depresie, cred

De cand dureaza starea asta a ta?...care sunt principalele ganduri care te deprima, care te fac sa nu mai ai incredere in tine?..ai incercat sa ceri sprijinul unui medic sau al un psihoterapeut?

E putin probabil ca o sa reusesti ceva prin a te "˜scufunda"™ in munca...e destul de posibil sa suferi cu adevarat de depresie dar daca doresti un diagnostic, spui bine, trebuie sa te adresezi fie unui psiholog clinician (nu orice fel de psiholog) sau unui specialist psihiatru. In cazul in care ei considera ca vei avea nevoie de tratament medicamentos, doar medicul psihiatru il poate prescrie.

Pe de alta parte daca incepi tratamentul medicamentos (si inainte de a-l intrerupe) nu strica sa ai si sustinerea psihoterapeutica ce te ajuta sa clarifici ce anume ti-a indus aceasta depresie si cum poti sa eviti recaderile. Aceasta sustinere este oferita de catre psihoterapeut (care poate fi psiholog, medic sau cu alta specializare acceptata de colegiul psihologilor COPSI). Nu orice psiholog poate sa ofere psihoterapie (e necesara pregatire suplimentara) la fel cum pot sa existe diverse persoane care ofera diverse procedee de "˜armonizare emotionala"™ pe care le promoveaza ca fiind psihoterapeutice, insa nu sunt recunoscuti de catre COPSI. Spre deosebire de variatele tehnici ce sunt intens promovate pe net, psihoterapia are la baza rezultate dovedite stiintific in tratamentul depresiei, al anxietatii si al altor afectiuni psihice. Din pacate inca nu e compensata la noi cum este in alte tari

Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Un Paste linistit alaturi de cei dragi!

Buna Onnana si Hristos a inviat! Citeam de curand un articol de NLP (programare neurolingvistica) despre cele 16 principii ale revolutiei interioare. In cele ce urmeaza nu o sa-ti vorbesc despre programarea neurolingvistica, daca esti interesata gasesti o gramada de articole pe internet. Insa o sa-ti vorbesc despre unul dintre aceste principii cu privire la rolul emotiilor in viata noastra. 'Nicio emotie nu este negativa, ea este perceputa asa pentru ca depaseste capacitatea noastra de gestionare' - spune principiul 5. Cu siguranta ca acest lucru se intampla in prezent si in viata ta. Vestea buna este ca daca te confrunti cu ea ajugi in final sa te dezvolti, dezvoltand in acelasi timp si capacitatea ta de autocontrol. Nu stiu daca ai observat ca in ultima vreme sunt multe cursuri de dezvoltare emotionala si personala, atat pentru copii, cat si pentru adulti. Aceste cursuri sunt frecventate pentru ca, daca esti motivat sa te cunosti mai bine, pot intr-adevar ajuta. Ajuta sa te cunosti mai bine, sa iti identifici mai usor emotiile si sa gasesti noi cai, nu pentru a scapa de emotii, ci pentru a te confrunta mult mai eficient cu ele.
Intrebai daca este cazul sa renunti la relatie. Raspunsul cu siguranta o sa ti-l dai singura, tinand cont daca vrei si de parerile celor care iti raspund pe acest forum, dar in primul rand tinand cont de sentimentele tale pentru persoana cu care esti in relatie. Psihologic se recomanda sa iti lasi timp intre doua relatii, tocmai pentru a tine 'doliu' dupa relatia trecuta si a intelege mai bine ce ai de facut altfel in relatia urmatoare. Si din momentul in care tu procedezi altfel in a doua relatie, banuiesc ca nici nu mai ai cum sa il compari pe noul partener cu vechiul partener, pentru ca cele doua situatii sunt diferite. Nu stiu de cat timp este nevoie pentru asta, depinde mult de la persoana la persoana. Este necesara aceasta perioada de doliu, cu atat mai mult cu cat ai iubit, despartirea a fost dureroasa si inca mai ai nostalgia fostei relatii si fostului partener. Comparatiile nu iti fac bine nici tie si nici actualului tau prieten. Iar teama ta de acum ca nu ma poti iubi neconditionat este pe deplin justificata. Insa nu uita, noi oamenii ne-am nascut din iubire, am crescut prin dragostea parintilor nostri care ne-au ocrotit, ne-au hranit si ne-au ingrijit si adulti fiind avem nevoie sa primim si sa oferim iubire pentru a fi fericiti si impliniti.
In alta ordine de idei, este impropriu spus sa 'te scufunzi' in munca, insa cred eu ca este important sa ai o activitate, sa faci ceva. Alaturi de iubire, si stabilirea unui scop in viata este important pentru ca ne ajuta sa ne dezvoltam si sa ne valorizam ca persoane. Si odata ce noi nu mai suntem critici cu noi insine si ne acceptam atat cu calitatile, cat si cu defectele noastre, nu mai suntem deranjati atat de mult de parerile celorlalti si nu le mai luam la nivel atat de personal. In acelasi timp invatam ca nu suntem perfecti, prin urmare acceptam ca si cel de langa noi nu este perfect.
Eu personal ti-as recomanda psihoterapia. Nu stiu in ce masura cunosti diferenta intre un psiholog si un psihoterapeut, insa dupa ce am citit mesajul tau simt nevoia sa iti dau cateva detalii. In general, atat psihologul, cat si psihoterapeutul, sunt absolventi ai Facultatii de Psihologie si sunt inregistrati in Registrul Psihologilor si atestati de Colegiul psihologilor intr-o forma de specializare (ex. psihologie clinica, psihoterapie ericksoniana, psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihologia muncii sau organizationala etc.). Psihologul psihoterapeut primeste o formare mult mai intensa in psihoterapie si are pregatire speciala in tratarea afectiunilor psihice precum depresia si anxietatea, atacurile de panica, fobiile, tulburari alimentare etc.
Dacă consideri si tu că ai avea nevoie de o restructurare a personalităţii şi acces la noi comportamente mai adaptative, iti recomand alegerea unui psihoterapeut. Consilierea psihologica oferita de un psiholog este recomandată pentru problemele interpersonale care pot fi rezolvate prin luarea unor decizii în concordanţă cu nevoile şi motivele personale, in timp ce psihoterapia se adreseaza problemelor care ţin de structura personalităţii (trăiri afective, atitudini, convingeri personale, ideal de viaţă etc.).
Este important să reţii că psihoterapeutii folosesc abordări variate in functie de scoala de psihoterapie in care s-au format, nu testeaza psihologic si nu pun diagnostic. De asemenea, atat psihologii, cat si psihoterapeutii nu sunt medici si nu prescriu tratamente medicamentoase.

Mult noroc si decizii intelepte.

Cu mult draga Onnana. Si ca sa te simti mai bine, cu ceva ani in urma nici eu nu stiam exact diferenta intre psiholog, psihoterapeut si psihiatru. Si la fel ca si tine, adult fiind, am avut si eu nevoie sa iau o decizie importanta legata de viata mea personala si profesionala. Si pana sa iau decizia au fost momente in care ma simteam debusolata si fara sperante. Multe detalii nu pot sa iti dau acum despre asta. Ce pot insa sa iti spun este ca psihoterapia poate avea rezultate mai mari decat crezi tu acum. Si asta nu pentru ca sunt eu psihoterapeut. Ci pentru ca psihologia si psihoterapia mi-au oferit mie personal instrumentele necesare pentru a intelege lucrurile intr-un mod constructiv si pentru a scoate la suprafata resurse pe care le aveam, dar nu stiam ca le am. Cum spunea Milton Erickson 'exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. Cand veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, atunci va veti schimba' Si asa a fost. Conteaza mult sa fii motivata sa iti intelegi trecutul, emotiile, comportamentele, sa iti descoperi resursele si sa inveti sa-ti construiesti un nou viitor raportandu-te la acestea. Si nu uita: trecutul nu se mai intoarce, evolutia e singura cale posibila in viata. Iar tu acum esti in evolutie, asumandu-ti greselile trecutului, dar privind inspre viitor. Mai bun, mai rau, cine stie... Dar cu siguranta altfel.