De la grasanul scuipat zilnic la fobie sociala si in final afectiune bipolara, maniac
Buna ziua,
Incep prin a va spune ca nu stiu de cat timp sufar de aceasta boala, nu stiu cauza exacta, nu stiu daca medicamentele pe care mi le-a prescris psihiatrul sunt bune de ceva sau nu, sa fiu sincer, nu stiu daca sufar de vreo boala sau totul e o perioada mai urata a vietii prin care trec in acest moment.
Am primit o trimitere la Psihiatrie datorita faptului ca doctorita de familie m-a vazut foarte agitat, nereusind sa ma uit in ochii ei. (Motivul mi se pare banal).
Am fost la o doamna doctor psihiatru iar dupa o discutie de 10 minute in care i-am povestit pe scurt viata mea, a hotarat ca sufar de Anxietate Sociala. Mi-a dat un tratament (Spitomin, Rivotril si Alventa) care sincer, in afara de faptul ca nu mai puteam de somn pe la ora 15:00 si cascam incontinuu, nu m-a ajutat la nimic, dupa parerea mea.
Dupa 2 saptamani din momentul in care am inceput tratamentul, doamna psihiatru a decis ca gata, nu mai este Fobie Sociala, acum este Temperament BorderLine(Manic) si mi-a prescris un alt tratament(Seroquel si Orfiril). Initial luam cate 1 tableta de Seroquel si 1 doza de Orfiril in fiecare seara, insa doamna psihiatru, incetul cu incetul mi-a marit doza la 4 Tablete de Seroquel si 1 doza de Orfiril in fiecare seara.
Sincer sa fiu, in afara de faptul ca nu mai pot lega 2 cuvinte, vorbesc mai rar decat un copil de 3 ani si deabia pot umbla fara sa ma impiedic, nu vad cu ce ma ajuta.
Doresc sa mentionez ca de cand am inceput sa iau medicamente de genul asta, gandurile de sinucidere au venit, cel putin 1 la o ora(cateodata ma mai si visez tot felu de porcarii, sfarsitul fiind in momentul in care mor), cateodata chiar iau cutitul si ma joc cu el pe la gat. De mentionat si faptul ca imi sare ţandăra foarte foarte repede, ma cert non stop cu cei din jur, am fost implicat si intr-o bataie (eu fiind foarte pasnic inainte)
Acum sunt intr-o stare deplorabila, cateodata imi vine sa iau cutitul de bucatarie si sa-l bag in primul om care-l vad ca se uita urat, cateodata sunt intr-o depresie ce dureaza maxim 2-3 ore(atunci ma joc cu cutitul si as vrea sa am tupeul sa ma sinucid), si am niste apucaturi foarte aiurea, cand cineva ma atinge prin surprindere ma speriu si incepe sa-mi bata inima repede, pe urma o stare de nervozitate extrem de mare(tot timpul iese cu cearta).
Doamna Psihiatru mi-a propus sa ma internez o saptamana, doua, deoarece nu are incredere in mine ca iau tratamentul, crede ca din cauza ca nu iau pilulele prescrise de ea sunt asa, insa nu este adevarat, nici nu vreau sa aud de internare, nu sunt nebun. Momentan sunt la tratamentul cu 4 Seroquel + orfiril in fiecare seara, insa, intre noi doar, am azi 10 Pastile de Seroquel sa vad ce se intampla, au trecut 4 ore si ma simt tot asa.
Scurt rezumat al vietii mele inainte de tratament : (cu liniute ca si la scoala)
-nascut cu nota 10
-nimeni din familia mea nu a avut vreodata boli psihice
-de la varsta de 2-3 ani pana la 11-12 am fost un gras (toata lumea ma batjocorea si ma batea, si ma si scuipa)
-pana la varsta de 11 ani ma batea si tata, pana i-am spus ca daca mai da odata in mine, cand cresc mare il voi bate si eu pe el.
-la 12 ani am slabit si am inceput sa arat bine
-am suferit dupa o relatie ce a durat aproximativ 1 an, m-am baricadat in casa, n-am mai dat un semn de viata prietenilor de atunci (cam de 3 ani)
-tot timpul mi-a fost frica sa nu-mi iau bataie, si tot timpul mi-o luam
-toata lumea m-a batjocorit fara ca eu sa raspund inapoi, din cauza fricii exagerate
-imi era frica sa ies oriunde in oras deoarece as putea da peste alti batausi sau as putea da peste batausii vechi care m-ar umili
-
Scurt rezumat al vietii mele dupa ce am inceput tratamentul: (tot cu liniute)
- Disparitia Fricii
- Pot sa privesc pe oricine in ochi
- Am tupeul sa ma iau la harta cu oricine si cu orice, nepasandu-mi de consecinte
- Ma enervez din orice fleac (si imi place. culmea)
- Ganduri de sinucidere
- Ganduri de razbunare pe toti care m-au facut sa sufar (inclusiv pe familiile lor)
- inainte imi placea sa citesc, sa ma joc pe pc, vroiam sa-mi traiesc viata...acum mi se pare o pierdere de timp, din moment ce toate generatiile care au trait inaintea mea, au facut deja asta. Ce rost are sa o iau eu de la capat...
-
Acestea fiind spuse, vreau sa va cer parerea voastra, de ce am ajuns in starea asta dupa ce am inceput sa iau medicamentele prescrise de aceasta Psihoterapeuta? Sa mai iau tratamentul sau sa-l abandonez? Sa ma internez ori ba ?
Va multumesc,
Umilul vostru user
Incep prin a va spune ca nu stiu de cat timp sufar de aceasta boala, nu stiu cauza exacta, nu stiu daca medicamentele pe care mi le-a prescris psihiatrul sunt bune de ceva sau nu, sa fiu sincer, nu stiu daca sufar de vreo boala sau totul e o perioada mai urata a vietii prin care trec in acest moment.
Am primit o trimitere la Psihiatrie datorita faptului ca doctorita de familie m-a vazut foarte agitat, nereusind sa ma uit in ochii ei. (Motivul mi se pare banal).
Am fost la o doamna doctor psihiatru iar dupa o discutie de 10 minute in care i-am povestit pe scurt viata mea, a hotarat ca sufar de Anxietate Sociala. Mi-a dat un tratament (Spitomin, Rivotril si Alventa) care sincer, in afara de faptul ca nu mai puteam de somn pe la ora 15:00 si cascam incontinuu, nu m-a ajutat la nimic, dupa parerea mea.
Dupa 2 saptamani din momentul in care am inceput tratamentul, doamna psihiatru a decis ca gata, nu mai este Fobie Sociala, acum este Temperament BorderLine(Manic) si mi-a prescris un alt tratament(Seroquel si Orfiril). Initial luam cate 1 tableta de Seroquel si 1 doza de Orfiril in fiecare seara, insa doamna psihiatru, incetul cu incetul mi-a marit doza la 4 Tablete de Seroquel si 1 doza de Orfiril in fiecare seara.
Sincer sa fiu, in afara de faptul ca nu mai pot lega 2 cuvinte, vorbesc mai rar decat un copil de 3 ani si deabia pot umbla fara sa ma impiedic, nu vad cu ce ma ajuta.
Doresc sa mentionez ca de cand am inceput sa iau medicamente de genul asta, gandurile de sinucidere au venit, cel putin 1 la o ora(cateodata ma mai si visez tot felu de porcarii, sfarsitul fiind in momentul in care mor), cateodata chiar iau cutitul si ma joc cu el pe la gat. De mentionat si faptul ca imi sare ţandăra foarte foarte repede, ma cert non stop cu cei din jur, am fost implicat si intr-o bataie (eu fiind foarte pasnic inainte)
Acum sunt intr-o stare deplorabila, cateodata imi vine sa iau cutitul de bucatarie si sa-l bag in primul om care-l vad ca se uita urat, cateodata sunt intr-o depresie ce dureaza maxim 2-3 ore(atunci ma joc cu cutitul si as vrea sa am tupeul sa ma sinucid), si am niste apucaturi foarte aiurea, cand cineva ma atinge prin surprindere ma speriu si incepe sa-mi bata inima repede, pe urma o stare de nervozitate extrem de mare(tot timpul iese cu cearta).
Doamna Psihiatru mi-a propus sa ma internez o saptamana, doua, deoarece nu are incredere in mine ca iau tratamentul, crede ca din cauza ca nu iau pilulele prescrise de ea sunt asa, insa nu este adevarat, nici nu vreau sa aud de internare, nu sunt nebun. Momentan sunt la tratamentul cu 4 Seroquel + orfiril in fiecare seara, insa, intre noi doar, am azi 10 Pastile de Seroquel sa vad ce se intampla, au trecut 4 ore si ma simt tot asa.
Scurt rezumat al vietii mele inainte de tratament : (cu liniute ca si la scoala)
-nascut cu nota 10
-nimeni din familia mea nu a avut vreodata boli psihice
-de la varsta de 2-3 ani pana la 11-12 am fost un gras (toata lumea ma batjocorea si ma batea, si ma si scuipa)
-pana la varsta de 11 ani ma batea si tata, pana i-am spus ca daca mai da odata in mine, cand cresc mare il voi bate si eu pe el.
-la 12 ani am slabit si am inceput sa arat bine
-am suferit dupa o relatie ce a durat aproximativ 1 an, m-am baricadat in casa, n-am mai dat un semn de viata prietenilor de atunci (cam de 3 ani)
-tot timpul mi-a fost frica sa nu-mi iau bataie, si tot timpul mi-o luam
-toata lumea m-a batjocorit fara ca eu sa raspund inapoi, din cauza fricii exagerate
-imi era frica sa ies oriunde in oras deoarece as putea da peste alti batausi sau as putea da peste batausii vechi care m-ar umili
-
Scurt rezumat al vietii mele dupa ce am inceput tratamentul: (tot cu liniute)
- Disparitia Fricii
- Pot sa privesc pe oricine in ochi
- Am tupeul sa ma iau la harta cu oricine si cu orice, nepasandu-mi de consecinte
- Ma enervez din orice fleac (si imi place. culmea)
- Ganduri de sinucidere
- Ganduri de razbunare pe toti care m-au facut sa sufar (inclusiv pe familiile lor)
- inainte imi placea sa citesc, sa ma joc pe pc, vroiam sa-mi traiesc viata...acum mi se pare o pierdere de timp, din moment ce toate generatiile care au trait inaintea mea, au facut deja asta. Ce rost are sa o iau eu de la capat...
-
Acestea fiind spuse, vreau sa va cer parerea voastra, de ce am ajuns in starea asta dupa ce am inceput sa iau medicamentele prescrise de aceasta Psihoterapeuta? Sa mai iau tratamentul sau sa-l abandonez? Sa ma internez ori ba ?
Va multumesc,
Umilul vostru user
3 comentarii
Salut Andrei,
Unul din posibilele motive este faptul ca medicamentele au reusit sa iti inlature inhibitiile de pana acum, care te tineau "legat" (dar si protejat) - si acum e "vremea razbunarii"... Faci tot ce n-ai putut face in trecut, te "razbuni" pe ce a fost.
Ca si idee, mergi sa stai de vorba si cu un psihoterapeut (bun) de la tine din oras...
Exista o diferenta esentiala intre psihoterapeut si psihiatru, fiecare are rolul lui bine delimitat (sau asa ar trebui), fiecare are obiectivele sale specifice.
Este bine sa "procesezi" (transformi/intelegi) ceea ce simti in interior in perioada asta (atat enervarile subite cat si gandurile de sinucidere, relatia ta cu bataia).
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu
Unul din posibilele motive este faptul ca medicamentele au reusit sa iti inlature inhibitiile de pana acum, care te tineau "legat" (dar si protejat) - si acum e "vremea razbunarii"... Faci tot ce n-ai putut face in trecut, te "razbuni" pe ce a fost.
Ca si idee, mergi sa stai de vorba si cu un psihoterapeut (bun) de la tine din oras...
Exista o diferenta esentiala intre psihoterapeut si psihiatru, fiecare are rolul lui bine delimitat (sau asa ar trebui), fiecare are obiectivele sale specifice.
Este bine sa "procesezi" (transformi/intelegi) ceea ce simti in interior in perioada asta (atat enervarile subite cat si gandurile de sinucidere, relatia ta cu bataia).
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu
Medicementele luate nu pot da ca efecte secundare ceea ce spui tu ca simti: iritabilitate, nervozitate, idei de sinucidere. Este posibil sa ti se fi declansat o tulburare psihica. Asta nu e un capat de lume. necesita supraveghere si tratament. Sfatul meu este sa mergi si sa mai consulti un alt psihiatru si daca si acesta iti confirma ceea ti-a spus medicul tau actual, atunci te sfatuiesc sa ai incredere si sa urmezi tratamentul. Poate nu suporti schema actuala de tratament, exista si medicatie care nu da somnolenta.
Pentru gandurile de sinucidere si eu as indica o internare: viata unui om nu e ceva ce se poate risca.
Pentru gandurile de sinucidere si eu as indica o internare: viata unui om nu e ceva ce se poate risca.
Buna seara,
Nu am mai scris de mult pe forum si m-am gandit sa va spun cum ma mai simt.
A fost o saptamana magnifica cu exceptia unui singur fapt, care mi-a tras o palma buna sa ma trezesc. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine, muschii au revenit la normalitate, pot vorbi fluent acum, nu ma mai impiedic pe strada, nu mai am ganduri de sinucidere, nu mai am stari de somnolenta si m-am simtit excelent pana ieri seara. Desteptul de mine am tot luat cate 10 Seroqueluri seara de seara, toate odata si... ieri seara am crezut ca fac stop cardiac. Am simt niste impunsaturi in inima si in partea de jos a gatului timp de vreo 40 de minute incat am vrut sa sun la salvare, noroc ca mi-am revenit intr-un final. Dupa patania asta m-am cumintit si de acum respect tratamentul prescris de doamna psihiatru, care mi l-a schimbat din nou incepand cu seara asta. De acum iau cate 2 pastile de Seroquel (400mg) si 1 Orfiril in fiecare seara. Mi-a spus sa nu iau mai mult de 2 pastile din astea ca sunt cele mai puternice, si nici n-am sa iau, deoarece parca mi-a revenit cheful de viata, cat a tine, nu stiu. De saptamana trecuta am avut o pofta de mancare incredibila, m-am ingrasat cam 7 kilograme, manac o paine mare la zi si cam 2 L de lapte, am inceput sa mananc dimineata (nu am mai facut lucrul asta de vreo 7 ani), mi-am facut niste analize de sange si s-a dovedit ca am probleme si cu glanda tiroida, deci nu e neaparat de la medicamentele pe care le iau. Am inceput sa merg si la o doamna psiholog, pe langa sedinta cu doamna psihiatru. Aceasta doamna psiholog m-a invatat sa privesc viata dintr-un alt unghi, cred ca nu mai am nevoie de nici o internare in spital (oricum nu eram de acord cu asta, dupa ce am primit cateva comentarii care m-au speriat sincer, in legatura cu acest fapt).
Va multumesc tuturor celor care ati postat, sincer, m-au ajutat mult comentariile voastre, dupa cum v-am spus, am inceput sa merg la o doamna psiholog, petru o a doua parere.
Sanatate
Nu am mai scris de mult pe forum si m-am gandit sa va spun cum ma mai simt.
A fost o saptamana magnifica cu exceptia unui singur fapt, care mi-a tras o palma buna sa ma trezesc. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine, muschii au revenit la normalitate, pot vorbi fluent acum, nu ma mai impiedic pe strada, nu mai am ganduri de sinucidere, nu mai am stari de somnolenta si m-am simtit excelent pana ieri seara. Desteptul de mine am tot luat cate 10 Seroqueluri seara de seara, toate odata si... ieri seara am crezut ca fac stop cardiac. Am simt niste impunsaturi in inima si in partea de jos a gatului timp de vreo 40 de minute incat am vrut sa sun la salvare, noroc ca mi-am revenit intr-un final. Dupa patania asta m-am cumintit si de acum respect tratamentul prescris de doamna psihiatru, care mi l-a schimbat din nou incepand cu seara asta. De acum iau cate 2 pastile de Seroquel (400mg) si 1 Orfiril in fiecare seara. Mi-a spus sa nu iau mai mult de 2 pastile din astea ca sunt cele mai puternice, si nici n-am sa iau, deoarece parca mi-a revenit cheful de viata, cat a tine, nu stiu. De saptamana trecuta am avut o pofta de mancare incredibila, m-am ingrasat cam 7 kilograme, manac o paine mare la zi si cam 2 L de lapte, am inceput sa mananc dimineata (nu am mai facut lucrul asta de vreo 7 ani), mi-am facut niste analize de sange si s-a dovedit ca am probleme si cu glanda tiroida, deci nu e neaparat de la medicamentele pe care le iau. Am inceput sa merg si la o doamna psiholog, pe langa sedinta cu doamna psihiatru. Aceasta doamna psiholog m-a invatat sa privesc viata dintr-un alt unghi, cred ca nu mai am nevoie de nici o internare in spital (oricum nu eram de acord cu asta, dupa ce am primit cateva comentarii care m-au speriat sincer, in legatura cu acest fapt).
Va multumesc tuturor celor care ati postat, sincer, m-au ajutat mult comentariile voastre, dupa cum v-am spus, am inceput sa merg la o doamna psiholog, petru o a doua parere.
Sanatate
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 9sindrom bipolar
- 3Fobie sociala?!
- 11cand va constientiza prietenul meu ca este bolnav?
- 5se intampla sa am in momentul respiratiei ca niste spasme sau gaze in partea inimii.. Ce am?
- 1sindrom bipolar
- 7Despartire - Crize bipolare mixte (frecvente)
- 3Fobie sociala ?
- 6tulburare bipolara cu depersonalizare si derealizare
- 9Problema..TOC si fobie sociala
- 11Nu-i pot lasa pe oameni sa se apropie de mine.
- 10Deficit de atentie comorbid cu anxietate generalizata, fobie sociala, depresie etc.
- 1Toti cei care sufera de tulburare afectiv bipolara se pensioneaza pe caz de boala ?
- 2afectiune bipolara
- 40Iubitul meu a fost diagnosticat cu Tulburare bipolara
- 2Mama cu tulburare bipolara
- 2Ce pot bea pentru energie in loc de cofeina/cola/ceai negru/ceai verde etc?
- 6Depakine/convulex
Mai multe informații despre: Fobia sociala Tulburarea bipolara
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: