest forum legate de aceasta boală mă ajută mai mult
Uitarea e efectul secundar al medicamentelor. Cand isi va reveni i se mai scadea din medicatie si nu va fi afectata chiar asa de mult.
Am înțeles, , vom vedea cu trecerea zilelor cum va fi. Ce nu o să înțeleg pe parcursul zilelor voi întreba, mulțumesc tare mult pt toate răspunsurile primite
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 49Tulburarea afectiva bipolara - pe intelesul tuturor
- 1sindrom bipolar
- 12O intrebare... Zyprexa se administreaza in anxietate sau depresie?
- 4tulburare biopolara, mai exact episod maniacal... de trei ani
- 3Tulburare bipolara sau altceva?
- 41Cum vor cei afectati de TAB sau alte tulburari sa fie ajutati?
- 2Cercetare tulburarea afectiva bipolara
- 7Toti cei care au tulburare bipolara se pensioneaza pe caz de boala ?
- 5Tulburare bipolara tip 1
- 4Tulburare bipolara
- 14Tulburare bipolara
- 2afectiune bipolara
- 2TAB -Afectiune bipolara
- 1Tulburare bipolara
- 2Mama cu tulburare bipolara
- 44Stare maniacala indusa medicamentos
- 15Tulburare bipolara
- 2Cum îi explic mamei că este posibil să fiu bipolar?
- 8Tulburare bipolara
- 4Tulburare bipolara Casatoria
Mai multe informații despre: Tulburarea bipolara
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: