Iubitul meu a fost diagnosticat cu Tulburare bipolara
Buna tuturor! Sunt noua pe acest forum, am scris mai devreme un comentariu cu situatia dificila in care ma aflu insa nu stiu de ce nu apare publicat. Va rog ajutati ma sa-mi conving fostul iubit ca sufera de tulburare bipolara. Ca are nevoie de tratament. Traverseaza un episod maniacal si este imposibil de convins. Eu imi pierd puterile. Voi povesti din nou pe larg daca vor fi doritori care sa ma ajute. Multumesc!
Grea intreprindere! Cu riscul de a irita iarasi specialistii de pe forum: se estimeaza ca putin mai mult de 50% din pacientii care sufera de tulburari mintale grave din sfera schizofreniei sau a tulburarilor afective (unde intra si bipolara) au un insight (constiinta bolii si a simptomelor ei) slab sau lipsa. Se considera ca face parte din boala, din simptomele ei, acest insight redus sau anosognozie, cum i se mai spune. Dar, hai sa n-o luam tragic, sa vedem ce e de facut, ca trebuie sa se poata face ceva. Eu zic asa: cerceteaza in ce mod poate fi convins iubitul tau de ceva, de orice altceva. Care e tiparul dupa care poate dobandi o noua convingere. Unii se lasa convinsi de ceea ce citesc in carti (de specialitate, nu beletristica, ca Netsky -un alt forumist care s-a ales cu o convingere de nezdruncinat citind o carte de fictiune), altii se lasa mai usor convinsi intr-o discutie cu o persoana cu autoritate, altii de prieteni, alti experimentand... Observa deci cum poate fi convins de o idee noua si procedeaza in consecinta si in cazul asta.
Daca merge cu carti de specialitate, poti sa-i pui sub nas capitolul privind tulburarile bipolare din Manualul DSM 5, il gasesti in bibioteci sau poti comanda o carte pe care s-o alegi de pe Amazon, sunt destule din care sa alegi. Daca merge convinsul cu o persoana cu autoritate, va trebui sa cauti un psihiatru care sa aiba rabdarea si priceperea sa-i explice despre ce e vorba.
Daca merge cu carti de specialitate, poti sa-i pui sub nas capitolul privind tulburarile bipolare din Manualul DSM 5, il gasesti in bibioteci sau poti comanda o carte pe care s-o alegi de pe Amazon, sunt destule din care sa alegi. Daca merge convinsul cu o persoana cu autoritate, va trebui sa cauti un psihiatru care sa aiba rabdarea si priceperea sa-i explice despre ce e vorba.
Sunt trei dimensiuni aici in anosognozie: lipsa constientei bolii, lipsa recunoasterii simptomelor si lipsa compliantei la tratament (acceptarea, supunerea la tratament). In prima faza cea mai importanta ar fi ultima, vedeti, poate constientizeaza ca il supara totusi ceva si reusiti sa-l convingeti ca tratamentul i-ar ameliora acele stari suparatoare.
Parintii trebuie sa il interneze involuntar. Poate face greseli mari ireparabile in timpul episodului.
Va multumesc tuturor pentru raspuns si as vrea sa convoc mai multa lume la discutie. Chiar am nevoie sa ma ajute cineva intr-un fel. povestea este lunga, motivul care a declansat episodul maniacal a fost decshiderea unei cafenele care l-a solicitat foarte tare fizic si psihic. ramasese fara serviciu, l-am sustinut si l-am incurajat sa faca ceva pe cont propriu. l-am ajutat cu bani, crezand ca avand ceva al lui ii va da incredere si va fi bine. eram impreuna de 8-9 luni. eu nu stiam de afctiunea lui. bun, s-a deschis cafeneaua si lucrurile au scapat de sub control. adik de o luna mai excat. starea lui in acest moment este: datorii la furnizori, cafeneaua cu lacatul pus, el doarme in masina cu noua lui iubita, bea, conduce in stare de ebrietate, vrea sa isi dea masina garantie pe un telefon, masina care este pe numele lui si care a a fost achizitionata tot din banii nostri, comuni ca sa zic. am mers la duhovnic acum doua saptamani crezand ca si-au bagat coada spiritele rele in relatie. un om normal nu avea cum se se transforme atat de brusc (imi spuneam eu). preotul nu a vrut sa-l spovedeasca. l-a vazut cat era de irascibil si l-a trimis la psihiatru. i-a recomandat de fapt.i-a spus ca din punctul lui de vedere are niste tulburari si ca el vindeca doar sufetul, nu si psihicul. si iata-ne astfel ajunsi la psihiatru, el foarte nervos, in ideea de e a-mi arata ca este sanatos psihic. asta s-a intamplat acum cateva zile. am facut o programare la spitalul obregia, medicul i-a spus ca are nevoie urgenta de internare, ca traverseaza un episod maniacal. ca trebuie sa urmeze un tratament care sa-l ajute sa iasa din asta. a refuzat. pe motiv ca dna dr. nu avea cum sa-l diagnosticheze atat de repede. ca el mai vine o data si apoi face cum spune ea. dansa a incercat sa-i explice ca boala il va impiedica sa se intoarca. in fine, nu a fost chip. a promis sa urmeze tratament si sa nu consume alcool. i-a prescris Depakine Chrono de 500 mg si Olzapina. le-a cumparat dar nu le-a luat. si de atunci a episodul lui maniacal galopeaza vazand cu ochii. de la secunda la secunda. nu are pe nimeni. cum sa il ajut. o relatie nu mai pot avea cu el. cu parere de rau, est eun om minunat insa nu imi pot asuma acest mod de viata. m-a afectat deja foarte mult, am slabit 7 kg in 2 saptamani, nu mai dorm, nu mai mannac si plang continuu. incep sa imi fac griji pentru sanatatea mea fizica si psihica. asa ca, incerc sa fac cumva sa se interneze si apoi imi voi vedea de viata mea. intrebarea mea ar fi: ar trebuit chemata politia? el nu este declarat cu probleme psihice, are doar o reteta pe care nu stiu daca o mai are de fapt care sa ateste acest lucru. diseara proprietarii cafenelei ne-au chemat sa discutam. eu ma retrag din acte si va ramane el pentru ca a devinit obsesie cafeneaua pentru el. doar ca proprietarii vor sa ii spuna diseara ca nu il vor. au asistat la 2 ore de circ continuu si au realizat ca nu pot colabora. daca va veni diseara la aceasta intrunire (momentan are tel inchis si nu se stie daca vom putea da de el), pot chema politia si salvarea? il vor lua? il vor duce la spital? politia mi-a spus ca il duc doar daca se fac plangeri, doar daca este agresiv fizic. el este dar verbal. Haideti sa-l ajutam pe Edi! va multumesc!
Revin iarasi cu amanunte care pot fi importante. La varsta de 17 ani Edi si-a pierdut tatal. A decedat in plina strada in urma unui infarct. Mama lui Edi i-a bagat in cap faptul ca tatal lui a fost ucis. Si probabil acest lucru I-a declansat boala. Ii spune asa aiba grija, sa fie atent pe unde merge si cu cine interactioneaza. El mi-a spus toate acestea, cate ceva mi-a spus si mama lui.
Alta informatie ar fi ca, el a mai avut o cafenea pe care a manageriat-o singur. Mie mi-a spus ca a inchis-o din motive contractuale. Acum pare-se ca din cauza consumului excesiv de alcool a trebuit sa o inchida. Cafeneaua era in interiorul unui teatru, iar conducerea se saturase sa permita transformarea teatrului intr-un loc de reuniune al "alcolistilor".
Dupa inchiderea brusca a cafenelei, a pierdut masina. Cum? (l-am intrebat eu). Pai, am baut "o bere", m-am urcat la volan, eram cu un prieten si acesta mi-a inscenat tot ce a urmat. Respectiv ca cineva ar fi sarit in fata masinii pe trecerea de pietoni, a venit politia, l-a luat pe Edi ca era "ametit" iar prietenul lui s-a oferit sa-i duca masina acasa insa acesta ar fi vandut-o. Dovezi ca s-ar fi intamplat asa ceva, nu exista. Poate sa fie la fel de bine un scenariu, o inventie. La intrebarea: de ce nu ai reclamat acel om stiind ca lui i-ai dat masina, el a raspuns ca stia ca il va baga la inchisoare si nu poate trai cu asa ceva pe constiinta.
Va vine sa credeti ca eu, stiind toate acestea l-am incurajat sa deschida cafeneaua? Mie nu! Este adevarat ca am stiut varianta lui. Abia acum am aflat varianta corecta insa, tot nu inteleg de ce nu m-am retras inainte sa fac prostia de a ma implica financiar.
Alta informatie ar fi ca, el a mai avut o cafenea pe care a manageriat-o singur. Mie mi-a spus ca a inchis-o din motive contractuale. Acum pare-se ca din cauza consumului excesiv de alcool a trebuit sa o inchida. Cafeneaua era in interiorul unui teatru, iar conducerea se saturase sa permita transformarea teatrului intr-un loc de reuniune al "alcolistilor".
Dupa inchiderea brusca a cafenelei, a pierdut masina. Cum? (l-am intrebat eu). Pai, am baut "o bere", m-am urcat la volan, eram cu un prieten si acesta mi-a inscenat tot ce a urmat. Respectiv ca cineva ar fi sarit in fata masinii pe trecerea de pietoni, a venit politia, l-a luat pe Edi ca era "ametit" iar prietenul lui s-a oferit sa-i duca masina acasa insa acesta ar fi vandut-o. Dovezi ca s-ar fi intamplat asa ceva, nu exista. Poate sa fie la fel de bine un scenariu, o inventie. La intrebarea: de ce nu ai reclamat acel om stiind ca lui i-ai dat masina, el a raspuns ca stia ca il va baga la inchisoare si nu poate trai cu asa ceva pe constiinta.
Va vine sa credeti ca eu, stiind toate acestea l-am incurajat sa deschida cafeneaua? Mie nu! Este adevarat ca am stiut varianta lui. Abia acum am aflat varianta corecta insa, tot nu inteleg de ce nu m-am retras inainte sa fac prostia de a ma implica financiar.
Trebuie chemate Politia si Salvarea in acelasi timp sa il interneze. Ideal ar fi fost sa aiba o trimitere de internare de la medicul de familie.
Daca va afecteaza sanatatea, incercati sa va indepartati de el cat mai repede posibil. Mama lui ar trebui sa managerieze situatia.
Daca va afecteaza sanatatea, incercati sa va indepartati de el cat mai repede posibil. Mama lui ar trebui sa managerieze situatia.
mama lui nu iese din casa. mama lui are probleme. mi-a interzis sa o mai sun cand i-am prezentat situatia.
in urma cu 2 ani a avut o depresie prelungita (cam un an). asta a spus-o psihiatrului. dar eram acolo si astfel am aflat. a stat in casa, fara sa sune pe nimeni, fara sa se spele, manca fortat de mama lui, dormea si atat. cand si-a revenit a cautat un job, s-a angajat intr-un restaurant, m-a intalnit pe mine si "s-a agatat" efectiv pentru ca era exagerat de iubitor si de bun. a fost normal din august anul trecut pana acum o luna. am stat impreuna tot acest timp. nu a avut niciodata un episod maniacal sau o iesire necontrolata. aveam planuri mari. de nunta, casa, copil...ca orice pereche la inceput de drum.
Daca ar lua tratament s-ar comporta normal. De cele mai multe ori pacientului cu tulburare bipolara ii trebuie mult timp sa constientizeze boala si sa ia tratamentul care e pe viata, din pacate.
Pentru mai multe amanunte intrati pe site-ul Asociatiei Equilibrium pentru Depresivi si Bipolari si inscrieti-va acolo pe formular. O sa va sune domnul Andrei Nistor, presedintele Asociatiei caruia puteti sa ii puneti mai multe intrebari.
Puteti sa va inscrieti si pe pagina de Facebook a Asociatiei, ca apartinator.
Pentru mai multe amanunte intrati pe site-ul Asociatiei Equilibrium pentru Depresivi si Bipolari si inscrieti-va acolo pe formular. O sa va sune domnul Andrei Nistor, presedintele Asociatiei caruia puteti sa ii puneti mai multe intrebari.
Puteti sa va inscrieti si pe pagina de Facebook a Asociatiei, ca apartinator.
Salutare din nou. Am vesti despre Edi al meu. Am luat legatura cu un prieten de-ai lui care tine mult la el dar pe care l-a indepartat acum cativa ani cand a mai avut un episod asemanator dar nu atat de grav. S-a intalnit astazi cu el si a incercat sa vorbeasca cu el. Din pacate delira, probabil era in stare de ebrietate. Nu stiu, arata foarte rau. Nespalat, dormise iarasi in masina care era o cocina, masina era pliiiiina de sticle de bautura.ce sa zic.numai asa ceva sa nu vezi.intr un final m-au chemat si pe mine si l-am luat cu binisorul toti, eram mai emotionati decat...nu stiu, cu ce as putea compara. Am reusit sa mergem la camera de garda sa mai faca un consult dat evident, sa fiu si eu consultata. Nu stiu cum de a acceptat. Era diferit, era istovit. Am intrat la medicul de garda si acesta i-a spus ca il va interna. Dupa 30 de minute sau nu stiu cat a durat, mi s-a parut oricum o vesnicie, timp in care Edi a incercat sa spuna starea in care se simte aberand contiuu...aproape ca-si pierduse luciditatea, rationamentul. Cand a auzit ca vor sa-l interneze s-a speriat si a inceput sa implore medicul sa-l mai lase pana maine, ca va veni singur. Medicul nu avea cum sa-l opreasca pentru ca niciunul din noi nu eram rude cu el asa ca a trebuit sa ii intinda o capcana. I-a spus ca daca nu semneaza internarea voluntara va trebui sa il interneze fortat si va trimite la judecatorie un ordin maine iar judecatoria va instiinta medicul de familie, pe mama lui si pe toata lumea ca el are o probleme psihica. S a speriat si a semnat. Ce a urmat dupa, va puteti imagina. Vedeam disperarea in ochii lui, ma acuza ca l-am internat cu forta. Imi spunea ca l-am adus in stadiul in care e si multe altele.s-a speriat de cei 5-7 barbati intrati acolo sa il duca in salon si a spus: eu sunt singur, de ce imi faceti asta? Voi sunteti multi, toti impotriva mea, ce aveti cu mine, nu am facut rau nimanui.apoi toti cei pregatiti sa "il ridice" voiau sa l ia pe sus iar eu i-am spus: Edi, toti de aici nu iti vor decat binele. Nu sta sigur. Fii cu noi. Nu-i lasa sa te ia pe sus. Trebuie sa mergi singur in salon, sa accepti medicamentele ca sa poti dormi linistit. Medicamentele alea te vor face bine, o sa iesi de aici in cateva zile si totul va fi bine. S-a uitat cu ura la mine dar m a ascultat. Si nu a fost nevoie sa il agreseze. Apoi de la geamul salonului striga ma striga(eu eram jos, in fata camerei de garda) si mi-a spus: nu uita niciodata ziua asta. Uite, am ajuns sa ne uitam unul la altul printre gratii...ce mi-ai facut? De ce mi-ai facuta asta? N o sa te iert niciodata. A fost cumplit. Am plans cu totii acolo. Eu, prietenul lui si sotia acestuia. A fost traumatizant pentru noi, sunt sigura ca si pentru el. Nu am sentimente de remuscare, stiu ca am luat decia corecta insa, imi era mila...tare mila. La 10 minute a coborat cel care il dusese si ne a spus ca doarme, ca si a luaat medicamentele. Noi nu puteam pleca. Stateam sub geamul lui pe o bancuta anesteziati. Parca nu ne vene sa-l lasam singur. Dupa 30-40 de min el era iarasi la geam. De data asta insa, nu mai striga.avea ochii aproape inchisi, privea in gol iar mainile lui erau intinse catre noi. Si da, n-o sa uit niciodata ziua asta. Ii multumesc lui Dumnezeu ca l-am intalnit. Nu stiu daca altcineva ar fi facut toate astea pentru el. Initial spusese ca nu vrea sa merg in vizita. Eu nu! Prietenul lui da. Apoi Cristi(amicul) i-a spus: baaai, ai nevoie de ea, inceteaza. Ea vrea sa-ti fie alaturi.las-o! Si Edi a raspuns: bine, sa vina! Acum, cei care ati trecut prin astfel de.traume sa zic asa, va rog spuneti-mi ce ar trebui sa fac. Maine dimineata voi merge sa ii duc mancare, merg sa-i cumpar niste haine, papuci si cele necesare. Ce altceva ar mai trebui sa fac. Nu stiu daca e binesa ma vada si daca va dori. Vreau sa ii fie bine. Cum e acolo, dupa gratii? Va multumesc! Doamne Ajuta-ne pe toti!
In masina am gasit doua amenzi pentru disturbarea linistii publice.luate acum doua zile. Un maiou de-al lui care mirosea puternic a parfum de femeie. Nu stiu cat de mult si-a pus viata in pericol.nu stiu daca s-a capatat cu vreo boala...nu stiu ce altceva urmeaza sa mi aflu din ultimele doua saptamani petrecute fara mine. Eu ma tot gandesc cum sa-l ajut insa nu pot accepta o viata ca aceasta. Nu pot trai cu teama ca ma va "plimba" la nesfarsit prin spitale. Stiu, impreuna la bine si la greu, stiu de asemenea ca nu a luat niciodata un tratament insa, nu sunt martir. As putea fi dar nu vreau sa fiu. Iar sa ramanem prieteni ma tem ca ne va lega cumva si ori de cate ori va cadea, va veni la mine. Ce ma sfatuiti sa fac? Stiu ca timpul le va linisti pe toate si ca este posibil sa gandesc altfel cand il voi vedea la pamant. Desi sper sa il vad bine. Cafeneaua m am gandit sa o inchid. Se pare ca trebuie sa aiba un job, o viata organizata. Ca intreprinzator pierde controlul. Dr. Spune ca va fi bine. Ca nu il poate diagnostica ca fijnd bipolar dar ca este evident ca depaseste un episod maniacal. A spus ca nu e atat de grav pe cat ne imaginam. Si ca posibil va sta 2 saptamani in spital. Ce inseamna nu e grav? Sau mai bine spus, ce ar fi insemnat grav? De ce nu are o mama care sa-l sustina? De ce trebuie sa ma simt singura responsabila de starea lui viitoare? Imi este teama. Edi al meu s-a transformat intr-un om pe care nu mi-as dori sa il mai vad vreodata. Abia astelt sa incep sedintele la psiholog. Sper sa ma ajute sa depasesc acest moment, sa ajung sa dorm din nou, sa pot manca si sa fiu linistita. Sa nu imi mai fie frica.
Eu zic sa nu-ti faci atatea scrupule, tie TI-A FOST ASCUNS FAPTUL CA AR AVEA O BOALA MINTALA GRAVA, el nu ti-a spus ca a mai avut episoade asemanatoare si nici despre anul cu depresie grava nu ti-a spus in lunile in care ati fost impreuna. Nu stiu cum e acum, dar pe vremea lui Ceausescu, era obligatoriu sa spui inainte de casatorie partenerului daca ai schizofrenie (tulburarea bipolara e cumva la fel de grava, probabil era la fel si in cazul ei) iar daca ii ascundeai si afla dupa incheierea casatoriei, stiu ca se putea anula, adica nu trebuia sa divortezi neaparat, se anula casatoria. Cunosc insa si cazuri de femei (mai ales) care au ales sa-si lege destinul de un bolnav mintal, in cunostinta de cauza. Culmea -desi stiu ca divaghez, dar e picant, tre' sa spun: dupa decenii de casnicie cat de cat fericita, bolnavul o insala pe apucate, cautandu-si partenere pe situri de matrimoniale. Deci unii(unele) o fac, raman langa bolnav, altii nu, nu se simt in stare si nu te simti vinovata de asta.
Eu as cauta-o pe muma-sa, sa vad care-i situatia. Poate ai surpriza sa afli ca e bolnava psihic si ea -asta ca sa afli in ce te bagai, daca nu i se declansa acum episodul si apucai sa te casatoresti cu el. Daca nu e bolnava, o pereche de palme poate ar trezi-o sa-si aminteasca de fiu, chiar daca el o fi facut cine stie ce nefacute, i-o fi luat banii din casa pt. prima cafenea (ca doar trebuia si la prima cafenea sa puna cineva banii, nu?).
Faptul ca se indeparteaza, se cearta, ii considera ostili tocmai pe oamenii cei mai apropiati -prietenul vechi, posibil si mama sa, poate si pe tine de acum - e caracteristic astora cu boli mintale grave, cu psihoze, psihiatrii si psihologii stiu despre ce e vorba, parca inversiune afectiva ii spune.
Eu as cauta-o pe muma-sa, sa vad care-i situatia. Poate ai surpriza sa afli ca e bolnava psihic si ea -asta ca sa afli in ce te bagai, daca nu i se declansa acum episodul si apucai sa te casatoresti cu el. Daca nu e bolnava, o pereche de palme poate ar trezi-o sa-si aminteasca de fiu, chiar daca el o fi facut cine stie ce nefacute, i-o fi luat banii din casa pt. prima cafenea (ca doar trebuia si la prima cafenea sa puna cineva banii, nu?).
Faptul ca se indeparteaza, se cearta, ii considera ostili tocmai pe oamenii cei mai apropiati -prietenul vechi, posibil si mama sa, poate si pe tine de acum - e caracteristic astora cu boli mintale grave, cu psihoze, psihiatrii si psihologii stiu despre ce e vorba, parca inversiune afectiva ii spune.
Caut-o pe maica-sa si pt ca trebuie sa-i gasesti in familie o persoana responsabila care sa-i poarte de grija ani de acum inainte - tu cu prietenul, cam putin - trebuie gasita o ruda apropiata.
Sectia aia de la Psihiatrie nu e cine stie ce loc groaznic -sigur, poate difera de la spital la spital - i se spune Observator, sunt tinuti sub observatie bolnavii cu mintile mai ratacite si mi se pare firesc. Personalul se poarta ce ei neasteptat de bine, cu intelegere si empatie. Pot fi vizitati zilnic, exista un orar de vizitare generos iar in weekend, cam toata ziua. Doar ca ei nu pot iesi de acolo si pt. unii dintre ei -mai ales cei in episod maniacal -asta poate fi deosebit de frustrant.
Sectia aia de la Psihiatrie nu e cine stie ce loc groaznic -sigur, poate difera de la spital la spital - i se spune Observator, sunt tinuti sub observatie bolnavii cu mintile mai ratacite si mi se pare firesc. Personalul se poarta ce ei neasteptat de bine, cu intelegere si empatie. Pot fi vizitati zilnic, exista un orar de vizitare generos iar in weekend, cam toata ziua. Doar ca ei nu pot iesi de acolo si pt. unii dintre ei -mai ales cei in episod maniacal -asta poate fi deosebit de frustrant.
Da, asta spun si eu, impreuna la bine si la greu daca imi spui de la inceput ce probleme ai si daca mi le asum. Insa el nu a facut o. Ideea e ca nici nu accepta. Dr spunea aseara: pe voi va conving cum va conving de ce are dar cum sa fac sa l conving pe el?! Se pare deci ca...nu va intelege de la prima internare ca trebuie sa ia un tratament zilnic, sa nu bea, etc.
Cat despre mama lui, da, are si ea o boala mintala. Desi cand vorbeam cu ea (mai mult prin telefon), imi parea cat de cat normala. Cu exceptia rasului car pur si simplu era o behaiala urata si fara rost de cele mai multe ori. Edi a spus ca face crize des. Prietenii lui aseara mi-au confirmat si ei. Ei o cunosc mai bine, cunoscandu-l pe Edi inca din sc. Generala. Ba chiar ne am gandit sa nu o anuntam pentru ca ar putea sa vina la vizite si sa-l ia acasa. Ma indoiesc ca va bate atata drum dar vreau sa evit orice. Daca totusi i-as cauta circumstante atenunate as spune ca are 65 de ani, e plinuta, se deplaseaza greu si se victimizeaza continuu. Am vrut sa il las in grija ei cand am aflat de la primul psihiatru si mi-a spus: fetita, te rog nu ma mai cauta. Eu nu pot sa duc asa ceva. Sunt batrana si bolnava. Si tin post si ma deranjezi in post. Te rog nu ma mai deranja. Replica mea a fost: doamna, daca n ati fi stat cu mainile in san cand ar fi trebuit probabil sa chemati salvarea si sa semnati acurdul de internare, acum batrana ati fost dar poate ca n-ati mai fi fost bolnava. Nici nu a avut replica. N am ce si cui cere.
Mai are un frate plecat de 11 ani in America. L am sunat ieri. I am povestit starea lui Edi(am sunat si eu "apropiatii" pentru ca el avand tel inchis la Cristi, m am gandit sa nu intre vreunul in panica in perioada asta) si ce credeti: roxana, esti un inger. Iti multumesc oentru tot ce faci pt fratele meu. El e asa pt ca bea.etc. i am explicat ca alcoolul in cazul lui amplifica insa ca sufera de o tulburare psihica. Pai da, l-a innebunit bautura. Aia zic si eu. Dar daca nu mai bea e normal.
Mda, apoi mi a spus ca va iesi cu foarte multi virusi din spital ca Romania nu e america si ca e jale la noi in spitale. I am replicat taios: eu ma tem mai degraba de bolile capatate inainte de intrarea in spital. Si desi as putea sa ma opresc aici, va pun si cireasa pe tort: roxana, voi aveti nevoie de o vacanta. Scoti nebunul de acolo si plecati undeva, stai sa i iasa alcoolul din sange cativa ani si va puneti pe facut copii. Sa nu ii faceti acum ca vor iesi monstri. Eram toti 3 cu ochii bulbucati la telefon, socati ca niciun membru al familiei pare sa nu fi scapat de mostenirea genetica. Singurul care probabil era sanatos, nu mai este in viata.
Asadar, acestea fiind spuse, ce naiba sa fac eu? Repet, am si eu niste stari pe care nu le am mai avut. Nu pot dormi noptile(dar eu sunt leguma ziua). Azi noapte in 2 ore de somn m am trezit de mai multe ori, am avut cosmaruri si eram balta de transpiratie. Chiar e mai mult decat pot duce. De ce niciunul din cei cu afectiuni Bipolare nu vrea sa imi raspunda? Din cate inteleg toti cei care mi-ati raspuns, ati vorbit ca sa spun asa, in calitate de apropiat care pur si simplu imi vrea binele. Va multumesc si stiu ca aveti dreptate. Dar ma gandesc, n o fi intamplator ca m a gasit gasit fix pe mine care nu pot intoarce spatele asa usor.
Pana data viitoare, va las ca trebuie sa fac mancare...ati uitat?! Am vizite de facut si o gura de hranit. Stiu, sunt ironica. Nu-s aroganta. Doar ironica, asa cum a fost soarta cu mine.
Va imbratisez!
Cat despre mama lui, da, are si ea o boala mintala. Desi cand vorbeam cu ea (mai mult prin telefon), imi parea cat de cat normala. Cu exceptia rasului car pur si simplu era o behaiala urata si fara rost de cele mai multe ori. Edi a spus ca face crize des. Prietenii lui aseara mi-au confirmat si ei. Ei o cunosc mai bine, cunoscandu-l pe Edi inca din sc. Generala. Ba chiar ne am gandit sa nu o anuntam pentru ca ar putea sa vina la vizite si sa-l ia acasa. Ma indoiesc ca va bate atata drum dar vreau sa evit orice. Daca totusi i-as cauta circumstante atenunate as spune ca are 65 de ani, e plinuta, se deplaseaza greu si se victimizeaza continuu. Am vrut sa il las in grija ei cand am aflat de la primul psihiatru si mi-a spus: fetita, te rog nu ma mai cauta. Eu nu pot sa duc asa ceva. Sunt batrana si bolnava. Si tin post si ma deranjezi in post. Te rog nu ma mai deranja. Replica mea a fost: doamna, daca n ati fi stat cu mainile in san cand ar fi trebuit probabil sa chemati salvarea si sa semnati acurdul de internare, acum batrana ati fost dar poate ca n-ati mai fi fost bolnava. Nici nu a avut replica. N am ce si cui cere.
Mai are un frate plecat de 11 ani in America. L am sunat ieri. I am povestit starea lui Edi(am sunat si eu "apropiatii" pentru ca el avand tel inchis la Cristi, m am gandit sa nu intre vreunul in panica in perioada asta) si ce credeti: roxana, esti un inger. Iti multumesc oentru tot ce faci pt fratele meu. El e asa pt ca bea.etc. i am explicat ca alcoolul in cazul lui amplifica insa ca sufera de o tulburare psihica. Pai da, l-a innebunit bautura. Aia zic si eu. Dar daca nu mai bea e normal.
Mda, apoi mi a spus ca va iesi cu foarte multi virusi din spital ca Romania nu e america si ca e jale la noi in spitale. I am replicat taios: eu ma tem mai degraba de bolile capatate inainte de intrarea in spital. Si desi as putea sa ma opresc aici, va pun si cireasa pe tort: roxana, voi aveti nevoie de o vacanta. Scoti nebunul de acolo si plecati undeva, stai sa i iasa alcoolul din sange cativa ani si va puneti pe facut copii. Sa nu ii faceti acum ca vor iesi monstri. Eram toti 3 cu ochii bulbucati la telefon, socati ca niciun membru al familiei pare sa nu fi scapat de mostenirea genetica. Singurul care probabil era sanatos, nu mai este in viata.
Asadar, acestea fiind spuse, ce naiba sa fac eu? Repet, am si eu niste stari pe care nu le am mai avut. Nu pot dormi noptile(dar eu sunt leguma ziua). Azi noapte in 2 ore de somn m am trezit de mai multe ori, am avut cosmaruri si eram balta de transpiratie. Chiar e mai mult decat pot duce. De ce niciunul din cei cu afectiuni Bipolare nu vrea sa imi raspunda? Din cate inteleg toti cei care mi-ati raspuns, ati vorbit ca sa spun asa, in calitate de apropiat care pur si simplu imi vrea binele. Va multumesc si stiu ca aveti dreptate. Dar ma gandesc, n o fi intamplator ca m a gasit gasit fix pe mine care nu pot intoarce spatele asa usor.
Pana data viitoare, va las ca trebuie sa fac mancare...ati uitat?! Am vizite de facut si o gura de hranit. Stiu, sunt ironica. Nu-s aroganta. Doar ironica, asa cum a fost soarta cu mine.
Va imbratisez!
Nu face nicio mancare, ce te-a apucat, crezi ca-i tine acolo nemancati? Au destula mancare, in plus, daca o mai dublezi si tu risti sa ia mult in greutate, medicamentele alea ce le primeste conduc la asa ceva. Apa minerala, fructe, atat.
Frate-su nu-i nebun cum ai putea crede, e doar smecher, incearca sa scape de responsabilitati, oricum tu pari a fi destul de naiva, de fraiera, merita sa incerce, cine n-ar face-o.
Daca-si ia tratamentul se poate stabiliza bine, multi bipolari sunt fermecatori, sclipitori, iubitori. Dar, vorba ta, sa dam cuvantul suferinzilor de bipolara.
Frate-su nu-i nebun cum ai putea crede, e doar smecher, incearca sa scape de responsabilitati, oricum tu pari a fi destul de naiva, de fraiera, merita sa incerce, cine n-ar face-o.
Daca-si ia tratamentul se poate stabiliza bine, multi bipolari sunt fermecatori, sclipitori, iubitori. Dar, vorba ta, sa dam cuvantul suferinzilor de bipolara.
E tare asta: "Dr spunea aseara: pe voi va conving cum va conving de ce are dar cum sa fac sa l conving pe el?! ". Spune multe despre Psihiatrie, despre psihiatri.
Mergeti sa il vizitati de cate ori puteti cu mancare, apa si haine de schimb. Va vrea sa il vizitati, veti vedea. In timp medicamentele isi vor face efectul si se va linisti dar trebuie sa urmeze tratamentul pe termen nelimitat ca sa fie bine.
Parerea mea e ca trebuie sa il vedeti dupa ce isi revine sa va dati seama daca va doriti sau nu sa continuati relatia cu el.
Doctorul trebuie sa ii explice cand isi va reveni ca tratamentul nu trebuie intrerupt si ca daca il intrerupe, va intra din nou in criza. Daca vrea sa intre in Asociatia Bipolarilor dupa ce se stabilizeaza, o poate face. In situatia in care e din Bucuresti, poate beneficia de grupuri de suport gratuite.
Eu sufar de tulburare bipolara de 24 de ani. Daca va pot ajuta cu ceva, imi scrieti aici sau pe Privat.
Dupa parerea mea, nu are pe nimeni care sa aiba grija de el. Si fratele si mama sunt bolnavi. Comunicarea cu ei mai mult rau va face dv.
Parerea mea e ca trebuie sa il vedeti dupa ce isi revine sa va dati seama daca va doriti sau nu sa continuati relatia cu el.
Doctorul trebuie sa ii explice cand isi va reveni ca tratamentul nu trebuie intrerupt si ca daca il intrerupe, va intra din nou in criza. Daca vrea sa intre in Asociatia Bipolarilor dupa ce se stabilizeaza, o poate face. In situatia in care e din Bucuresti, poate beneficia de grupuri de suport gratuite.
Eu sufar de tulburare bipolara de 24 de ani. Daca va pot ajuta cu ceva, imi scrieti aici sau pe Privat.
Dupa parerea mea, nu are pe nimeni care sa aiba grija de el. Si fratele si mama sunt bolnavi. Comunicarea cu ei mai mult rau va face dv.
Asadar, sa ne intelegem. Nu sunt martir dar nu sunt nici animal. Multumesc Lui Dumnezeu, sunt om. As fi facut ce fac acum si pentru un strain, daramite pentru omul care m-a iubit neconditionat 9 luni de zile. De ce merg la spital? Pentru ca are nevoie acuta de afectiune, are nevoie sa fie cineva acolo, sa il trezeasca si sa ii dea sa manance, sa il scoata la plimbare. Spune si acum ca e vina mea ca e acolo si ca a ajuns leguma din cauza mea, ca o data cu ierirea lui din spital se va sfarsi orice intre noi doi dar cu toate astea ma cheama. Ma vrea acolo. A nu se intelege ca tanjesc dupa iubirea lui sau orice alta prostie de genul acesta. Sunt un om rational si astea sunt ultimele lucruri la care ma gandesc. Merg acolo sa stiu ca e bine si sa stie el ca nu e singur. Sa il ingrijeasca cineva. Nu mananca nimic. Doarme continuu. Astazi am fost de doua ori. Prima data l am trezit, l am scos la plimbare, i am dat sa manance, apoi s-a suparat iara pe mine si a plecat. Pe seara am fost, dormise toata ziua, l am trezit usor, i-am spus ca va fi bine, l-am incurajat, am incercat sa ii explic putin in ce situatie se afla si ce ar trebui sa faca ca sa nu mai ajunga acolo vreodata. Pentru prima data am simtit ca ma intelege. Dar nu ma bazez pe asta. El nu a depasit criza maniacala si sunt sigura ca daca ar iesi maine ar lua o de la capat. Insa, am simtit ca am facut un pas in fata, dupa atatia inapoi. L am convins sa faca dus, s a spalat pe dinti, haine curate, si se simtea si el om, nu animal. Apoi a socializat prin spital, cu cine se putea, a ramas sa joace table in alt salon iar eu am plecat. E drept ca mai devreme ma suna de la colegul lui de camera sa ii duc telefonul. Pentru ca voia sa o sune pe maica sa sa il externeze. Dar momentan din cauza medicamentelor mai poate fi "pacalit". Astelt ziua de luni sa vina medicul pe sectie, sa ii povestim ce a facut si ca isi pune viata in pericol in fiecare clipa. Imi este teama doar ca ar putea afla ca poate iesi singur din spital, pe proprie raspundere. Asta e problema. Medicii nu il vor tine la nesfarsit cu forta. Si cred ca luni va afla ca poate face acest lucru...
Trebuie sa ii spuna doctorul diagnosticul, faptul ca trebuie luate medicamente toata viata ca sa nu faca episoade maniacale sau mai rau, psihotice. Netratata boala, se poate ajunge la episoade psihotice in care pacientul face greseli foarte mari.
Daca el crede ca poate iesi asa repede si renunta la tratament va ajunge pe drumuri.
Daca el crede ca poate iesi asa repede si renunta la tratament va ajunge pe drumuri.
Salutare tuturor! Edi nu prea "raspunde" la tratament. I se fac injectii dar tot agitat este si de dormit nu prea doarme. Medicul mi-a spus sa ii procur litiu. Este cineva care are o cutie de litiu pe care sa o pot returna in 10 zile? Am facut astazi comanda insa nu o pot livra imediat pentru ca vine din Ungaria. Va multumesc anticipat!
Incercati si pe Grupul de Facebook al Asociatiei Equilibrium. Poate are cineva din orasul dv. Vorbiti cu domnul Andrei Nistor sa va introduca acolo.
Salutare tuturor!Cat timp dureaza in medie tratamentul pentru TAB?
Pentru unii toata viata...altii intra in remisie si nu mai au nevoie
Bună Res, văd că au trecut mai multe luni de la postarea ta și aș vrea să știu cum au trecut lunile astea, dacă și a revenit, dacă a recăzut, asta bineînțeles dacă ai rămas lângă el și mai ști ceva despre situația lui.Precizez că trec acum prin ce ai trecut u atunci, cu câteva diferențe, dar în cazul meu este vorba despre sora mea, persoana care m a susținut cel mai mult în viața iar eu sigur nu o voi abandona niciodată. Mă agat pe acest forum de orice răspuns, de asta eram curioasa cum au evoluat lucrurile în situația iubitului sau fostului tău iubit, știu că nu seamănă toate cazurile intre ele dar as vrea să știu.
Salutare,
Imi pare rau ca treci printr-o situatie asemanatoare cu sora ta. Din fericire insa, trebuie sa iti spun ca lucrurile se pot indrepta. Eu am avut noroc. Citesc mesajele anterioare cu groaza, poate ca acesta este si motivul pentru care nu am mai fost atat de activa pe acest forum. Ma bucur de prezent si sper ca totul sa fie bine si in viitor. Pe scurt, prietenul meu si-a revenit. Nu a avut alta recadere de la externarea de anul trecut, si-a urmat zilnic tratamentul, nu stiu prin ce miracol a acceptat diagnosticul si evitam amandoi pe cat putem acest subiect. Am tras ponoasele, evident, as putea spune chiar ca inca le mai tragem, dupa tot ce s-a intamplat atunci dar suntem bine. Avem o viata normala, munceste, conduce, doarme cam 8 ore si este ok. Tratamentul s-a redus la o singura substanta si desi am mari emotii si sunt cu ochii si urechile ciulite la ce se intampla, sper ca totul sa fie bine. Daca te pot ajuta cu alte sfaturi, nu ezita sa imi scrii. Multa sanatate!
Imi pare rau ca treci printr-o situatie asemanatoare cu sora ta. Din fericire insa, trebuie sa iti spun ca lucrurile se pot indrepta. Eu am avut noroc. Citesc mesajele anterioare cu groaza, poate ca acesta este si motivul pentru care nu am mai fost atat de activa pe acest forum. Ma bucur de prezent si sper ca totul sa fie bine si in viitor. Pe scurt, prietenul meu si-a revenit. Nu a avut alta recadere de la externarea de anul trecut, si-a urmat zilnic tratamentul, nu stiu prin ce miracol a acceptat diagnosticul si evitam amandoi pe cat putem acest subiect. Am tras ponoasele, evident, as putea spune chiar ca inca le mai tragem, dupa tot ce s-a intamplat atunci dar suntem bine. Avem o viata normala, munceste, conduce, doarme cam 8 ore si este ok. Tratamentul s-a redus la o singura substanta si desi am mari emotii si sunt cu ochii si urechile ciulite la ce se intampla, sper ca totul sa fie bine. Daca te pot ajuta cu alte sfaturi, nu ezita sa imi scrii. Multa sanatate!
@ Mariaor
Cautati in arhiva Forumului, la lupa, dreapta sus, topicurile Tulburare afectiva bipolara I, II, III, IV, V, VI etc. Sunt sute de cazuri de tab cu evolutia lor in timp, daca sunteti interesata. Le puteti parcurge treptat. Sunt foarte interesante.
Intrati pe Asociatia Equilibrium pentru Bipolari si Depresivi si inscrieti-va acolo si cereti sa va inscrie si in grupul de bipolari de pe Facebook. Daca sunteti din Bucuresti, exista grupuri de suport gratuite pentru bipolari si apartinatori.
Cautati in arhiva Forumului, la lupa, dreapta sus, topicurile Tulburare afectiva bipolara I, II, III, IV, V, VI etc. Sunt sute de cazuri de tab cu evolutia lor in timp, daca sunteti interesata. Le puteti parcurge treptat. Sunt foarte interesante.
Intrati pe Asociatia Equilibrium pentru Bipolari si Depresivi si inscrieti-va acolo si cereti sa va inscrie si in grupul de bipolari de pe Facebook. Daca sunteti din Bucuresti, exista grupuri de suport gratuite pentru bipolari si apartinatori.
Whow! Asta da poveste cu final fericit! Viata chiar bate filmul!
Mare noroc pe baiatul asta da te-a intalnit!
Mare noroc pe baiatul asta da te-a intalnit!
Episodul maniacal este simplu in a fi constientizat ptr ca prietenul matale are un tonus excesiv, daca nu se prinde rezulta ca dumneata nu ai ce cauta cu acest om care prezinta un nivel de inteligenta nu tocmai corespunzator, nu il vei convinge, prin comparatie cu starile normale in care se afla inainte este cam imposib sa nu se prinda ca e high de fapt. Am TAB de 12 ani dar realizez imediat cand virez, simt imediat orice schimbare a starii ori in sus ori in jos. Va trebui sa iei in calcul alt prieten daca nu doresti ca si domnia dumitale sa capete o posibila afectiune psihica.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 9Tulburare bipolara
- 3De la grasanul scuipat zilnic la fobie sociala si in final afectiune bipolara, maniac
- 7Despartire - Crize bipolare mixte (frecvente)
- 0Tulburare bipolara, hipomanie sau reactii normale?
- 3Tulburare bipolara sau altceva?
- 11expertiza psihiatrica in cazul unul bolnav cu tulburare bipolara
- 2tulburarare bipolara de tip depresiv
- 37Intruniri Grupuri de suport pentru bipolari si depresivi - Bucuresti
- 5Tulburare Bipolara
- 12Tulburarea bipolara - exista cineva care cunoaște mai multe detalii despre vindecarea acesteia?
- 4Exista asa ceva?
- 36Tulburare bipolară
- 3Recomandare sanatoriu/spital/clinica internare pacient cu tulburare bipolara
- 1Tulburare de personalitate si profesie
- 4Schimbarea diagnosticului din schizofrenie in bipolar
- 2Ce pot bea pentru energie in loc de cofeina/cola/ceai negru/ceai verde etc?
- 3Simt că cedez - fata de care m-am atașat iremediabil prezintă tulburare borderline
- 12Tulburare bipolara-ajutor!
- 2Cum îi explic mamei că este posibil să fiu bipolar?
Mai multe informații despre: Tulburarea bipolara episoade maniacale
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: